William Yoder – The Fellow with His Finger in the Dike. Sergey Ryakhovsky turns 60

M o s c o w – On 18 March, Moscow’s Sergey Vasilevich Ryakhovsky, Senior Bishop of ROSKhVE, the “Associated Russian Union of Christians of Evangelical-Pentecostal Faith”, turned 60. Despite his many detractors in Ukraine and the West, Russian evangelicals have reason enough to thank Ryakhovsky for his efforts in the public and political realm. Russian nationalists have long wanted to prove that evangelicals are foreign, pro-Western half-spies, the lengthened arms of Western governments reaching over and beyond the political divide. The Bishop and his cohorts are doing what they can to keep the nationalists from winning the day. He’s the Dutch boy plugging the dike with his finger, keeping the onslaught from turning into a deluge. He is attempting to keep the public presence of Russia’s Protestants afloat by proving that Protestants are loyal servants of their societies even when they find themselves beyond the reach of NATO and the European Union. Left to their own devices, the West’s pro-Maidan evangelicals would in my view virtually prove the claims of Russia’s nationalist movement.

In an interview published by “Moskovsky Komsomolits” on 21 March, the birthday kid claimed: “I will not hide the fact that the members of our denomination are active in all branches of government.” Yet he also admits in the article that not all of these feel free to express their religious allegiances openly. Publicly, the Bishop tries hard to be up-beat and constructive; he likes to claim that accusations of sectarianism are becoming a thing of the past. In the interview he states: “Let me remind you that I have been a member of the ‘Presidential Council for Cooperation with Religious Organisations’ since 2002 and a member of the ‘Public Chamber’ since 2005. My membership would be cancelled within seconds if the federal government changed its attitude towards Protestants.”

After Ryakhovsky famously posed with President Putin and the heads of Russia’s largest religious faiths in Red Square on 4 November 2014, an “Itar-Tass” press release listed his Pentecostal denomination among the “leading traditional Russian confessions”. “Fortunately”, the Bishop’s location on the right edge of the photo allowed him to be cropped off by some agencies, but the press release itself was sufficient cause for heart attacks on the part of Russia’s nationalist faithful. Continue reading “William Yoder – The Fellow with His Finger in the Dike. Sergey Ryakhovsky turns 60”

Bishop Angaelos on the US State Department Declaration of Genocide Against Religious Minorities in the Middle East

 

Bishop Angaelos
His Grace, Bishop Angaelos of the Coptic Church

Statement by His Grace Bishop Angaelos, General Bishop of the Coptic Orthodox Church in the United Kingdom following the United States State Department declaration of Genocide for Christians, Yazidis, Shiite Muslims and other minorities in the Middle East


17 March 2016

We have received very welcomed but unexpected news today from the United States of America, through Secretary of State John Kerry, acknowledging that ISIS “is responsible for genocide against groups in areas under its control including Yazidis, Christians and Shiite Muslims”.

This announcement has come after individuals and organisations in the United States, some of which I have personally worked with, have advocated tirelessly to shed light on this important issue of human suffering and the violation of human dignity. Continue reading “Bishop Angaelos on the US State Department Declaration of Genocide Against Religious Minorities in the Middle East”

‘Cu adevărat acesta este preot’ – Marturie despre Pr. Dumitru Zamisnicu

dumitru-zamisnicu
Pr. Dumitru Zamisnicu

Astazi, 15 martie 2016, se implinesc 42 de ani de la inaltarea in slava a Parintelui Dumitru Zamisnicu, pe care am avut marea cinste de a-l cunoaste, la inceputul anilor ’70, pe cind Securitatea incerca sa-l inchida intr-un azil psihiatric, acuzindu-l de ‘delir mistic’.

Redau mai jos inceputul marturiei despre Pr. Zamisnicu, scrisa de un autor necunoscut.

* * *

Aveam la Fedeleşeni, în comuna Brătuleşti, judeţul laşi, o soră după trup. Venea pe la noi şi ne tot vorbea de preotul lor de-acolo, Zamisnicu. Eu o auzeam dar nu prea o luam în seamă, ştiind că sora mea cam iubeşte şi laudă popii. Ba chiar îi mai ziceam:

– Lasă că ştiu eu că tu îi lauzi… Îi tot un popă şi, în fond, asta li-i şcoala: să intre în inima poporului.

S-a făcut mai apoi că am avut nevoie de a mă duce la Tg. Frumos. Întorcându-mă spre casă, sub deal la baltă am ajuns din urmă nişte oameni din Hândreşti. Unul din ei se dă în tovărăşie de drum cu mine.

Printre altele, omul îmi spune că la Brătuleşti a venit un preot care se întrece cu şaga, îi prea din cale-afară. Însă ceea ce face el îi la rău timp, şi lucrează cam cum exagerată îndrăzneală. Ce am mai vorbit apoi nu interesează să spun, însă mi-am pus în minte să mă duc la acest preot spre a-l examina eu însumi. Am tot întârziat până aproape de postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, când alţii au luat-o înaintea mea şi au adus vestea că n-au mai văzut preot ca el. “Cu adevărat acesta este preot”, spuneau. În ziua de 29 iunie 1957, ne-am pregătit mai mulţi şi ne-am dus la el.

Slujba se ţinea la Fedeleşeni. Ajunşi la biserică nu am avut timp nici a-i săruta mâna, că el ne-a cuprins grabnic pe toţi şi ne-a sărutat. Încă nu începuse slujba şi eu i-am cerut să mă mărturisească, fiindcă nu mă mărturisisem în postul acela. Mă aşteptam de la părintele la o laudă, la o felicitare, că postul fusese lung şi eu m-am ferit cu patul iar în ce priveşte masa nu mâncasem deloc carne, din celelalte mai înfruntându-mă. Dar n-a fost de fel aşa! Am să redau, atât cât se poate spune, modul în care a decurs mărturisirea. Aşadar, mă ia părintele în primire: Continue reading “‘Cu adevărat acesta este preot’ – Marturie despre Pr. Dumitru Zamisnicu”

Morocco Declaration: Muslim Nations Should Protect Christians from Persecution | Gleanings | ChristianityToday.com

In Marrakesh, hundreds of Muslim leaders release modern update to Muhammad’s Charter of Medina.

Source: Morocco Declaration: Muslim Nations Should Protect Christians from Persecution | Gleanings | ChristianityToday.com

This is a very important declaration, which, I am afraid, will go again unnoticed in the current Islamophobia that dominates the so-called ‘Christian West’.

Romulus Balasz – Souvenirs de Iasi – trailer

A documentary that explores the story of Iasi pogrom through the traces remaining today in Romania.

Click on this link to know more about the film and to help bring this film to life : http://bit.ly/1RYiqhc

Version en Français : https://youtu.be/DLkO-cW-KOs
Versiunea în română: https://youtu.be/6j7WUJcTupo

Refugiatii, o provocare pentru Europa – simbata 9 ianuarie, ora 2pm, Muzeul Unirii, Iasi

Refugiatii, o provocare pentru Europa

Interview with Myriam, A Child from Qaraqoush

The discussion with this ten-year-old girl from Mosul becomes Christian broadcaster SAT-7’s most-watched interview ever.

Read HERE more about this subject.

Perm-36: The Gulag Camp Frozen In Time

966F36E0-AD3F-45B4-9495-AFF806D5E009_mw1519_mh679_s

Visitors to the Perm-36 museum in the Urals can stroll through a well-preserved prison camp of the Gulag system established by Soviet leader Josef Stalin. But despite the authenticity of the site, the museum’s new curators are downplaying the camp’s role in the repressions of the Stalin era. (Photos by Tom Balmforth, RFE/RL)

Source: Perm-36: The Gulag Camp Frozen In Time

Gulag Perm 36 Soviet Prison Camp

I plan to publish a series of posts on my visit at Perm 36 Camp of the Gulag. I post this short video as an introduction.

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 6

Îmi amintesc două poveşti din această perioadă.

Feri bacsi m-a provocat pentru prima dată să gîndesc altfel puterea şi chiar comunismul. El este cel care mi-a spus foarte devreme în serile lungi, pline de poveşti şi învăţăminte: nu este legitim pentru un creştin să fie anticomunist. Un creştin este mult mai mult decît un anticomunist. A fi anticomunist e atît de simplu! Nu avem mulţi, e adevărat, dar e simplu. Cei din jurul nostru care ar trebui să fie anticomunişti nu sînt. Pentru noi e puţin mai complicat. Noi spunem: urăşte păcatul şi iubeşte-l pe păcătos. Numai că aceasta o poate face doar Dumnezeu. Deci, spunea el, în realitate, în practică, nu poţi să urăşti comunismul şi să-i iubeşti pe comunişti. Or, dacă anticomunismul tău te împiedică să-i iubeşti pe comunişti, atunci ţi-ai ratat chemarea de creştin. Noi trebuie să-i iubim atît de mult, încît să-i scandalizăm pe toţi, să-i facem să se revolte faţă de toată nedreptatea din jur. Noi nu putem fi anticomunişti, însă actele noastre sînt infinit mai anticomuniste decît toată disidenţa la care visează toţi. Asta m-a pus pe gînduri.

A doua poveste e legată de un alt om care, indirect, m-a salvat de la exil. La sfîrşitul anilor ’70, Comitetul Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), al cărui membru ar fi trebuit să devin, condus de prietenul meu Pavel, şi în acelaşi timp navigatorii, după un an de relaţie cu ei, m-au pus în faţa unei alegeri: ori rămîi în disidenţa religioasă şi părăseşti mişcarea navigatorilor, ori alegi să rămîi în mişcarea de ucenicie, dar atunci trebuie să pleci din disidenţă, căci cele două nu sînt compatibile. Nu era vorba despre o problemă ideologică. Pur şi simplu mişcarea de disidenţă era publică şi avea drept scop confruntarea cu Securitatea. Apartenenţa la aceasta ar fi pus în pericol mişcarea navigatorilor, care era prin excelenţă subterană. în vara aceea, înainte ca ALRC să devină public, Pavel mi-a spus: Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 6”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 5

Să revenim după acest mare ocol la unchiul meu Dan, căci despre el era vorba. Fireşte, el nu putea fi altundeva decît în sînul acestei lupte. în prima linie. Era nelipsit de la întîlniri, dezbateri, organizarea de evenimente şi acţiuni de tot felul. Pe atunci însă acţiunile anticomuniste de protest îl fascinau cel mai mult. Se vedea deja pe el ştampila puşcăriei, se întrezăreau hainele vărgate de puşcăriaş. Poate şi pentru că era prea nărăvaş, tînăr şi lipsit de protecţie şi de experienţă în faţa maşinăriei Securităţii, cei mai în vîrstă au decis să-l protejeze şi să-l împingă spre alte domenii.

Comunitatea noastră avea nevoie în acea perioadă de mulţi „învăţători”, acei exegeţi ai Bibliei. Comunitatea se dezvolta, vremurile erau în schimbare şi, cum Biblia era axul nostru central, era o nevoie imensă de astfel de oameni. Cei mai buni erau împinşi spre acest domeniu. Atunci, în acele momente zbuciumate, cînd unchiul Dan era pe muchie de cuţit, prin intermediul unchiului Iosif au „debarcat” pe malurile rîului Bahlui din tîrgul Ieşilor faimoşii „navigatori”. V-am spus că noi avem ceva cu apele şi navigaţia.

„Navigatorii” era o grupare din spaţiul american, specializată în studiul biblic şi în ceea ce în tradiţia creştină se numeşte ucenicie. Totul se făcea conspira¬tiv, clandestin, după nişte rînduieli numai de ei ştiute. E cam greu să ascunzi un american de ochii Securităţii într-un regim ceauşist. Ei aveau însă tot soiul de tactici: unii se înscriau la universitate pentru studii, alţii îşi motivau prezenţa în ţară prin diverse activităţi, iar alţii veneau pentru vacanţe la munte, unde de fapt organizau tabere de studiu. Mai mult de zece ani au durat aceste studii intense cu aventuri demne de filmele poliţiste americane şi dramele ruseşti. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 5”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 4

Lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată la începutul anilor 70, cînd unchiul Iosif a scris o broşură în engleză şi în română intitulată Cine îşi va pierde viaţa, în care descria situaţia reală din comunităţile noastre, conflictele şi problemele cu care ne confruntam şi mai ales problemele pe care le aveam cu regi¬mul ceauşist. Spus direct şi tranşant.

Această broşură a fost mai tîrziu sintetizată într-o scrisoare, semnată de 50 dintre liderii noştri şi expediată însuşi tovarăşului Nicolae Ceauşescu. A fost trimisă după toate regulile birocratice, fiind depusă la registratura Comitetului Central. Avea să fie o adevărată bombă, căci pentru prima dată o astfel de scrisoare, cu un astfel de conţinut, semnată de un număr atît de mare de lideri ai unor comunităţi, îi era trimisă direct „tovarăşului”.

Cum era de aşteptat, aceasta a apărut imediat şi în Occident, tradusă în engleză. „Întîmplarea” face ca ea să apară în toiul pregătirilor faimoasei Conferinţe Europene de la Helsinki şi chiar în perioada în care Washingtonul purta tratative cu Bucureştiul pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Să fi fost o întîmplare? Nu cred. Ai noştri erau prea bine organizaţi ca să lase lucrurile în voia sorţii. în timp ce o parte a intelectualilor, scriitorilor, oamenilor de creaţie îi aduceau osanale „tovarăşului”, iar o altă parte „rezistau prin cultură”, ai noştri trimiteau această scrisoare şi înfăptuiau acte extrem de îndrăzneţe pentru acea vreme. Rezultatul? Ca prin minune, puterea comunistă a acceptat să negocieze cerinţele liderilor noştri, mare parte fiind acceptate. Şi acesta era doar începutul. Şi pentru noi, şi pentru regimul Ceauşescu în relaţia cu noi. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 4”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 3

În acea vreme erau cîteva personalităţi care aveau să devină emblematice pentru România socialistă, „fraţii” Iosif şi Liviu. Erau poate cei mai buni predicatori pe care i-a avut comunitatea noastră în anii comunismului. Primul fusese student eminent la Oxford şi se întorsese în ţară cu gînduri măreţe. Al doilea avea harul de a face ceea ce la noi se numeşte „mari treziri”. Pe unde trecea el, totul căpăta viaţă, iar biseri¬cile şi comunităţile „dădeau în clocot”. Amîndoi aveau o putere incredibilă de a pune în mişcare oamenii, de a-i organiza şi de a le da o direcţie. Acest tip de lideri erau adoraţi în comunităţile noastre. Şi unchiul Dan a fost cît pe ce să li se alăture, să devină în scurt timp vîrf de lance, unul dintre lupii tineri ai „pocăiţilor”. Asta avea să se întîmple ceva mai tîrziu însă.

Comunităţile noastre din România aveau o foarte bună legătură cu comunităţile internaţionale, ceea ce noi, cei din URSS, nu am avut niciodată. Imperiile sînt autosuficiente, nu au nevoie de nimeni din afara lor, iar acest spirit ni s-a transmis şi nouă. Iosif avea însă să schimbe cu totul faţa relaţiei comunităţilor noastre cu cele internaţionale şi mai ales relaţia comunităţilor noastre din România cu statul. Aveau să se întîmple lucruri nemaiauzite şi nemaivăzute pe la noi.

Nu veţi mai auzi această istorie, pentru că anticomuniştii români de după ’89 vor monopoliza întregul discurs şi vor transforma anticomunismul într-o marfă, bîtă ideologică şi resursă pentru putere. în realitate, disidenţa românească tîrzie, spre deosebire de cea din anii ’50, este în mare parte o invenţie, cu mici excepţii care trebuie respectate şi menţionate permanent. Cum e cazul lui Paul Goma şi Doina Cornea, de exemplu. însă o disidenţă sistematic organizată au avut-o doar sectanţii, „pocăiţii” români, despre care probabil că nu aţi citit mai nimic. Ei nu fac obiect de studiu, nu sînt pe lista beneficiarilor. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 3”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 2

Preferatul meu pe linia familiei rămase în România comunistă rămîne însă mult mai tînărul unchi Dan, un adevărat „mînz nărăvaş”, cum îl numea tata. Neîmblînzit, inconştient de curajos, slobod la minte şi la gură şi cu un spirit al dreptăţii nealterat, adolescentin, pe care şi l-a păstrat şi în ziua de azi. A îmbătrînit puţin între timp, dar e la fel de zbuciumat ca la prima tinereţe. Ba aş spune că s-a radicalizat. Doar că o face cu mai multă înţelepciune şi echilibru, chiar dacă îl irită puţin acest termen. El ar zice: „Un măgar mort e perfect echilibrat”.

Ca şi atunci, şi acum e mereu pe drumuri. Agenda lui arată ca registrul serviciului de informaţii al aero-portului Heathrow din Londra. Ori de cîte ori îl sun, aflu că, dacă nu e în Iaşi, e în Georgia sau Armenia, dacă nu e în Caucaz, atunci sigur e în Albania sau Bosnia, iar dacă nu e nici acolo, sigur e pe undeva prin ţările din Asia. Cum zicea bunelul: cu neamul nostru călător, nici Duhul Sfînt nu mai ţine pasul.

În tinereţe a visat să se facă marinar, să conducă vapoare. Apa, peştele, nava, cîrma sînt o veche boală „pocăită”. Vă mai amintiţi de Moby Dick? Bisericile noastre sînt făcute cam după acelaşi cala¬pod. O corabie, marinari, un amvon-cîrmă de unde se predica-naviga prin valuri şi furtuni spre a salva echipajul de furia acestei lumi-ocean. Toţi ne visăm Ahab cînd ieşim la amvon sau în lume după peşte, balene şi alte fiinţe pierdute pe care dorim cu orice preţ să le salvăm. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 2”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 1

 

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod;
nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască,
fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.

Galateni 3:28

La începutul anilor ’90, cînd comunitatea noastră din România trecea prin mari transformări, ca mai toată ţara şi tot fostul bloc estic, unchiul exilat în America în anii comunismului românesc s-a întors în ţară. Era un om împlinit, dar părea foarte trist, puţin descumpănit. Nu mai era rebelul din anii 70, gata să înfrunte toate grozăviile lumii, dispus să facă orice sacrificiu. Să fi fost vîrsta de vină? în comunitatea noastră procesul era mai degrabă invers. Vîrsta nu te făcea mai moale, ci mai dîrz. Bătrînii noştri erau ca vinul învechit, ca o stîncă ce a rezistat şi în faţa picăturii chinezeşti, şi în faţa şuvoiului de ape năprasnice.

În exilul american, el a avut o viaţă aproape perfectă: o familie reuşită, cum spunem noi, copii extra-ordinari, care învăţau la cele mai bune universităţi americane, şi o slujbă foarte bine plătită. I-au lipsit doar ţara şi grupul din care a plecat. Comunitatea de acolo nu era suficientă, se lupta cu aceleaşi frămîntări şi aceleaşi probleme cu care se confruntase acasă, dar care pe pămînt american nu mai aveau nici o relevanţă, nici o noimă. Dacă vrei să cunoşti România anilor ’60, 70, ’80, mergi în SUA şi vizitează comunităţile religioase plecate în anii aceia. Doar hainele şi casele arată altfel. Ei au rămas aceiaşi. Preocupările lor au rămas acolo, în acei ani.

Asta m-a şocat cel mai mult. Cînd prieteni ai mei, emigraţi în anii ’80 sau ’90, vin şi discută, mă întreabă despre probleme şi teme din perioada cînd au plecat. Noi am evoluat, ne-am schimbat. Şi noi, şi întreaga societate. Au apărut alte probleme. în raport cu locul de unde au plecat, ei nu s-au schimbat. Au luat cu ei lumea de aici şi de atunci, au dus-o în State şi au conservat-o. Astfel au apărut nişte monştri greu de controlat. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 1”

After Removing 400 Crosses, China Proposes Where Churches Can Put Them Instead | Gleanings | ChristianityToday.com

After Removing 400 Crosses, China Proposes Where Churches Can Put Them Instead | Gleanings | ChristianityToday.com.

China continues to be a real shame in terms of religious freedom.

World Watch Monitor – Vietnam’s Religion Law

vietnam-map

ANALYSIS: The ‘Great National Unity’ requires a great big bureaucracy

The Socialist Republic of Vietnam is drafting a “Law on Belief and Religion,” for passage in the National Assembly in 2016, and possibly this year. It is almost inevitable the new law will disappoint proponents of universal human rights.(1)

Diverse religions and religious practices flourish in communist Vietnam. Religious believers far outnumber the government figures on the number of people who practice religious faith. Yet Vietnam maintains restrictive and controlling managerial policies, some quite harsh, especially toward religions that are feared to have political influence, including the Catholic and Evangelical Christian traditions, mistakenly still deemed Western.

A deep, politically-constructed narrative called Dai Doan Ket, or the Great National Unity, appears to be the standard against which religions are tolerated and deemed to be sufficiently conformed to Vietnamese tradition and culture. Dai Doan Ket, nebulous though it may be, tries to define a national identity, a common culture and even a spiritual bond. Rights are relativized in reference to support for the Dai Doan Ket. Some are hopeful that globalization will dilute DDK thinking. (2) Continue reading “World Watch Monitor – Vietnam’s Religion Law”

13 Million Flee Religion-Linked Conflicts Worldwide

Here are some excerpts from a recent article on religious persecution in the world published by Timothy C. Morgan in Christianity Today, occasioned by the release of the 2015 Report of the Unites States Commission on International Religious Freedom.

* * *

More than 13 million people worldwide have fled conflicts and crises in which religion has been a key factor, according to the 2015 report from the US Commission on International Religious Freedom (USCIRF).

The annual report released today reveals that most of the 13 million people displaced are from seven nations: Syria, Iraq, Nigeria, Central African Republic (CAR), Eritrea, Burma, and Afghanistan. Continue reading “13 Million Flee Religion-Linked Conflicts Worldwide”

World Watch Monitor – Vietnam’s Two Faces

vietnam-map

Religion-law reforms awaited at time of ‘remarkable spike in attacks’ on Christians

As Vietnam celebrates 40 years since the end of what is commonly known elsewhere as the ‘Vietnam War’, its government faces accusations of failing to ensure the rights of its citizens to religious freedom.

“In Vietnam, we still have a government that shows two faces – the friendly and welcoming face on one side and the oppressive face on the other.”

These words, attributed by Open Doors to a Vietnamese Christian whose name was withheld, provide an insight into a country which, on the one hand, is reportedly close to making positive reforms to its laws on religious practice, but on the other is accused by the UN of “gross violation” of religious freedom “in the face of constant surveillance, intimidation, harassment and persecution”.

Where Vietnam is concerned, religious freedom is rarely black and white.

Consider the “cautious optimism” of Nigel Cory, a researcher at the The Center for Strategic & International Studies, who suggests “the space for religious freedom [in Vietnam] seems to be growing”. Continue reading “World Watch Monitor – Vietnam’s Two Faces”

Bishop Angaelos reflects on Ethiopian victims of Daesh | Lausanne-Orthodox Initiative

Bishop Angaelos reflects on Ethiopian victims of Daesh | Lausanne-Orthodox Initiative.

Pastoral Letter to Ethiopians

Pastoral Letter to Ethiopians.

Dr. Girma Bekele, a former Ethiopian colleague from London School of Theology, now teaching at Wycliffe College in Toronto, writes this important prophetic open letter addressed to Ethiopian Christians, at a time when the Church in that country is reckoning with the brutal killing of some of its members at the hands of Daesh militants in Libya..

It is worth reading, as many of the matters Girma addresses in this letter are also relevant in other parts of the church.

Here is just a short quote:

‘We need to pray and do our part for national visitation: healing for our fractured spirituality, national unity, politics and economy- the very reasons why so many risk their own lives as migrants and refugees. We can do justice and honour the blood of those who have been killed, if we truly live as a nation where God’s righteousness reigns! That means an intentional and purposeful national effort for a more just, peaceful and prosperous Ethiopia.’

100 Bells Ring Worldwide, Marking the Armenian Genocide Centennial

100 bells

April 23, 2015

Nick Danforth – The Armenian Genocide’s Samantha Power Problem

Armenian genocide victims
A picture released by the Armenian Genocide Museum-Institute dated
1915 purportedly shows soldiers standing over skulls of victims from the
Armenian village of Sheyxalan during the First World War

We are living strange times. Although both Nazi and communist ideologies have made tens of millions of victims, we still have Nazi and communist adepts on one side, and Gulag and Holocaust deniers on the other. Besides, we have the fanatics, on both sides. Even today, Lavrov, the Russian (I almost said Soviet) foreign minister, was vehement about the (unproven information) that Americans instigated one of the East European countries to tear down one of the monuments dedicated to the (supposedly heroic) Soviet Army, while at the same time denying that they are the natural heirs of the Soviet empire, that Putin in foolishly and violently trying to rebuild, as we can see these days in Ukraine.

Things are not different with the Armenian Genocide that we are commemorating these days. One one side we have the Middle Ages-like Turkish regime of Erdogan, which continues to deny the primes of the Young Turks in 1915, while of the other side we have fanatic Armenian nationalists, who are trying, at any cost, to oversimplify things and to present the whole matter as merely anti-Christian persecution, denying the role played in these tragic events by the Armenian insurgents, who followed the example of various Christians nations in the Balkans who obtained – in most cases by violence, their legitimate independence from under the oppression exercised by the Ottoman Empire. Armenians in Eastern Turkey, a territory which for many centuries, even before the time of Christ, belonged to Armenia, until it was occupied by force by the Turks.

No surprise then that Armenians (in an absolutely legitimate way, I believe) tried to obtain their independence, if needed by the use of force, while Ataturk’s Young Turks, tried to hold on at any price – even that of genocide – to the leftovers of their damned empire.

This is, more or less, the argument of a well written article published by Nick Danforth in Foreign Policy. Continue reading “Nick Danforth – The Armenian Genocide’s Samantha Power Problem”

Map of the Armenian Genocide

Armenian genocide map

(Source, HERE. It worth also reading the article.)

You may find HERE more maps of this tragedy.

Armenian Genocide Timeline

Ottoman Armenians are marched to a prison in Kharpert, Armenia, by armed Turkish soldiers in April 1915. Up to 1.5 million Armenians were killed in what is now recognized as the 20th century's first genocide.

Hundreds of thousands of Armenians were massacred under the Ottoman Empire. But the most horrifying event was to come in 1915.

1913: Coup brings the ultranationalist Young Turks to power in Constantinople (Istanbul). Three ruling figures were Grand Vizier Mehmed Talat Pasha, Minister of War Ismail Enver Pasha and Minister of the Navy Ahmed Djemal Pasha: principal architects of the genocide.

October 1914: After signing a secret treaty with Germany, Turkey launches attack on Russian ports and enters war on German side. Armenians considered “internal enemies.”

February 1915: Talat Pasha tells the German ambassador it is time to conclude the “Armenian question.” The ruling Ottoman Central Committee discusses plans to “eliminate the Armenian people in its entirety.”

April 24, 1915: Talat Pasha orders arrest of more than 200 Armenian intellectuals in Constantinople, and about 2,000 others follow. They are deported and many of them killed.

April 1915 to May 1918: Ethnic cleansing of Armenians launched on vast scale with murders, looting, burning of villages, rapes, deportations. Western observers estimate more than one million are dead at the campaign’s end.

October 1918: Turkey signs armistice with the Allies, Ottoman Empire is subsequently dismantled.

1923: Turkey becomes republic under Kemal Ataturk.

(Source, HERE.)

Sat 7 – The Bishop of the Poor, Justin Welby – An Interview

The interview begins at minute 4.55. It is interspersed with other short statements and video presentations on the Christians in the Middle East, with commentaries unfortunately only in Arabic.

ASTAZI – Lansarea documentarului ‘7 Cuvinte’ – Despre viata Pr. Calciu

Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi invită publicul la prezentarea filmului documentar “7 Cuvinte – Povestea unui biruitor”. Evenimentul va avea loc luni, 20 aprilie, ora 19.00. Filmul, realizat de regizorul american de origine română Andu Negoiţă, este un documentar artistic despre viaţa şi pătimirile părintelui Gheorghe Calciu. Cu participarea regizorului Andu Negoiţă, avându-i invitaţi speciali pe academicianul Alexandru Zub şi scriitorul Marcel Petrişor. Intrarea este liberă.
O viaţă tumultoasă
Cunoscut prin activitatea sa anticomunistă, părintele Calciu a fost deţinut politic timp de 21 de ani în cele mai cumplite închisori comuniste – Piteşti, Gherla, Jilava şi Aiud. În 1977, pe când era profesor la Institutul de Teologie din Bucureşti, a ţinut şapte predici în săptămânile Postului Mare, după care a fost arestat şi încarcerat din nou. În 1984 a fost eliberat şi expulzat în SUA, la presiunea lui Ronald Reagan şi a Papei Ioan Paul al II-lea. Din 1985 şi până în 2006, părintele şi-a continuat activitatea misionară în Alexandria, Virginia, Washington DC. S-a stins din viaţă în 2006, fiind înmormântat, conform dorinţei sale, la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ.

(Sursa, AgoraPress.)

Urmariti mai jos un trailer al documentarului.

Statement on the Murder of Ethiopian Christians in Libya

Islamic State militants stand behind what are said to be Ethiopian Christians along a beach in Wilayat Barqa, in this still image from an undated video made available on April 19, 2015.

Statement by His Grace Bishop Angaelos, General Bishop of the Coptic Orthodox Church in the United Kingdom, following the murder of Ethiopian Christians in Libya

20 April 2015

The confirmation of the murder of Ethiopian Christians by Daesh (IS) in Libya has been received with deep sadness. These executions that unnecessarily and unjustifiably claim the lives of innocent people, wholly undeserving of this brutality, have unfortunately become far too familiar. Once again we see innocent Christians murdered purely for refusing to renounce their Faith.

The Christians of Egypt and Ethiopia have had a shared heritage for centuries. Being predominantly Orthodox Christian communities with a mutual understanding of life and witness, and a common origin in the Coptic Orthodox Church, they now also share an even greater connection through the blood of these contemporary martyrs.

This sad news came on the day that His Grace the Archbishop of Canterbury visited His Holiness Pope Tawadros II in Egypt to personally express his condolences following the similar brutal murder of 21 Coptic Orthodox Christians in Libya by Daesh in February of this year.  Continue reading “Statement on the Murder of Ethiopian Christians in Libya”

Persecution of the Church in Communist Vietnam

RODUCED BY: Denise Lodde
Vietnam Dangerous Faith Part 1 ; Vietnam is one of South East Asia’s most popular tourist destinations—known for its beauty, beaches and hospitality. Unfortunately, for those who live there it’s not such a sunny picture. Nor is the communicant one party state hospitable to certain freedoms –especially religious freedom. Denise Lodde recently traveled with a team from Voice of the Martyrs to uncover what is happening to Christians in this country. Here is part one of her three part one of her three part series Vietnam: Dangerous Faith ; FEATURED IN REPORT: Pastor Quang, Vietnamese Mennonite Pastor and Human Rights Activist ; Todd Nettleton, representative from Voice of the Martyrs U.S ; Greg Musselman, representative of Voice of the Martyrs Canada. Continue reading “Persecution of the Church in Communist Vietnam”

Pastor Quang and His Son Brutally Attacked Again in Vietnam

Pastor Quang
Me and Pastor Quang in Saigon, Vietnam

As I have written HERE, I have met Mennonite Pastor Nguyen Hong Quang during my second visit to Saigon, Vietnam, in 2005. He reminded me a lot of  Pastor Pavel Nicolescu, leand of ALRC (the Romanian Committee for the Defence of the Freedom of Religion and Conscience), whom I knew in Romania, in the seventies.

Voice of the Martyrs Canada has just published a news item on new persecution Pastor Quang and his family and congregations are submitted to by the brutal communist regime in Vietnam.

* * *

Pastor Nguyen Hong Quang and his son Nguyen Quang Trieu were recently attacked by a group of seven young men while uniformed police looked on and did nothing to prevent the assault from happening. An additional 20 thugs joined the original attackers in the beating which took place at the church of the victimized Christians. Two other pastors tried to intervene by helping the victims but were also hurt in the process. Pastor Quang suffered several injuries, including a broken finger, a cut eyelid, as well as wounds to his face. His son also sustained various injuries. Continue reading “Pastor Quang and His Son Brutally Attacked Again in Vietnam”