Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul -1

Notă: Textul pe care încep să-l public astăzi, în serial, este editarea transcrierii unei serate „Străjerul”, legată de situația din Orientul Mijlociu, pe care am realizat-o împreună cu prietenul meu dr. Dănuț Jemna, în toamna anului 2006. Motivul afișării lui este pregătirea unei serii de întâlniri pe tema viitorului Bisericii în Orientul Apropiat, respectiv Mijlociu, la Arad, în perioada 27-28 ianuarie, sub auspiciile Forumului Dialogos, și la invitația amabilă a prietenului meu dr. Emil Bartoș. Sper că acest text va stimula gândirea celor care vor participa la acele întâlniri, dar și a altora, familiarizându-i cu informații pe care timpul redus pe care îl voi avea la dispoziție acolo nu-mi va permite să le dezbat  (textul în aldine reprezintă intervențiile lui Dănuț Jemna, gazda întâlnirii).

* * *

Vă spunem bună seara celor care ați reușit să ajungeți în seara aceasta aici! La noi, anul bisericesc începe în septembrie și deci, seratele se reiau aici și sper să fie cel puțin o dată pe lună. Și dacă vă fixați în program ideea de a veni la câte-o serată aici, sper să reușim cu ritmul ăsta, cel puțin o dată pe lună, să facem câte-o serată. În seara aceasta, ne-am gândit să abordăm o chestiune care e pe tapet și în mass-media și care frământă întreaga lume de la oameni religioși la cei politici. Este vorba despre conflictul dintre Israel și palestinieni. Așa cum vom vedea, dar acest conflict este foarte vechi, încă de la nașterea poporului Israel și durează până în prezent. De ce ne-am oprit la această temă? Într-o formă sau alta, lumea este cu ochii pe Ierusalim, indiferent din ce punct de vedere, fie că sunt rațiuni politice, la mijloc, fie că sunt rațiuni economice sau religioase. Avem acum acces la tot soiul de informații de-acolo. Așa cum spuneam, într-o formă sau alta, toți oamenii sunt cu ochii îndreptați spre Ierusalim. Creștinii înșiși au foarte multe motive care îi fac să fie cu privirea îndreptată spre Ierusalim. Există creștini de diverse culori care plasează statul Israel în istoria mântuirii, a lucrării lui Dumnezeu, într-o formă sau alta. Cei mai habotnici, printre care se găsește și o parte însemnată a evanghelicilor, consideră că statul Israel va avea de jucat un rol major, spre finalul istoriei și ca atare, este întemeiat să ne uităm spre Ierusalim, pentru că de-acolo vor veni lucrurile cele mai însemnate pe care le-așteaptă omenirea spre sfârșitul istoriei. Dar există și rațiuni politic. Acolo sunt interese enorme legate de zone de stabilitate, de pace cu fundamentalismul islamic, sunt interese economice cu petrolul ș.a.m.d. Le știți, pe acestea nu vreau să le comentez eu, doar am făcut deschiderea la acest subiect. În seara aceasta, domnul Dănuț Mănăstireanu ne va vorbi despre această poveste. Vom încerca să mergem puțin în istorie, să venim apoi, înspre prezent și să vedem dacă într-adevăr  poveste din Orientul Mijlociu merită atenția noastră și care-ar putea fi o perspectivă creștină asupra acestei chestiuni. Eu zic să facem obșteasca rugăciune „Tatăl nostru” și să avem întotdeauna în minte că orice lucru trebuie făcut cu Dumnezeu și în Numele lui Dumnezeu. După aceea, intrăm în temă, intrăm în prezentare. O să vedem cum facem. Probabil că vom începe cu prezentarea, și când vă vine o întrebare, când sau o idee, interveniți, opriți-ne sau opriți-l pe Dănuț, că eu sper că o să vorbească el mai mult –el este mai bine pregătit la capitolul ăsta, vine de pe teren de-acolo. Cred că asta va fi metoda: să interveniți, oricând, și să spuneți ce-aveți de spus… Haideți să ne ridicăm să spunem „Tatăl nostru” și-apoi să intrăm în temă!

Tatăl nostru care ne ești în ceruri…

Să ne-așezăm! Ca să fie accesibil subiectul, domnul Dănuț ne-a pregătit o scurtă prezentare în PowerPoint, ca să avem niște elemente care să ne-ajute să pricepem contextul și partea istorică. După această prezentare, eu am să-l provoc să ne miște în discuție, în câteva direcții legate de-acest conflict din Orientul Mijlociu. Dar haideți să începem cu partea istorică și după aceea, odată ce ajungem în actualitate, să începem să facem comentarii din mai multe direcții. Pe mine m-ar interesa să vedem care-a fost influența creștină a acestei povești, dar și influența mass-mediei. După aceea, care sunt elementele actuale din zonă, sub aspect economic, social, umanitar, politic, religios și unde chestiunea acesta are influență asupra noastră. Și, spre finalul întâlnirii, sper să putem vedea și câteva chestiuni legate de viitor. Creștinii, mai ales evanghelicii, au obsesia viziunilor eshatologice, și aceste scenarii vizează oricum și au în prim-plan Ierusalimul și tot soiul de chestiuni colaterale acestuia. Poate atingem puțin povestea asta. Apoi, tot spre viitor, se fac scenarii politice, se preconizează tot soiul de intervenții ale forțelor internaționale și, nu în ultimul rând, care va fi impactul pe viitor al acestei dispute, al acestui conflict asupra lumii, asupra noastră. Sigur, noi suntem aici la suficientă distanță de acel loc, dar oricum, influențele sunt: ați simțit fiecare facturile care-au crescut când a început războiul din Irak, când a început războiul cu Libanul, la fel, au sărit în aer bursele, lumea a început iar să intre în mișcare, lucrurile se precipită ș.a.m.d. Bun! Cam asta ar fi… Te rog, Dănuț, hai să pornim!

Aș vrea să începem cu un mic istoric al acestui conflict și în punctul ăsta, este important să spun că am fi dorit s-avem aici pe prietenul și colegul nostru Dorin Dobrincu. Din păcate, el slujește la-împărat, este în aparatul tehnic al Comisiei Tismăneanu, și își cheltuiește energia prin arhive, prin mucegaiuri și prin mizerii spirituale ale acestei țări. Sperăm că într-o zi să iasă la iveală rezultatul acestei munci. El îmi spunea că a reușit să adune lucruri foarte interesante legate de istoria evanghelicilor –el lucrează de-o vreme la așa ceva și această ocazie de-a intra în arhive, inclusiv ale Departamentului cultelor și în alte locuri mai puțin deschise până acum, i-au permis accesul la lucruri foarte interesante.

Deci să începem cu această mică prezentare istorică. Este foarte schițată. Mi-am propus mai multe, dar timpul nu ne va permite, așa încât va trebui să mergem mai departe. Haideți să începem cu preistoria! Și trebuie să începem cu Avraam, care este părintele tuturor credincioșilor și părintele celor trei religii monoteiste: iudaismul, creștinismul și islamul. Toate trei îl recunosc pe Avraam drept părinte.

Dacă vă amintiți istoria lui Avraam, el a primit o promisiune de la Dumnezeu, atunci când L-a crezut pe Dumnezeu și a acceptat să plece din locul în care se născuse și în care a făcut avere, din Ur, în Caldeea, zona în care s-a născut prima dintre marile civilizații ale lumii, Sumerul. Deci, a părăsit o zonă de civilizație și a mers într-o țară pe care n-o cunoștea, dar despre care probabil știa că este o țară primitivă, Canaanul. Atunci când a primit promisiunea lui Dumnezeu, când a primit chemarea lui Dumnezeu, când a acceptat chemarea lui Dumnezeu, prin credință, Dumnezeu i-a dat o promisiune: această țară a Canaanului îi va fi dată lui și seminției lui, urmașilor lui. De asemenea, Dumnezeu i-a promis un urmaș, pentru că Avraam și soția lui nu aveau copii. Vremea a trecut și Avraam tot nu avea urmaș. Atunci soția lui, isteață, ca toți evreii, s-a gândit să găsească o soluție pentru a-l ajuta pe Dumnezeu și i-a spus lui Avraam: „Uite-te! Vezi? Promisiunea nu se împlinește! Poate că Dumnezeu vrea să împlinească promisiunea prin sclava mea.”.

Probabil că lui Avraam nu i-a displăcut povestea asta. Mă-întreb cărui bărbat i-ar fi displăcut așa ceva. În sfârșit, în spațiul nostru nu se mai poate vorbi de asemenea… plăceri, dar asta era o poveste curentă în cultura aceea. Știți bine că părintele poporului evreu a avut 12 copii, din care s-au născut cele 12 triburi, iar aceștia sunt copii de la patru neveste, adică de la 2 neveste și de la 2 sclave-ale lor. Deci Sara îl sfătuiește pe Avraam; Avraam, ca să fie pace-n familie, a cedat, a făcut un mic compromis, de dragul păcii și sigur că a primit răsplata acelui compromis și-n plăceri pământești, dar, mai ales, în necazurile care-aveau să urmeze, peste secole. Astăzi, culegem roadele acelui mic compromis domestic. Atenție, bărbaților, la compromisurile pe care le facem!

Avraam are doi fii; primul este născut în mod firesc, din sclava lui; numele lui este Ismael; mai apoi, primește și, prin soția lui, pe fiul făgăduinței, Isaac. Și dintru început, atât între mamele celor doi copii, cât și, implicit, între copii se naște un conflict; se naște un conflict care continuă și astăzi, după aproape 40 de secole.

În secolul al XIV-lea îC, după istorii complicate ale fiecăreia dintre aceste două ramuri ale copiilor lui Avraam, evreii, israeliții, care se formaseră ca popor în timpul robiei egiptene, ies din Egipt – este vorba de evenimentul exodului, plasat, cel mai probabil în secolul 14 îC, și, după rătăciri de 40 de ani în pustie, intră în Canaan, cuceresc mare parte a Canaanului. A propos, Canaanul nu era un teren virgin, așa cum Transilvania nu era teren virgin, când au venit ungurii aici. Evreii au primit porunca să nimicească triburile respective – justificarea era că răutatea acestora ajunsese la culme – și să se așeze acolo.

Țara este împărțită între cele 12 triburi și astfel începe istoria evreilor în țara promisă. În jurul anului 1000 îC, se formează regatul lui Israel. Cei trei împărați sub care regatul lui Israel este unit sunt Saul, apoi David, sub care teritoriul a ajuns la maximă extensie. El este împăratul războinic, prin definiție, care îi lasă moștenire această împărăție extinsă lui Solomon, care prin înțelepciune, dibăcie, și geniu diplomatic, duce Israelul la cele mai înalte culmi de civilizație, pentru vremea aceea. Un regat mic, dar, zice-se, cunoscut în toată lumea prin bogăția lui și prin modul în care era administrat.

(va urma)

Multumesc domnului Emil Toană pentru transcrierea extrem de laborioasă a acestui text. Rămân îndatorat.

 

 

 

 

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s