Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia

Adevărul este că atât Patriarhul cât şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se aflau într-o situaţie foarte extrem de dificilă. Dacă dădea curs presiunilor externe şi celor venite din partea partidei tradiţionaliste, adeptă a unei atitudini intransigente faţă de orice deviere de la litera canoanelor, Patriarhul ar fi dat o lovitură de moarte deschiderilor ecumenice pe care a încercat să le construiască cu atâta trudă timp de decenii. Dacă pur şi simplu trecea cu vederea cele întâmplate la Timişoara, acest lucru ar fi pus la serioasă îndoială fidelitatea sa faţă de ortodoxie. Acesta ea un risc pe care Patriarhul Daniel nu putea să şi-l asume.

Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia”

Advertisements

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 2 – criza

Mulţi dintre cei care au urmărit în ultimele săptămâni ştirile religioase din audio-vizual, ori au citit paginile religioase ale ziarelor şi blogurile de persuasiune ortodoxă au fost şocaţi de vehemenţa, ba chiar de violenţa, am putea spune, cu care s-a discutat criza mai sus amintită. Ca şi în lunile trecute, în discuţiile aprinse de pe blogurile evanghelice, legate de chestiunea deconspirării, spiritele s-au încins, anatemele au zburat în toate părţile şi rezultatul final a fost, în mod evident, vorba englezului, „mai mult zgomot decât lumină”. Aseară, ginerele meu, care este ortodox, şi un om nu prea religios, îmi spunea consternat cât de mult i-au smintit, pe el şi prietenii lui, aceste discuţii în care iubirea creştină nu putea fi găsită oricât ai fi căutat-o.

Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 2 – criza”

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea

N-am făcut niciodată un secret din faptul că n-am fost un simpatizant al Patriarhului Teoctist. Motivul nu este numai trecutul lui legionaro-comunist, ci şi servilismul lui laş faţă de regimul comunist, manifestat, prin lipsa de reacţie la dărâmarea bisericilor şi prin acordul tacit la persecutarea unor martori curajoşi ai lui Cristos, cum a fost Părintele Calciu. Ca să nu mai vorbim de telegrama de aprobare adresată lui Ceauşescu după represiunea revoluţiei de la Timişoara. Chiar dacă nu ar fi decât acest ultim gest, absolut incalificabil, după părerea mea, atitudinea mea critică faţă de el ar rămâne absolut justificată. Dar, îmi veţi spune, poate, de mortuis ubi bene.

În ce-l priveşte pe actualul Patriarh, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă-mi amintesc bine, l-am cunoscut înainte de plecarea la studii in Anglia, în 1993, când i-am spus, într-o audienţă privată, că sunt interesat de un doctorat în teologie pe o temă legată de teologia Părintelui Stăniloae. Reacţia lui a fost una de sinceră încurajare. Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea”