Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea

N-am făcut niciodată un secret din faptul că n-am fost un simpatizant al Patriarhului Teoctist. Motivul nu este numai trecutul lui legionaro-comunist, ci şi servilismul lui laş faţă de regimul comunist, manifestat, prin lipsa de reacţie la dărâmarea bisericilor şi prin acordul tacit la persecutarea unor martori curajoşi ai lui Cristos, cum a fost Părintele Calciu. Ca să nu mai vorbim de telegrama de aprobare adresată lui Ceauşescu după represiunea revoluţiei de la Timişoara. Chiar dacă nu ar fi decât acest ultim gest, absolut incalificabil, după părerea mea, atitudinea mea critică faţă de el ar rămâne absolut justificată. Dar, îmi veţi spune, poate, de mortuis ubi bene.

În ce-l priveşte pe actualul Patriarh, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă-mi amintesc bine, l-am cunoscut înainte de plecarea la studii in Anglia, în 1993, când i-am spus, într-o audienţă privată, că sunt interesat de un doctorat în teologie pe o temă legată de teologia Părintelui Stăniloae. Reacţia lui a fost una de sinceră încurajare. Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 1 – alegerea”