Dyo produce aici un text care, in ciuda aparentelor jucause, este unul trist, aproape profetic. Imi da impresia unuia scris in fata oglinzii si care incearca sa fie el insusi o oglinda, penru cine vrea sa se lase oglindid.
Iata si un citat ilustrativ:
‘…fiecare dintre noi este născut din spuma inocenței. Nu suntem răi ca dracii, vorba lui Pleșu, iar pentru faptul că nu arătăm chiar ca niște îngeri există explicații pertinente.’
În mod normal, noi ne-am fi iubit. Dar, pentru că așa sunt vremurile, trebuie să ne scoatem unii altora ochii.
Ne place să ne amăgim cu gândul că am fi fost altfel în circumstanțe diferite, că suntem robii vremurilor pe care le trăim. Sunt furtuni și averse pe care nu le-am ales noi spre a le înfrunta: de aceea avem pumnii încleștați și fețele îmbătrânite de mânie. Toate s-au prăpădit peste viețile noastre, așa cum mărturisea și Andy Dufresne odată, lăsându-i pe acei nefericiți ce le-au stat în cale pradă prafului și cenușii. Fie deznădejdea, fie revolta, fie resemnarea, fie orice alte răspunsuri pe care le-am oferit vieții … toate sunt cauzate de furtunile astea. Dacă am fi trăit vremuri normale, am fi fost niște oameni dintr-o bucată. Poate cineva să contesta asta?
Spiritul rus este unul blând, plin de compasiune, generos. A fost utopia comunistă, cu tot ce a…
View original post 872 more words
Persona 