Despre Revoluție și religie

Draga Teo,
Multe as avea de comentat la acest text. Iata doar citeva observatii:
1. Spre deosebire de Polonia, unde catolicii au jucat un ol decisiv in prabusirea comunismului, in vreme ce baptistii au ramas aliati pina la sfirsit cu comunistii, din ura pentru dusmanul comun 😦 ), in Romania, rolul jucat de religie a fost mai degraba circumstantial, daca nu chiar absolut intimplator. Daca ‘lovitutia’ incepea la Iasi pe 14 decembrie, cum era programat, nu mai era nimic de discutat despre rolul religiei (in grupul de conspiratori de atunci era o singura persoana cu angajare religioasa clara, si acela era crestin dupa Evanghelie, dar el nu era in grup din pricini religioase, ci din motive de activism sindical).
2. Incercarile de disculpare a lui Teoctist sunt penibile. Colaborationismul lui gretos cu comunistii era de notorietate publica. In aceasta privinta nu ridicolul Ciachir, ci doctul Lucian Turcescu (si doamna lui, Lavinia Stan), merita cititi si citati.
3. Episodul extrem de important, dar si controversat, al Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, despre care inclusiv domnul Baconschi vorbeste cu batista pe tambal, este unul care ar putea sa faca multa lumina in aceasta chestiune. Dar, probabil, eu nu voi fi pe acest tarim cind documentele legate de acest episod vor iesi la iveala. Ce anume ii face pe participant sa pastreze omerta cu privire la el, nu stiu, dar este clar ca este vorba de niste castane extrem de fierbinti.
3. Nu, nici Greco-catolicii nu se pot lauda cu integritatea sub comunism. Si ei au fost infiltrati. In ultimii ani au iesit la iveala detalii scabroase despre oameni pe care pina mai ieri ii consideram eroi.
4. Despre implicarea evanghelicilor in zilele din decembrie 1989 la Timisoara nu vreau sa vorbesc prea mult. Vreau doar sa mentionez ca, dincolo de cei care au platit scump pentru curajul lor nebun, si carora le datoram in mare parte libertatea, unii si-au construit monumente de eroi acolo unde a fost, de fapt, multa lasitate si oportunism.
In concluzie, convingerea mea este ca crestinii si biserica, de orice culoare ar fi aceea, nu a jucat decit un rol marginal si circumstantial in caderea comunismului in Romania.

Cu drezina

Revoluția română a început de la un pastor reformat ungur, minoritar religios și etnic. Într-o margine de țară, la Timișoara. Pe urmă, a izbucnit și la centru. Despre mai-marii religioși majoritari din Timișoara umblă o legendă stranie, cum că ar fi lăsat oameni să moară pe treptele catedralei, în loc să le deschidă ușa să se adăpostească. Zice-se că, totuși, mitropolitul – unul printre puținii (dacă nu chiar singurul) prelat care a recunoscut de bună voie că a fost colaborator al securității – era plecat din oraș.

Tot în Timișoara se mai consemnează un episod interesant: pastorul baptist Petre Dugulescu (și el cu ceva probleme la dosar, după cum s-a aflat ulterior) a ieșit în balconul Operei și a vorbit mulțimi, care, la îndemnul lui, a îngenuncheat să rostească rugăciunea Tatăl nostru.

Pastorul Iosif Țon anunța de ani de zile, în timpul predicilor sale difuzate de Radio Europa Liberă…

View original post 461 more words

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s