Interviu: Partea a XII-a – Tinerii evanghelici şi modelele lor

Andrei Ivan – O altă problemă a Bisericii evanghelice din ziua de astăzi o reprezintă generaţia actuală de tineri, educaţi, raţionali, adepţi ai capitalismului şi ai democraţiei, a cărei preocupare principală este obţinerea unui statut socio-profesional cât mai înalt. Care credeţi că va fi dinamica a acestei generaţii în raport cu generaţia mai în vârstă din Biserică?

Dănuţ Mănăstireanu – Aici avem din nou o foarte mare problemă. Generaţia mea, şi probabil că şi cea a copiilor mei, adică generaţia celor care au trăit cel puţin 15-20 de ani sub comunism, vor fi generaţii incapabile să trăiască libertatea în sensul general al cuvântului, pentru că sunt generaţii prea marcate de experienţa sclaviei. Dilema este următoarea, generaţia tânără are nevoie de modele, iar modelele lor ar trebui să fim noi, cei traumatizaţi şi pervertiţi de experienţele noastre din perioada comunistă. Povestesc în seminarul meu despre comunism, despre prima mea ieşire din România în 1991 Atunci m-am întâlnit cu un prieten al meu din Anglia şi după ce am stat cu el vreo trei zile, acesta mi-a spus fără menajamente: “tu miroşi a comunism de la un kilometru”. M-a enervat îngrozitor şi i-am spus: „tu ştii cu cine vorbeşti?”

Continue reading “Interviu: Partea a XII-a – Tinerii evanghelici şi modelele lor”

Advertisements

Interviu: Partea a XI-a – Evanghelicii şi captivitatea culturală

Andrei Ivan – Adoptarea unor astfel de mijloace, chiar şi într-o măsură moderată, nu ar putea cumva să aibă consecinţe negative pentru următoarele generaţii de creştini, în sensul că se introduce o schimbare de principiu, prin adoptarea unor tehnici culturale îndoielnice? Moderaţia generaţiei actuale nu poate să fie considerată ca fiind retrogradă de către generaţiile viitoare?

Dănuţ Mănăstireanu – Dacă principiile în baza cărora adoptăm aceste metode sunt strict sociologice, atunci riscul este real. Dacă apelăm la aceste mijloace sub controlul unei teologii solide, înrădăcinată în Scriptură şi în istoria Bisericii, atunci cred că avem instrumentele prin care să ne protejam de asemenea efecte. Cu această întrebare revenim la discuţia despre relevanţă. Biserica lui Cristos, ca realitate a întrupării, este chemată să-şi comunice mesajul în forme care pot fi înţelese cultural. Aceasta este, până la urmă, esenţa relevanţei culturale, adică a contextualizării. Dar dacă această inculturare este fără limite şi dacă nu este guvernată de principii teologice solide, atunci există riscul ca nu revelaţia, ci cultura să fie cea care dictează condiţiile care controlează procesul adaptării culturale. Atâta vreme cât revelaţia şi modelul întrupării guvernează raportarea noastră la cultură şi adoptarea anumitor metode culturale, vom putea fi protejaţi; altfel riscăm să umblăm după mode şi ne vom trezi că aceste metode, adoptate fără discernământ, ne pervertesc în mod fundamental identitatea.

Continue reading “Interviu: Partea a XI-a – Evanghelicii şi captivitatea culturală”

Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie

cei-patru.jpg

Cei patru (Nelu Chiţescu, Costel Ghica, Dănuţ Mănăstireanu
şi Pavel Romaniuc) care erau să sperie… estul

_______________

Era într-o duminică seara. Europa liberă transmisese deja despre grupurile care se adunaseră în faţa casei lui Laszlo Tokes, ca si despre transformarea progresivă a acestei forme de solidaritate sfidătoare faţă de organele de represiune, într-o manifestare anticomunistă.Deodată sună telefonul. La celălalt capăt al firului am auzit vocea gâtuită de emoţie a prietenului meu, doctorul Voicu Tudorache din Timişoara, care mi-a spus: „Rugaţi-vă pentru noi. Aici se trage. Mor oameni.” Şi a închis.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie”

Interviu: Partea a X-a – Evanghelicii, modernitatea şi postmodernitatea

Andrei Ivan – Care credeţi că ar trebui să fie atitudinea bisericilor evanghelice în faţa postmodernităţii?

Dănuţ Mănăstireanu – Eu sunt extrem de rezervat faţă de orice atitudine panicată cu privire la asemenea fenomene culturale. Ne-am speriat, pe rând, de marxism, de existenţialism, de new age. Acum ne speriem de postmodernitate, dar, de fapt, nu cred că avem de ce să ne temem. Postmodernitatea poate fi un duşman dacă o înghiţim pe nemestecate, şi poate fi un prieten dacă ne folosim de şansele pe care ni le oferă ea. Iar eu cred că postmodernitatea ne oferă câteva şanse. Mai întâi, ea ne oferă şansa de a depăşi fixaţia raţionalistă, în care ne-a afundat modernitatea. Avem apoi, în postmodernitate, şansa de a explora din nou dimensiunea mistică a existenţei, dimensiunea minunii, a extraordinarului şi asta este o şansă de care cred că trebuie să ne folosim. Avem, de asemenea, şansa de a reveni la definirea comunitară a credinţei, de a revalorifica eclesialul, nu ca instituţie ci ca o comunitate a credinţei. Lumea evanghelică este influenţată în foarte mare măsură de modernitate, chiar şi în înţelegerea conceptului de creştere spirituală; astfel, auzim rareori vorbindu-se în mediile noastre despre formare spirituală, ci preferăm să folosim mai degrabă conceptul de maturizare spirituală. Acesta este însă un concept individualist, care se reduce adesea la timpul meu de părtăşie, rugăciunea mea, citirea individuală a Scripturii. Dimensiunea comunitară este aproape absentă din acest cadru. Ea este implicită în faptul că mergem la Biserică, ne închinăm cu fraţii, dar nu este fundamentată teologic şi nu este integrată în mod coerent în ansamblul existenţei noastre.

Continue reading “Interviu: Partea a X-a – Evanghelicii, modernitatea şi postmodernitatea”

Revoluţia mea. Episodul I – Şi a fost 14 decembrie

manifest-14-dec-1989.jpg

Acum optsprezece ani, în 14 decembrie 1989, încheiam o perioadă de două luni de formare pentru peste patruzeci de lideri ai grupurilor de ucenicie pe care le conduceam în vremea aceea. Avea să fie o întâlnire festivă, pentru că aveam cu noi pe Beni Fărăgău, pe care în consideram cu toţii un soi de guru al uceniciei navigatoreşti.Locuiam pe atunci în cartierul Dacia, căruia i se mai spunea şi USA, însemnând Uniunea Satelor Adunate, pentru că era populat în majoritate de oameni abia mutaţi în oraş pentru a lucra î marile ctitorii ceauşiste, de genul CUG ori CFS. Am urcat in tramvaiul 6 şi am pornit spre biserica baptistă, în subsolul căreia făceam întâlnirile noastre. Era după-amiază.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul I – Şi a fost 14 decembrie”

Interviu: Partea a IX-a – Evanghelicii şi contextul social românesc

Andrei Ivan – Care sunt particularităţile societăţii româneşti de care trebuie să ţină seama bisericile evanghelice?

Dănuţ Mănăstireanu – În primul rând, este vorba de faptul că avem de-a face cu o societate orientală, influenţată puternic de ortodoxie, chiar dacă limba pe care o vorbim este de origine latină. Prin limbă am fi mai aproape de spiritul italienilor, al francezilor şi al spaniolilor, care sunt în majoritate catolici. Spiritualitatea noastră însă este profund influenţată de gândirea, de teologia şi de spiritualitatea ortodoxă. Aşa fiind, nu cred că noi putem avea un impact real în societatea românească dacă importăm în mod mecanic structuri, tipare, şi abordări teologice şi liturgice din spaţiul evanghelic occidental, care s-a născut şi s-a dezvoltat mai degrabă în dialog cu catolicismul şi reforma magisterială. Avem nevoie să ţinem cont în acest sens de faptul că societatea românească este influenţată în chip major de lumea răsăriteană, care este mai degrabă relaţională decât raţională. Deci, dacă vom construi instituţii eclesiale preponderent pragmatice şi mai puţin relaţionale, acestea vor fi percepute ca structuri străine spiritului românesc şi vor fi respinse de ansamblul culturii, pentru că vor fi privite ca ceva nepotrivit pentru mentalul românesc. De asemenea, structurile eclesiale care are o dominantă excesiv activistă, dar sunt caracterizate în prea puţină măsură de dimensiunea reflexivă, nu pot fi atrăgătoare, nu poate răspunde aşteptărilor omului religios răsăritean, pentru care religiozitatea implică un anume grad de reflecţie, şi de asemenea de asceză. Când ieşi într-o biserică americană, lumea te întreabă „did you have fun“? Întrebarea aceasta sună absolut şocant pentru o ureche răsăriteană. Ca român, nu te duci la biserică să ai fun, să te distrezi; te duci la acolo ca să te întâlneşti cu Dumnezeu şi cu surorile şi fraţii tăi, să vorbeşti cu Dumnezeu în rugăciune, şi să te căieşti de păcatele tale. Religiozitatea presupune pentru un răsăritean prezenţa dimensiunii ascetice, a negării de sine. Desigur, aceasta nu exclude faptul, mai degrabă raţional, că poţi să ai acolo o revelaţie, că se poate să-ţi vorbească Dumnezeu, prin predică sau în orice alt fel. Datorită influenţei ortodoxiei şi felului în care ea formează orizontul de aşteptare spirituală a românului, fără dimensiunea reflexivă, experienţa religioasă va fi percepută ca fiind străină de spiritul românesc.

Continue reading “Interviu: Partea a IX-a – Evanghelicii şi contextul social românesc”

Interviu: Partea a VIII-a – Evanghelicii: calităţi şi defecte

Andrei Ivan – Care sunt atuurile şi care sunt slăbiciunile bisericilor evanghelice în îndeplinirea rolului pe care îl au de jucat în societatea românească?

Dănuţ Mănăstireanu – Răspunsul la această întrebare este unul destul de complicat. Lucrez în prezent, împreună cu istoricul evanghelic Dorin Dobrincu, la un proiect numit Omul Evanghelic. Este vorba de circa douăzeci de eseuri, scrise de autori evanghelici şi neevanghelici, care încearcă să privească spaţiul evanghelic dintr-o perspectivă caleidoscopică. Textul pe care eu îl pregătesc este legat de rădăcinile istorice şi teologice ale spaţiului evanghelic. Discut acolo despre rădăcinile clasice, reforma radicală, pietismul, teologia trezirilor, fundamentalismul. Vreau să arăt în acest text care sunt elementele pozitive pe care le aduc aceste rădăcini, şi care sunt eventualele slăbiciuni pe care acestea ni le aduc, pentru că fiecare dintre aceste izvoare aduc cu ele atât calităţi, cât şi defecte sau cel puţin potenţiale slăbiciuni.

Continue reading “Interviu: Partea a VIII-a – Evanghelicii: calităţi şi defecte”