A fi sau a face?

Un text amar, chiar daca oarecum jucaus, care loveste fara mila in pragmatismul – aceasta boala mortala a spatiului ‘cultural’ american, care a cuprins de prea multa vreme lumea evanghelica romaneasca. Un fenomen trist, care face virtualmente imposibila nu numai maturizarea teologica, ci si insasi spiritualitatea, in sensul pur al cuvintului, caci aceasta nu se poate naste decit din exces si risipa (vezi istoria din evanghelie cu femeia care a spart vasul de alabastru si a turnat mirul cel foarte scump pe picioarele lui Isus).

dyo

Ah, pragmatismul acela evanghelic cel drept și făr` bob de risipă într-ale devenirii! Evanghelicul vrea să știe după fiecare predică, după fiecare cântare, după contactul  cu fiecare carte citită sau film vizionat, ce trebuie să facă. Aplicația practică. Învățătura. Cei „n” pași practici, biblici neapărat.

De aceea e arta evanghelică (mă rog, n-am găsit o expresie mai potrivită) așa cum e: ea trebuie să ne spună unde să batem primul cui, odată ajunși acasă. Nu contează dacă avem sau nu ce agăța în el. Atât timp cât i se spune omului ce să facă, cum să facă și i se dau și niște norme minime de realizat, e legitimă pretenția la receptivitate din partea sa. Altfel, e vai de cel prin care vine prilejul de a-i irosi vremea pe cărările devenirii sau ale reflecției nematerializate în acumulări măsurabile!

Astfel, devenirea însăși devine o lucrare, una tainică și paradoxală: e…

View original post 427 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s