Christian de Chergé
Dacă mă va ajunge ziua – și aceasta ar putea fi chiar astăzi – în care să fiu victima terorismului care pare că vrea să-i „înghită” pe toți străinii care trăiesc în Algeria, mi-ar plăcea ca comunitatea mea, ca Biserica mea, ca familia mea să-și amintească de faptul că viața mea a fost DĂRUITĂ lui Dumnezeu și acestei țări. Ca ei să accepte că singurul Stăpân al vieții nu poate fi străin de această brutală plecare. Ca ei să se roage pentru mine: cum aș putea fi eu vrednic de o astfel de ofrandă? Ca ei să știe să asocieze această moarte cu atâtea altele la fel de violente, lăsate în indiferență și anonimat.
Viața mea nu valorează mai mult decât alta. Nici mai puțin. În orice caz, ea nu mai are inocența copilăriei. Am trăit suficient ca să mă știu complice cu răul care, vai!, pare să prevaleze în lume și chiar cu cel care mă va lovi orbește. Mi-ar plăcea, atunci când va veni momentul, să am acea clipă de luciditate care să-mi permită a-i cere iertare lui Dumnezeu și tuturor fraților mei întru umanitate și în același timp să-i iert din toată inima pe cei care mă vor fi lovit. Continue reading “Christian de Chergé – Testamentul unui martir al iubirii”