In acest ext consistent, Teo Stanciu face o pledoarie aproape disperata pentru un dialog intre ‘puristi’ (cum ii numeste el succint pe ;teologi’) si ‘rebeli’ (eticheta pe care o pune ‘intelectualilor’ evanghelici). [Ghilimele aplicate sunt esentiale penyr acest discurs.
‘Cine are urechi de auzit, sa auda’, cum zice Scriptura.
Am pus ambii termeni-cheie în ghilimele pentru că nici teologi nu prea avem, nici intelectuali. Ba chiar unii dintre cei mai teologi s-ar putea să fie percepuți ca fiind cam… prea intelectuali, de către alți „teologi”. Și atunci trebuie să lucrăm puțin la aceste definiții conjuncturale.
Prin teolog am putea înțelege, în sens larg, orice credincios care-și asumă o identitate creștină, o tradiție/paradigmă teologică evanghelică (asta ca să restrângem dimensiunea terenului de… luptă), care are un instrumentar minimal teologic și reflectează asupra Scripturii (pe care o consideră autoritativă) și asupra învățăturilor pe care le extrage el (sau le-au extras alții) din ea cu scopul de a le înțelege, verifica și aplica la trăirea sa creștină, sporindu-și astfel propria înțelegere a adevărului revelat și cunoașterea relațională a lui Dumnezeu în vederea progresului spiritual. Dar știm cu toții că cei care contează în discuții, dezbateri sau scandaluri sunt liderii de opinie și/sau…
View original post 2,535 more words