Cum sa pierzi un prieten… din pricini sioniste

Alin Cristea mi-a adus aminte de aceasta postare de acum opt ani. Recitind-o, si corectind citeva erori de tastare ici si colo, am retrait, oare a cita oara, durerea acelei rupturi, care nu s-a refacut nici acum.

Persona

Cu câţiva ani în urmă treceam printr-o criză relaţională serioasă cu o prietenă. Aceasta a dus, în cele din urmă, la o oarecare distanţare şi răni care nu s-au vindecat pe deplin nici acum, deşi, trebuie să recunosc, avem în prezent relaţii absolut normale, în ciuda diferenţelor filosofice foarte serioase care ne despart. În vremea aceea prietena mea îmi spunea că la vârsta noastră de obicei nu ne mai facem noi prieteni, ci, mai degrabă, îi pierdem pe unii dintre cei dinainte.

Nimic mai adevărat. Anii, cei câţiva care au trecut de atunci, i-au dat absolută dreptate, deşi mi-ar fi plăcut să-i pot spune că nu e aşa. Nu pentru a avea eu dreptate, ci pentru că este foarte trist că este aşa. Viaţa însă este complicată şi istoriile noastre sfârşesc arareori cu happy end-uri holywoodiene. O întâmplare de zilele trecute mi-a reamintit în mod dureros acest lucru.

View original post 821 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s