Euharistia în protestantism

Pentru mine, intelegerea sacramentala a euharistiei a fost ultima picatura in paharul meu teologico-eclesial, care a determinat trecerea la anglicanism.
Problema euharistiei este complexa si e greu de epuizat, fie si superficial, intr-un articol de blog. Si cu atit mai putin intr-un scurt comentariu. Totusi, iata citeva consideratii:
1. Anabaptistii sunt orbiti de anticlericalismul lor si transforma sacramentul instituit de Cristos intr-un banal act mnemonic, lipsit de putere de transforare a vietii (adica contesta calitatea lui de a fi un ‘mijloc al harului’). Atunci cind la aceasta se adauga, ca in cazul evanghelicilor – copiii modernitatii, o intelegere literalista a textului biblic, aceasta omoara definitiv simbolica sacramentala (de la cuvintul grec ‘sym-bolon’ – care inseamna ‘ceea ce aduce laolalta doua realitati’, spre deosebire de ‘semn’, care este un indicator ales arbitrar, ca un semn de circulatie, care doar arata spre altceva, cu care nu are nicio legatura organica).
2. Luther nu scapa nici el de aceasta ispita a litteralismului. De aici, cred eu, si obsesia lui cu prezenta ‘fizica’ a lui Cristos in elementele euharistice. De ce aceasta prezenta trebuie sa fie ‘fizica’? Luther, ca si catolicii si ortodocsii, nu reusesc sa faca distinctia radicala, si absolut necesara, intre: a. persoana fizica a lui Isus din Nazaret (cel care a instituit euharistia), b. elementele euharistice – trupul euharistic – carnea si singele – lui Cristos, care nu pot fi acelasi lucru cu trupul lui fizic, caci acesta tocmai instituia sacramentul, si c. trupul mistic al lui Cristos, Biserica, reprezentata la cina originara de apostoli.
3. Cu alte cuvinte, prezenta lui Cristos in euharistia NU POATE FI UNA FIZICA, dar este una reala, insa spirituala, perceputa ca atare prin credinta, NU doar una ideatica, pur mnemonica, precum la Zwingli – caci cum altfel ar putea o simpla amintire, perceputa eronat, sa ucida, asa cum spune Pavel ca se intimpla cu cei care se impartasesc ‘in chip nevrednic’ – NU care sunt nevrednici, care e cu totul altceva, caci toti suntem nevrednici, asa cum afirma explicit rugaciunea de penitenta dinaintea impartasirii in traditiile liturgice.
4. In opinia mea, numai dependenta (nenecesara, cred eu) de o paradigma aristotelica, faca necesara complicatia scolastica a supra-explicatiei numita teoria (sau, daca preferati, doctrina) transubstantierii.
5. Din acest punct de vedere, ‘prefacerea darurilor’ din ortodoxie este ‘aceeasi Marie cu alta palarie, in raport cu transubstantierea, chiar daca exista anumite deosebiri – neesentiale cred eu, intre ele – mai ales absenta sofisticarii scolastice la ortodocsi. De remarcat ca atit numarul sacramentelor (sapte), cit si conceptul ‘prefacerii’, sunt adaugiri tirzii in ortodoxie, ele fiind preluate de fapt din catolicism in perioada de dupa 1642 – Sinodul de la Iasi, numita de Florovski ‘robia babiloneana a ortodoxiei’. (Mai multe despre asta in textele mele desspre Reforma care vor aparea in aceasta perioada in mai multe publicatii.)
Pina atunci, ortodoxia se multumea sa afirme prezenta REALA, prin credinta si epicleza (invocarea Duhului Sfint de catre preot asupra darurilor euharistice), asa cum o fac, in felul lor specific, anglicanii si reformatii magisteriali.
In ce ma priveste pe mine, eu primesc prin credinta afirmatia explicita a scripturii: ‘acesta ESTE (NU DOAR simbolizeaza, NU DOAR reprezinta, NU DOAR aminteste) trupul meu; acesta ESTE singele meu’. Si de aceea cred in prezenta REALA, dar nu FIZICA a lui Cristos in elementele sacramentului euharistic.

Reflecții creștine

Subiectul Euharistiei incită și astăzi, după milenii, spiritele. În vreme ce unii consideră că este o taină, iar alții văd în împărtășanie doar un act simbolic, toată lumea este de acord într-o privință: Euharistia este o temă de discuție care are, încă, multe mistere.

Citesc în prezent cartea „Luther – omul și reformatorul”, Roland H. Bainton. Și, cum tema împărtășaniei a fost una vizată de Reformă, am fost foarte interesat să cunosc profunzimile gândirii lui Luther cu privire la acest subiect. Întâi, m-a frapat explicația pe care o dă Luther prezenței fizice a lui Cristos în pâinea și vinul consacrate. Dar despre asta voi vorbi mai jos puțin. Apoi m-am înviorat văzând poziția categorică în fața puritanilor, grupare precursoare a neoprotestantismului de astăzi ce a susținut, de la început, că „Cina” nu are decât valoare comemorativă. Puritanilor, Luther le răspunde ferm: „Radicalismul lui Karlstadt s-a dezvoltat după ce s-a retras…

View original post 1,427 more words

Advertisements

One thought on “Euharistia în protestantism

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s