Adaug aici, pentru cei care nu au acces la limba engleză, o traducere a textului meu despre Cultura fricii, scris pentru recent apărutul Comentariu biblic pentru Europa Centrală și de Est, proiect inițiat de Langham Literature.
____
CULTURA FRICII
Cuvintele Domnului, “Nu vă temeți” (Luca 12:32, Marcu 5:36), inspiră o liniște atât de necesară într-o lume cuprinsă de teamă și incertitudine din cauza crizelor economice, terorismului, migrației, violenței religioase, persecuției, abuzului sexual, violenței domestice, discriminării și urii. Frica este asociată cu suspiciunea, legitimă sau nu, față de alte persoane și față de autoritate, fie ea binevoitoare sau răuvoitoare. Aceasta nu este doar o caracteristică a postmodernității, ci este înrădăcinată în fragilitatea existenței umane și în înșelăciunea profundă a inimii umane căzute (Ier 17:9).
Frica joacă, de asemenea, un rol central în anumite societăți, ca răspuns la percepția unei potențiale amenințări, de exemplu, a spiritelor rele, ca în mediile tribale, animiste și în mediile carismatice creștine extreme, care toate cred în puteri supranaturale localizate într-un anumit spațiu. Frica este o trăsătură puternică a mediilor religioase teocratice și a structurilor de putere autoritare, cum ar fi cele care au cuprins Europa Centrală și de Est în secolul al XX-lea. În aceste contexte, s-au dezvoltat modele culturale care pot fi descrise drept „culturi ale fricii”. Impactul unor astfel de medii asupra oamenilor și comunităților nu trebuie subestimat: lipsa de încredere în oameni, în legi și în structuri de autoritate; disimulare și înșelăciune în relații; coeziune socială și solidaritate scăzute; delațiune și supraveghere din partea statului; lipsă de inițiativă, de creativitate și de responsabilitate; autoritarism și manipulare ca stil implicit de conducere, și așa mai departe. Toate acestea afectează societățile, în general, și comunitățile de credință, în special, care sunt adesea vizate și controlate de regimuri opresive. Cu toate acestea, oamenii de credință au găsit adesea în credința lor în Dumnezeu puterea de a rezista opresiunii și fricii, precum și curajul de a nu se pleca în fața deținătorilor puterii, chiar dacă acest lucru înseamnă să plătească un preț, cum ar fi închisoarea, tortura sau moartea.
Este deosebit de interesant de observat că, în partea noastră de lume, reflexele și obiceiurile autoritare persistă chiar și după decenii de tranziție spre democrație, în ciuda așteptărilor larg răspândite, dar nerealiste, de schimbare rapidă. O sursă de inspirație pentru liderii creștini preocupați de efectele reziduale ale regimurilor politice bazate pe frică este modul în care Moise a gestionat tranziția poporului Israel din captivitatea din Egipt spre locuirea țării promise, așa cum este descrisă în ultimele patru cărți ale Pentateucului.
În societățile din Europa Centrală și de Est, chiar și în cele care se consideră în curs de a se îndrepta rapid spre Occident, persistența xenofobiei, anxietatea legată de pierderea identității naționale din cauza globalizării, teama de colaps economic și demografic, precum și persistența misoginiei și a structurilor de putere patriarhale generează un tip special de frică. Deși s-au înregistrat progrese evidente în aceste domenii, ca urmare a unei conștientizări tot mai mari a egalității rasiale, a cetățeniei globale, a valorii aduse de comunitățile locale, a sustenabilității și a egalității de gen, este deosebit de tragic faptul că comunitățile religioase, inclusiv bisericile creștine, continuă să promoveze și să păstreze astfel de dinamici defectuoase, înrădăcinate în lecturi deformate ale Sfintei Scripturi. Cu toate acestea, există speranță!
Vestea bună pentru oamenii care trăiesc în culturi ale fricii este că lucrarea mântuitoare a lui Cristos a învins răul și, prin urmare, nu trebuie să ne temem. Deocamdată, cel rău este încă la lucru în lumea noastră, până când domnia lui Dumnezeu va fi revelată în toată plinătatea ei, la revenirea lui Cristos. Până atunci, biserica este chemată să se roage pentru ca Împărăția Sa să vină și voia Sa să se facă pe pământ precum în ceruri (Matei 6:10).
Răspunsul creștin adecvat la frică este iubirea lui Dumnezeu: “În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica”. (1 Ioan 4:18). Dragostea nu este naivă. Așa cum explică apostolul Pavel (vezi Filipeni 1:9-11), dragostea creștină autentică și eficientă necesită atât cunoaștere, cât și discernământ. Aceasta implică o înțelegere biblică solidă și trăirea unui stil de viață creștin radical, așa cum a fost descris de Isus în Predica de pe Munte. Aceasta nu înseamnă doar declararea acordului cu anumite doctrine sau principii ale împărăției, ci demonstrarea lor prin “roadele Duhului” (Gal 5:22). Adevărata iubire creștină nu cere uniformitate, ci se bucură de diversitatea creată de Dumnezeu. Creștinul este chemat să răspundă cu iubire sacrificială și cu slujire dezinteresată la obsesia lumească pentru ierarhiile de putere, urmând exemplul pe care îl găsim în viața Domnului nostru Isus Cristos. Acest lucru înseamnă să căutăm ce este mai bun pentru ceilalți, mai degrabă decât să ne căutăm propriul bine.
În lumea noastră căzută, frica va continua să amenințe ființele umane fragile. Structurile lumești decăzute vor persista în alimentarea culturilor fricii. Cu toate acestea, iubirea radicală a lui Dumnezeu manifestată în Cristos poate învinge orice frică și poate da naștere unor noi comunități de iubire.
Dănuț Mănăstireanu
Persona 