Danut Jemna incheie aici seria lui de comentarii pe marginea cartii lui Gabriel Liiceanu, Isus al meu. O analiza lucida, fara excese apologetice și fara orgolii eclesiale ofuscate. Un exemplu de echilibru rareori intilnit in spatiul religios romanesc.
Încheiem discuția asupra cărții Isus al meu cu câteva observații pe marginea ultimelor două capitole. Parcă contrar așteptărilor, curba de tensiune a cărții începe să scadă și impresia este că punctul culminant al analizei filosofului român s-a consumat undeva în capitolul al treilea, în care sistematizează concepția sa despre cunoașterea religioasă și le refuză credinței și revelației locul la masa adevărului.
View original post 1,612 more words
