Croitorul, Tartorul & bețivul

Liviu continua aici povestea lui neotodoxa printre ‘meandrele concretului’ sinagogal. Va urma, cu siguranta.

Perfectio in Spiritu

Mă găseam în această pestriță comunitate ca după un naufragiu: zdrențuros, fără opinci, însă cel mai valoros lucru care-mi lipsea a fost busola. Alioșa m-a văzut dezorientat și m-a luat sub aripa lui. Dacă mă lăsa să umblu brambura, deveneam o drojdie numa bună să schimbe un butoi de hamei în bere, iar după ani nu mai putea lumea să facă diferența dintre mine sau un copârșeu văruit. Nu-i mai bag de jină lui Dumnezeu, tot mi l-a trimis oarecum pe arhanghelul Mihail, și a sosit la momentul potrivit. Recunosc că aveam așteptări utopice în ce privește comunitatea fariseilor. Mă gândeam că dacă tot s-au scăldat în apa magică botezat, sinagoga ar trebui să leviteze către plaiurile cerești, precum casa lui Carl Fredricksen împăiată cu baloane.

Scriptura, picată din Cer precum la musulmani, era venerată idolatru precum meteoritul de la Mecca. Aveam o reverență față de ea ce n-a văzut…

View original post 550 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s