Drumul catre sine – Sapte lectii despre educatie (după Siddhartha, de Hermann Hesse) – #3 – Asceza: pretul cunoasterii

asceza

  1. Asceza: prețul cunoașterii

Povestea: Spre dezamăgirea familiei, și în ciuda împotrivirii tatălui său, Siddhartha, se decide să înceapă o viață de pustnicie, în pădure, alături de samani, o grupare hindusă care adăuga o serie de practici ascetice dintre cele mai aspre ritualurilor și meditației pe care tânărul brahman le învățase acasă. Scopul lor era lupta cu patimile sufletului și despărțirea de lumea aparențelor, în care trăiau cei mai mulți dintre oameni. Dar, după trei ani petrecuți între samani, alături de Govinda, tovarășul său din copilărie, Siddhartha realizează că învățătura însăși este zădărnicie, și că scopul vieții este mai presus de învățătură. De aceea, spre uimirea prietenului său, decide să părăsească și această școală de formare, însă nu înainte de a fi dovedit că și-a însușit lecțiile ei.

Citat: Privirea îi îngheța când în cale îi ieșeau femei; gura i se schimonosea de dispreț când mergea printr-un oraș cu oameni frumos îmbrăcați. Vedea cum negustorii făceau negoț, cum bogătașii se duceau la vânătoare, cum cei încercați de durere își plângeau morții, cum se ofereau târfele, cum doctorii se îngrijeau de bolnavi, cum preoții stabileau ziua semănatului, cum se iubeau îndrăgostiții, cum mamele își alăptau pruncii – dar la toate acestea nu merita să privești nici măcar cu un singur ochi, totul era minciună, totul duhnea a minciună, totul voia să lase impresia unui sens anume, impresia de fericire și de frumusețe, pe când în fond totul nu era decât o nemărturisită descompunere. Lumea avea un gust amar. Viața era un chin…

N-am ajuns la nici un liman, am avut nevoie de mult timp ca să pricep, o, Govinda, următorul lucru: că nimic nu se poate învăța! Eu cred că nu există cu adevărat acel lucru pe care noi îl numim «a învăța». Nu există, prietene, decât o singură știință, aflată pretutindeni, aceasta este Atman, ea este prezentă în mine și în tine și în orice ființă.

Lecția 5 – Educația adevărată nu poate fi doar joc și plăcere, oricât de importante ar fi acestea. Ea presupune un preț de plătit – sudoare, disciplină, uneori durere, și întotdeauna perseverență. Doar dincolo de acestea și de alte asemenea obstacole se poate culege fructul dulce al cunoașterii profunde și durabile. Totuși, nu știi cu adevărat decât atunci când ești conștient cât de mult este încă ceea ce nu știi, ba chiar nu vei ști niciodată, oricât te-ai strădui. Cunoașterea autentică implică modestie. Doar din acea postură smerită putem descoperi că de fapt adevărul se află în fiecare dintre noi, și este gata să iasă la iveală, dacă avem norocul de a întâlni un maestru care sa-l poată moși (numim aceasta maieutică).

Drumul catre sine – Sapte lectii despre educatie (după Siddhartha, de Hermann Hesse) – #2 – Despartirea de ritual – cunoastere si traire

cunoastere si traire

  1. Despărțirea de ritual – cunoaștere și trăire

Povestea: După ani de formare disciplinată și de meditații asidue, în adâncul sufletului său, Siddhartha rămâne însă nesatisfăcut în căutările sale ți începe să fie măcinat de îndoieli. Ceea ce îl nedumerea și îl nemulțumea profund pe tânărul brahman era lipsa de coerență între cunoașterea acumulată prin meditație și ritualurile cărora li se supuneau necontenit cei din casta sa, pe de o parte, și, pe de alta, faptul că acestea nu păreau să se armonizeze în sensul cel mai profund cu felul foarte comod și tihnit în care își trăiau ei viața.

Citat: Spălările trupului erau binevenite, dar ele erau apă, nu te spălau de păcate, nu vindecau setea spiritului, nu destrămau teama inimii. Nimic nu era mai presus de jertfiri și de invocarea zeilor – dar oare asta să fi fost totul? Aduceau jertfirile fericirea? Și care va fi fiind adevărul în privința zeilor?

…unde erau brahmanii, unde preoții, unde înțelepții sau penitenții care reușiseră nu numai să știe, ci și să trăiască știința aceasta cea mai profundă? Unde era oare acela care știa să transpună, în mod miraculos, sălășluirea în Atman din somn în starea de trezie, în viață, la fiecare pas, în cuvânt și în faptă?

Lecția – Rutinele nu sunt scop în sine. Ele au valoare atâta vreme cât ne conduc dincolo de ele – dincolo de dobândirea unei profesii, de obținerea unei slujbe, de formarea unei familii sau de asigurarea materială, către căutarea sensului existenței (care nu este doar despre mine și ai mei, ci și despre alții și despre tot ceea ce ne înconjoară). T.S. Eliot (1888-1965) spunea: „Unde este înțelepciunea pe care am pierdut-o în știință? Unde este știința pe care am pierdut-o în informație?” Scopul educației este nu doar dobândirea de deprinderi și de cunoștințe, oricât de vaste ori de bine integrate ar fi acestea într-un sistem de gândire coerent, ci formarea pentru viață și societate (ceea ce, îndeobște, numim înțelepciune). Nu știm cu adevărat decât ceea ce putem trăi în mod plenar și cu încredere.

Drumul catre sine – Sapte lectii despre educatie (după Siddhartha, de Hermann Hesse) – #1 – Cei sapte ani de-acasa

sapte ani de-acasa

  1. Începutul tuturor lucrurilor sau „cei șapte ani de-acasă”

Povestea: Siddhartha este fiul strălucit al unul brahman, membru al castei superioare hinduse. El își începe, încă din copilărie, formarea spirituală, al cărei scop este Nirvana, contopirea în Absolut (Atman, spiritul universal). Încă de la început, meditația asupra a ce înseamnă a fi Om este centrală în pelerinajul lui spiritual. Tânărul face progrese uimitoare în formarea sa, și își însușește cu sârg tradițiile brahmanismului hindus, în care excelează, spre bucuria părinților, spre invidia tovarășilor săi și spre admirația fetelor din anturajul său.

Citat: [Siddhartha] …începuse chiar să înțeleagă cum să rostească cuvântul cuvintelor, cuvântul Om… Inima tatălui său tresălta de bucurie văzând cum fiul său învăța însetat de cunoaștere, văzând cum din el avea să crească un mare înțelept și preot, un adevărat prinț printre brahmani. Pieptul mamei sale tresălta de plăcere când îl privea, când îl vedea pășind, când vedea cum se așeza și se ridica frumosul și puternicul Siddhartha, pășind cu picioarele sale suple și dându-i binețe cu o cuviință deplină.

Lecția – Așa cum spunea Pr. Richard Rohr, „noi nu suntem ființe umane chemate să învețe a deveni ființe spirituale, ci suntem creați ca ființe spirituale, care poartă chipul lui Dumnezeu și care sunt chemate să învețe ce înseamnă a deveni Oameni.” Pe acest drum al formării, părinții sunt primele repere ale copiilor. Ei au datoria de a-și călăuzi copiii in formarea rutinelor, a deprinderilor fundamentale pentru viitorul lor.

Universitatea Aurel Vlaicu Arad – Admitere teologie evanghelica

UAV Poster

Comentarii pe baza unui text legat de sintagma ‘spatiul intelectual laic’

Domnul Costel Ghioancă a lansat o discuție pe pagina sa de pe platforma academia.edu legata de implicațiile pe care le are utilizarea sintagmei „spațiul academic laic” în codul etic al Universității București, invitându-mă să comentez cu privire la textul afișat de domnia sa, ceea ce am și făcut (textul său poate fi accesat AICI, dacă aveți un cont pe această platformă).
Dat fiind că, după opinia mea, această discuție este de interes mai larg, am decis să afișez aici comentariile mele. Sper că textul meu este destul de explicit pentru cei care nu au acces la academia.edu. Dacă nu, sunt deschis să ofer explicații.

* * *

Stimate domnule Ghioancă,

Cred ca înțeleg motivația acestui text, și consimt la ea, dar nu împărtășesc, necesarmente, nici unele dintre premise, nici concluziile ei. Iată, deci, câteva observații personale pe marginea articolului dvs.:

  1. Mai întâi, nu doar în acest text, ci în general în limba romana, inclusiv în DEX, avem de-a face cu o confuzie terminologica izvorâta din analfabetismul religios care domină spațiul public după modernitate. Sorgintea ei este una comunista în prima instanța, si aceasta este întărita de uzajul terenului paralel francez, ‘laicité’, în loc de secular/secularitate.

Termenul ‘laic’ este la origine unul eclesial, si este opusul terenului ‘cleric’. Ca atare, el se refera NU la cineva care este anti- sau a-religios, ci la o persoana nu este hirotonită/ordinata, indiferent daca acea persoana este un credincios sau nu. Continue reading “Comentarii pe baza unui text legat de sintagma ‘spatiul intelectual laic’”

Reading Wars – Philip Yancey

Source: Reading Wars – Philip Yancey

Don’t you love the always candid Philip Yancey? I really do.

This is an article everybody should read. Please find below a few excerpts:

‘ I used to read three books a week. One year I devoted an evening each week to read all of Shakespeare’s plays (OK, due to interruptions it actually took me two years). Another year I read the major works of Tolstoy and Dostoevsky. But I am reading many fewer books these days, and even fewer of the kinds of books that require hard work.

The internet and social media have trained my brain to read a paragraph or two, and then start looking around.  When I read an online article from The Atlantic or The New Yorker, after a few paragraphs I glance over at the slide bar to judge the article’s length. My mind strays, and I find myself clicking on the sidebars and the underlined links. Soon I’m over at CNN.com reading Donald Trump’s latest Tweets and details of the latest terrorist attack, or perhaps checking tomorrow’s weather.’

‘Neuroscientists have an explanation for this phenomenon. When we learn something quick and new, we get a dopamine rush; functional-MRI brain scans show the brain’s pleasure centers lighting up. In a famous experiment, rats keep pressing a lever to get that dopamine rush, choosing it over food or sex. In humans, emails also satisfy that pleasure center, as do Twitter and Instagram and Snapchat.

Nicholas Carr’s book The Shallows analyzes the phenomenon, and its subtitle says it all: “What the Internet Is Doing to Our Brains.” Carr spells out that most Americans, and young people especially, are showing a precipitous decline in the amount of time spent reading. He says, “Once I was a scuba diver in the sea of words. Now I zip along the surface like a guy on a Jet Ski.” A 2016 Nielsen report calculates that the average American devotes more than ten hours per day to consuming media—including radio, TV, and all electronic devices. That constitutes 65 percent of waking hours, leaving little time for the much harder work of focused concentration on reading.’

‘I’ve concluded that a commitment to reading is an ongoing battle, somewhat like the battle against the seduction of internet pornography. We have to build a fortress with walls strong enough to withstand the temptations of that powerful dopamine rush while also providing shelter for an environment that allows deep reading to flourish. Christians especially need that sheltering space, for quiet meditation is one of the most important spiritual disciplines.’

‘Boredom, say the researchers, is when creativity happens. A wandering mind wanders into new, unexpected places. When I retire to the mountains and unplug for a few days, something magical takes place. I’ll go to bed puzzling over a roadblock in my writing, and the next morning wake up with the solution crystal-clear—something that never happens when I spend my spare time cruising social media and the internet.

I find that poetry helps. You can’t zoom through poetry; it forces you to slow down, think, concentrate, relish words and phrases. I now try to begin each day with a selection from George Herbert, Gerard Manley Hopkins, or R. S. Thomas.

For deep reading, I’m searching for an hour a day when mental energy is at a peak, not a scrap of time salvaged from other tasks. I put on headphones and listen to soothing music, shutting out distractions.’

‘We’re engaged in a war, and technology wields the heavy weapons. Rod Dreher published a bestseller called The Benedict Option, in which he urged people of faith to retreat behind monastic walls as the Benedictines did—after all, they preserved literacy and culture during one of the darkest eras of human history. I don’t completely agree with Dreher, though I’m convinced that the preservation of reading will require something akin to the Benedict option.

I’m still working on that fortress of habit, trying to resurrect the rich nourishment that reading has long provided for me.’

The Hidden Roots of Betsy Devos’s Educational Policies | The University of Chicago Divinity School

Source: The Hidden Roots of Betsy Devos’s Educational Policies | The University of Chicago Divinity School

Here it is, in case you want to understand the roots of Betsy Devos’s hyper-Calvinistic theocratic views on education.