Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (1)

“Tardelaşul” (Pascu Geabău, Iosif Serac, Vasile Taloş, Vasile Branzăi)
Sursa: Blogul Amintiri cu sfinţi

Preliminarii

Acum aproape două luni primeam vestea unei iniţiative care promitea să mişte din loc „bolovanul” colaborării clericilor evanghelici cu regimul comunist în perioada 1945-1989. Propunerea venea din parte unui pastor pensionar, Iosif Serac, emigrat de câteva decenii în Statele Unite.

Pentru cei care nu-l cunosc (dintre cititorii mai tineri ai acestui blog) Serac a fost membru al „tardelaşului” – grupul de pastori baptişti radicali din care mai făceau parte din Vasile Taloş. Vasile Brânzăi şi Pascu Geabău (aşa cum afirmă Daniel Branzăi AICI, grupul a mai inclus pe Iosif Ţon şi Iosif Ştefănuţi). Această parte din biografia lui îl califică în mod particular, cel puţin în ochii unora, pentru o întreprindere ca cea enunţată mai sus. Pe de altă parte, pentru „oficialii” baptişti din acea perioadă, implicarea lui în acest grup îl face să fie, cel puţin sub raport potenţial, nu foarte obiectiv cu privire la problema aflată în discuţie.

Omul ceresc (12)

In drum spre vest

Deodată un tânăr a ieşit din mulţime şi a întrebat: „Tu eşti fratele Yun? Fraţii şi surorile noastre postesc şi se roagă pentru tine de trei zile. Noi dorim să vii în mijlocul nostru să ne predici Evanghelia. Avem foarte mare nevoie de tine în satul nostru.”

Tânărul mi-a zis numele, vârsta şi satul său natal. Am fost profund mişcat şi i-am promis: „Voi veni în satul tău mâine.”

În zorii zilei i-am chemat în grabă mare pe părinţii mei şi le-am spus că voi predica Evanghelia pentru că aşa mi-a poruncit Isus Cristos. Mama m-a întrebat unde aveam de gând să merg. I-am răspuns: „Aseară Dumnezeu mi-a vorbit de trei ori. El mi-a zis: <<Du-te spre sud şi spre vest să predici Evanghelia>>. Eu mă voi supune chemării divine.”

Omul ceresc (11)

Vei merge spre vest şi spre sud să proclami Evanghelia

Într-o dimineaţă, în jurul orei nouă, citeam primul capitol din Faptele Apostolilor. Am început să meditez la versetul din Fapte 1:8,  „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Nu ştiam sigur cine era Duhul Sfânt. Am fugit să o întreb pe mama. Ea însă, nu mi-a putut da o explicaţie. Mi-a spus simplu, că „ţi-am spus deja tot ce îmi amintesc. De ce nu te rogi şi-i ceri lui Dumnezeu Duhul Sfânt exact aşa cum te-ai rugat pentru Biblie?” Mama mea era analfabetă şi avea puţine cunoştinţe despre Biblie. Ea învăţase să recite doar câteva versete pe care le auzise de la alţi credincioşi.

Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (III)

DM – Am trait si unul si altul destui ani sub „binecuvintarea” comunismului ceausist. Asa fiind, ne-am format capacitatea de a „mirosi” lucruri pe care in general cei neobisnuiti cu „cea mai dreapta dintre orinduirile posibile” n-ar fi in stare sa le vada. Cum ti se parut Cuba lui Castro din aceasta perspectiva? Ma intereseaza mai ales acela lucruri pe care sa zicem calatorul american sau cel francez eventual nu le-ar putea observa ori intelege.

VB – Cred că ai dreptate – trebuie să fi trăit experienţa comunistă ca să pricepi câte ceva despre Cuba de azi. Avea totul un aer de mijloc de ani 80, starea aceea de impasibilitate, de paralizie mentală când ai senzaţia acută că nu mai e posibil nimic. Hrana pe cartelă, toţi egali, o sărăcie veselă, un regim înţepenit în acelaşi discurs vreme de 50 de ani, discurs numai bun de luat peste picior pe la terase cu bere proastă. Un fel de noi ne facem că muncim / ei se fac că ne plătesc. O lume cu cozi nesfârşite la îngheţată, o disperare generată de absenţa unei minime libertăţi de mişcare, o dovadă în plus că ideologia comunistă e un mare bluf.

Rusine, rusine, rusine!

De te-am iubit vreodata Isuse, acum este. (sursa: http://www.nakedpastor.com)

De câteva zile tot stau şi mă minunez de această veritabilă mostră de înţelepciune clericală pe care o reprezintă misiva anonimă scrisă, zice-se, de „un grup de pastori [baptişti] indignaţi” din România şi adresată pastorului Marius Cruceru, la închiderea faimosului său blog, numit La Pătrăţosu. Dacă vreţi să vă minunaţi şi voi, iat-o AICI.

Trebuie să spun că am avut dintru început sentimente ambivalente faţă de blogul prietenului meu.

Omul ceresc (10)

Implinirea vedeniei

M-am trezit şi am început să caut Biblia în toată casa. Restul familiei dormea. Viziunea fusese atât de reală încât atunci când am realizat că fusese doar un vis, am fost foarte îndurerat şi am plâns, trezindu-i pe ceilalţi. Părinţii s-au grăbit să vină la mine în cameră să vadă ce s-a întâmplat. S-au gândit că am înnebunit din cauza postului şi rugăciunii. Le-am spus despre viziunea mea, dar cu cât le vorbeam mai mult, cu atât erau mai convinşi că sunt nebun! Mama mi-a zis: „Soarele a asfinţit şi nimeni nu a venit la noi în casă. Uşa e încuiată.”

Tata m-a ţinut strâns în braţe. Cu lacrimi în ochi el s-a rugat lui Dumnezeu, „Doamne Isuse, fie-ţi milă de fiul meu. Te rog, nu-l lăsa să-şi piardă minţile. Sunt dispus să mă îmbolnăvesc din nou dacă acest lucru îl va ajuta pe fiul meu să nu-şi piardă minţile. Te rog dă-i fiului meu o Biblie!”

îngenuncheat împreună cu tatăl şi mama mea şi am plâns împreună ţinându-ne de mâini.

Deodată am auzit o bătaie slabă în uşă.

Chemare la rugaciune pentru Vietnam

Promiteam ca voi reveni in legatura cu chemarea la rugaciune adresata de bisericile evanghelice din sudul Vietnamului intregii comunitati crestine internationale, din care persecutiilor permanente si a fatarniciei autoritatilor comuniste vietnameze, care, intr-omaniera tipica tuturor relimurilor totalitare, pe de o parte tortureaza lideri crestini in inchisori, iar pe de alta parte pretinde in fata copmunitatii internationale ca in Vietnam exista completa libertate religioasa.

Omul ceresc (9)

O vedenie cereasca

Am mers acasă şi în fiecare dimineaţă şi după-masă nu mâncam şi nu beam nimic. În fiecare seară mâncam o singură farfurie de orez fiert. Mă rugam cu disperare ca un copil flămând care se roagă Tatălui său ceresc, dorind să fie umplut de Cuvântul Lui. Timp de o sută de zile m-am rugat pentru o Biblie, până ce am simţit că nu mai rezist. Părinţii mei erau siguri că îmi voi pierde minţile.

După câţiva ani mi-am dat seama că această experienţă a fost cea mai dificilă pe care am îndurat-o vreodată.

Apoi, într-o dimineaţă la ora patru, după luni de zile în care L-am implorat pe Dumnezeu să-mi răspundă la rugăciuni, am primit o viziune din partea Lui, în timp ce mă rugam.

Omul ceresc (8)

Disperat dupa o Biblie

Mama mea nu a învăţat niciodată să citească sau să scrie, dar a devenit primul predicator de la noi din sat. Ea conducea o bisericuţă la noi în casă. Deşi mama nu-şi amintea foarte multe din Cuvântul lui Dumnezeu, ne îndemna mereu să ne concentrăm atenţia asupra lui Isus. Dumnezeu ne-a fost mereu alături, ascultându-ne rugăciunile. Când privesc înapoi la vremurile acelea, sunt uimit de modul în care Dumnezeu a folosit-o pe mama mea, în ciuda analfabetismului şi neştiinţei ei. Ea îşi predase inima în totalitate lui Dumnezeu. Unii lideri ai bisericilor de casă din ziua de azi L-au întâlnit pentru prima dată pe Domnul Isus prin lucrarea mamei mele.

La început nu ştiam prea bine cine este Isus, dar L-am văzut cum mi-a vindecat tatăl şi mi-a eliberat familia. Aşa că m-am dedicat cu credinţă Dumnezeului care mi-a vindecat tatăl şi care ne-a salvat. În acea perioadă îmi întrebam mama cine e Isus cu adevărat. Ea îmi spunea: „Isus este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru noi, luându-ne păcatele şi bolile. Toate învăţăturile Sale sunt scrise în Biblie.”

Omul ceresc (7)

O dorinţă împlinită

„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.” Isaia 49:1

Domnul m-a chemat să-L urmez la vârsta de 16 ani. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1974, când Revoluţia Culturală [1] încă mai făcea ravagii în China.

În acea perioadă tatăl meu era bolnav. Suferea de o formă severă de astm, care evoluase în cancer la plămâni. Curând cancerul i-a afectat şi stomacul. Doctorul i-a spus că boala este incurabilă şi că va muri curând. Mama a primit teribila veste: „Nu mai există speranţă pentru soţul tău. Du-te acasă şi pregăteşte-te pentru înmormântare.”

Omul ceresc (6)

China sub comunism

În 1949 China a devenit ţară comunistă. Într-un interval de câţiva ani toţi misionarii au fost expulzaţi, clădirile bisericilor au fost închise şi mii de pastori creştini au fost aruncaţi în închisoare. Mulţi şi-au pierdut viaţa. Mama mea a fost de faţă când misionarii au părăsit ţinutul Nanyang la începutul anilor 1950. Ea nu a uitat niciodată lacrimile din ochii lor, care se rostogoleau pe obraji în timp ce se îndreptau spre coastă însoţiţi de gărzi înarmate. Lucrările lor luaseră dintr-o dată sfârşit.

Omul ceresc (5)

Din nou despre Marie Monsen

După evenimentele din 1900, unii oameni au crezut că misionarii se vor speria şi nu vor mai veni niciodată înapoi în China.

Ei se înşelau.

Omul ceresc (2)

Într-o seară caldă de septembrie, un mic grup de creştini s-au adunat în Aeroportul Internaţional Bangkok pentru a-l întâmpina pe fratele Yun. Trecuseră mai mult de opt luni de când i-am văzut ultima dată faţa zâmbitoare. El fusese arestat în ianuarie 2001. Pe parcursul primelor sale zile de închisoare a fost bătut până când a ajuns în pragul de morţii. Ulterior a fost condamnat la şapte ani de închisoare.

Omul ceresc (1)

Remarcabila poveste adevărată a fratelui creştin chinez Yun

Incepind de astazi, voi transcrie aici, din cind in cind, fragmente din cartea Omul ceresc, scrisa de un crestin chinez, Fratele Yun, impreuna cu Paul Hattaway, care va fi publicata nu peste mult timp de Editura Adoramus. Sper ca aceste fragmente va vor motiva sa cititi aceasta carte, pe care eu n-am putut-o lasa din mina atunci cind am gasit-o pentru prima data. Sper, de asemenea, ca ea sa va fie de folos si voua cel putin la fel de mult ca si mie. Va doresc lectura placuta.

Amintiri cu Feri bacsi

Dosarul de urmarire informativa „Chitaristul“, privind pe numitul Manastireanu Danut, deschis la 2 iulie 1974, mentioneaza intre altele, in documentul care il deschide, ca „s-a ordonat şi verificarea relaţiilor suspectului cu… pastorul reformat din Paleu-Bihor, Visky Ferenc, cunoscut cu activitate dizidentă“. Urmare acestor cercetari, „organele“ au tras concluzia urmatoare: „Cu preotul Visky Ferenc a avut doar unele controverse doctrinare şi relaţiile cu acesta au pornit de la fetele lui, studente la Iaşi, cu care suspectul era prieten“.

Pastorul Visky, sau Feri bacsi (unchiul Feri), cum ii spun prietenii, facuse intr-adevar sapte ani de puscarie comunista intre anii 1958–1964, din cei 22 de ani la care fusese condamnat, acuzat pe nedrept de crima de inalta tradare.

Violente in Tibet

 

Sursa: Daily Telegraph 

Zilele trecute s-au împlinit patruzeci şi nouă de ani de la ocuparea Tibetului de către trupele comuniste chineze şi de la plecarea în exil a lui Dalai Lama, conducătorul spiritual al acestei naţiuni budiste din centrul Asiei.

Această aniversare a fost însoţită de o serie de demonstraţii împotriva ocupaţiei chineze şi a încercării acesteia de anihilare a culturii tibetane prin schimbarea abuzivă a structurii etnice a provinciei.

Biserica Romano-Catolica si persecutia comunista

Recent discutam cu bunul meu prieten. părintele catolic Cornel Cadar, despre dosariada în plină desfăşurare în blogosfera evanghelică. Părintele se arăta şocat de patima şi vehemenţa cu care este discutată această problemă şi se întreba, cu surprindere, de ce nu încearcă structurile eclesiale să ia iniţiativa în această complicată problemă.

Atunci când i-a spus, cu un oarecare reproş, că nici catolicii români n-au făcut mare lucru în această direcţie, părintele mi-a spus că mă înşel şi că iserica Catolică din România a fost foarte activă în acest sens, dar nu pe internet, ci în cadrul structurilor ei interne.