de vremea postului

de azi incepe postul Craciunului in traditia ortodoxa; citeva povesti adevarate, de indemnare duhovniceasca, de la Pr. Florescu

JURNAℓ SCOȚIAN

La mine acasă, când eram copil, nu se postea. Prima dată am văzut un om postind când eram pădurar, într-o pădure de pe lângă Huși. Locuiam singur într-un canton izolat, pe lângă niște cătune pierdute prin pădure. De-acolo veneau oameni în fiecare zi, să mă ajute la marcat și să-și pună și ei deoparte câte-o uscătură. Oamenii veneau ca la pădure: cu carne, brânză, rachiu, să mâncăm cum trebuie. Numai unul venea cu cartofi fierți. Parcă îl văd cum îi scotea din traistă, îi înșira pe-o pânză și punea sare peste ei. Ceilalți rupeau din carne, râdeau și-și dădeau coate: iar i-a pus fimeia de post. Râdea și el, ca prostu’ satului, și mușca jumate de cartof odată. Cât am stat pe-acolo, vreun an, nu țin minte să-l fi văzut mâncând altceva decât cartofi fierți, fie că era post sau nu. Pe urmă, în iarnă, când m-am îmbolnăvit de pneumonie…

View original post 598 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s