greșeala capitală

Superb: ‘Greșeala aproapelui e micul nostru moment în care ne simțim buni, drepți și minunați. Sau cel puțin, noi n-am face niciodată „așa ceva”. În imaginea aproapelui strivit sub povara greșelii se reflectă maiestuos stima noastră de sine. De aceea sîntem atât de necruțători cu el.’

JURNAℓ SCOȚIAN

Undeva într-un pateric se povestește că un frate s-a întors la avva, părintele său, după ce-i făcuse o mare măgărie. Fratele și-a pus, cum se spune, cenușă în cap și acum aștepta ca avva să-l ierte. Iar acesta îl îmbrățișează și-i spune cam așa: „Știu o mie de lucruri bune pe care le-ai făcut, fratele meu, iar acum eu să-ți păstrez amintirea unei greșeli?”

Dar noi nu sîntem așa. Parcă abia așteptăm să cântărim viața unui om doar prin greutatea unei greșeli de moment. Din clipa în care o face, faptele sale bune sînt uitate brusc iar mai departe noi îi vom păstra amintirea unei greșeli „capitale”. „Mda, e un om de treabă, dar să-ți spun ce mizerie mi-a făcut.”

Nimic nu e mai „capital” ca greșeala, nicio virtute, nicio faptă bună, nicio amintire frumoasă. Facem din greșeala capitală chipul unui om, pe care nu ne mai săturăm să-l privim…

View original post 76 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s