Miscarea de reinnoire evanghelica din Biserica Apostolica Armeana – 2

Împreună cu Hamlet Zakarian la Mănăstirea Geghart

Frăţia Bisericii Apostolice Armene

Istoric

Miscarea de reinnoire evanghelica din Biserica Apostolica Armeana – 1

Cu Hamlet Zakarian la o întâlnire a mişcării
Frăţia Bisericii Apostolice Armene (ortodoxă orientală)

O întâlnire providenţială

În luna august a anului 2000 am făcut prima mea vizită în Armenia, în cadrul noilor mele responsabilităţi în World Vision. A fost o călătorie fascinantă, care mi-a rămas puternic întipărită în memorie. Istoria frământată a acestui popor – primul care a adoptat creştinismul ca religie a sa, legendelor lui fundatoare, povestea Sf. Grigore Luminătorul, bisericile şi mănăstirile vechi de peste un mileniu, traumele trăite ca urmare a genocidului din timpul stăpânirii turceşti şi  opresiunea comunistă, de peste şaptezeci de ani, m-au impresionat profund. De atunci am fost de nenumărate ori acolo, dar Armenia a rămas ţara mea favorită întrec cele cincisprezece în care lucrez în mod obişnuit.

Continue reading “Miscarea de reinnoire evanghelica din Biserica Apostolica Armeana – 1”

Patriarhia Moscovei si iubirea ei pentru comunism

Situl Catholica.ro ne pune la dispozitie o scandaloasa declaratie a purtatorului de cuvint al Patriarhiei ortodoxe a Moscovei cu privire la comunism si Uniunea sovietica. Cind citesti asemenea enormitati nu poti sa nu te gindesti ca zvonul potrivit caruia Alexei II este general KGB este absolut justificat.

Inainte de a va transcrie textul primit pe newsletter-ul Catholica, va reamintesc faptul ca aceasta declaratie vine la putin timp dupa ce tarul KGB-ist an “noii” Rusii s-a aratat reviltat de declaratia Presedintelui Bush care punea semn de egalitate intyre comunism si nazist.

Este clar din cele de mai sus cine porunceste si cine executa. sa ne traiasca noua Uniunea Societica Ortodoxa.

Si acum textul, in care am subliniat cele mai aberante pasaje. va rog sa judecati voi insiva.

Condamnarea regimul bolşevic, nu neapărat a comunismului
30.07.2008, Moscova (Catholica)

Patriarhia rusă consideră că “atitudinea noastră vizavi de regimul bolşevic trebuie clarificată”. Acest regim “a sechestrat puterea şi a condamnat oamenii la suferinţe dure”, a afirmat pr. Vsevolod Chaplin, şeful departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei. El a mai spus de asemenea că “monumente ale unor lideri bolşevici precum Lenin nu trebuie să mai rămână în centrul oraşelor noastre”. “Cu cânt mai rapid condamnăm crimele perioadei sovietice cu atât mai rapid dezarmăm forţele care caută să pună un semn de egalitate între poporul rus şi crimele din perioada sovietică”, a subliniat pr. Chaplin.

Vorbind despre interzicerea simbolurilor în unele ţări foste sovietice, pr. Chaplin a spus că sentimentele naţionale “în special ale ucrainenilor şi estonienilor sunt de înţeles”. A subliniat însă că “toţi oamenii din Rusia au fost reprimaţi sub aceleaşi simboluri”. A continuat apoi: “Nu cred că trebuie să condamnăm Uniunea Sovietică per ansamblu, ca stat. Au fost momente bune şi rele, împliniri şi momente ruşinoase. […] Biserica nu poate evalua filosofii politice sau doctrine politice. Condamnarea comunismului ca filosofie nu cred că ar fi corectă”, a spus el explicând apoi că însăşi ideea de comunism nu are o definiţie clară astăzi. “Ştim foarte bine că primele comunităţi creştine aveau la comun proprietatea. Ştim că idealurile de justiţie socială au triumfat în Biserica primară. Pot să fie deci credincioşi între cei care se consideră socialişti, socialişti extremişti ori chiar comunişti.” (SE08-16257)

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia

Adevărul este că atât Patriarhul cât şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se aflau într-o situaţie foarte extrem de dificilă. Dacă dădea curs presiunilor externe şi celor venite din partea partidei tradiţionaliste, adeptă a unei atitudini intransigente faţă de orice deviere de la litera canoanelor, Patriarhul ar fi dat o lovitură de moarte deschiderilor ecumenice pe care a încercat să le construiască cu atâta trudă timp de decenii. Dacă pur şi simplu trecea cu vederea cele întâmplate la Timişoara, acest lucru ar fi pus la serioasă îndoială fidelitatea sa faţă de ortodoxie. Acesta ea un risc pe care Patriarhul Daniel nu putea să şi-l asume.

Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia”

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 2 – criza

Mulţi dintre cei care au urmărit în ultimele săptămâni ştirile religioase din audio-vizual, ori au citit paginile religioase ale ziarelor şi blogurile de persuasiune ortodoxă au fost şocaţi de vehemenţa, ba chiar de violenţa, am putea spune, cu care s-a discutat criza mai sus amintită. Ca şi în lunile trecute, în discuţiile aprinse de pe blogurile evanghelice, legate de chestiunea deconspirării, spiritele s-au încins, anatemele au zburat în toate părţile şi rezultatul final a fost, în mod evident, vorba englezului, „mai mult zgomot decât lumină”. Aseară, ginerele meu, care este ortodox, şi un om nu prea religios, îmi spunea consternat cât de mult i-au smintit, pe el şi prietenii lui, aceste discuţii în care iubirea creştină nu putea fi găsită oricât ai fi căutat-o.

Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 2 – criza”

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea

N-am făcut niciodată un secret din faptul că n-am fost un simpatizant al Patriarhului Teoctist. Motivul nu este numai trecutul lui legionaro-comunist, ci şi servilismul lui laş faţă de regimul comunist, manifestat, prin lipsa de reacţie la dărâmarea bisericilor şi prin acordul tacit la persecutarea unor martori curajoşi ai lui Cristos, cum a fost Părintele Calciu. Ca să nu mai vorbim de telegrama de aprobare adresată lui Ceauşescu după represiunea revoluţiei de la Timişoara. Chiar dacă nu ar fi decât acest ultim gest, absolut incalificabil, după părerea mea, atitudinea mea critică faţă de el ar rămâne absolut justificată. Dar, îmi veţi spune, poate, de mortuis ubi bene.

În ce-l priveşte pe actualul Patriarh, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă-mi amintesc bine, l-am cunoscut înainte de plecarea la studii in Anglia, în 1993, când i-am spus, într-o audienţă privată, că sunt interesat de un doctorat în teologie pe o temă legată de teologia Părintelui Stăniloae. Reacţia lui a fost una de sinceră încurajare. Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea”