Interviu Teodor Baconschi – Est-Vest, renaştere şi debandadă spirituală – fragmente

Theodor Baconschi

Am selectat mai jos citeva fragmente dintr-un foarte interesant interviu acordat de Teodor Baconschi lui Cristian Patrasconiu pentru platforma LaPunkt. Sper ca ele va vor motiva sa citi intregul interviu, care poate fi accesat la linkul de mai sus.

Avem de-a face, desigur, cu o perspectiva conservatoare si ortodoxa, asumata in mod deschis de autor. Ceea ce nu inseamna insa ca aceasta il scuteste de anumite interpretari partizane si subiective, desigur, inevitabile in orice demers intelectual cinstit.

Enumar, in fuga, citeva dintre acestea:

  • perspectiva exclusiv negativa asupra procesului de secularizare in Europa
  • invinuirea exclusiva a protestantismului pentru acest ‘flagel’
  • cresterea prezentei musulmane in Europa privita preponderent ca o amenintare
  • atitudinea implicit critica fata de papa Francisn, pus in contract cu ‘ultimul papă conservator, Benedict al XVI-lea’

si la acestea as putea adauga si altele, dar va las s-o faceti voi insiva.

* * *

Societatea românească e un mozaic de fracturi. Aveam, la 1900, un retard istoric de cel puțin 100 de ani față de Occident (evident, e o apreciere pur estimativă). Aproape un secol mai târziu, când a căzut comunismul, eram, iarăși, una dintre cele mai sărace țări de pe continent. Deși ne-au ajutat să ne dezvoltăm, tranziția democratică și integrarea euro-atlantică n-au făcut decât să ne așeze întru-un sistem de referință care ne-a agravat complexele de inferioritate. Pe acest fundal dislocat, regăsirea tradiției precomuniste, cu o Biserică Ortodoxă liberă, s-a făcut adesea formal și zgomotos, fără creșterea organică de care au nevoie procesele istorice firești. Am intrat în mileniul trei cu povara acestor handicapuri. Prin urmare, nu putem încă avea o atitudinea critică față de Occident: nu l-am trăit pe dinăuntru. Dacă ne socotim ca parte integrantă a lui, ne ies oricând la iveală reminiscențele comuniste și orientale. Dacă îl respingem, nu prea avem ce să punem în loc. Avem, cum s-a spus, o modernizare lipsită de modernitate. Am copiat, în loc să asimilăm. Cu alte cuvinte, în loc să spunem ce e greșit amenajat ”la ei”, ne sar în ochi propriile defecțiuni de parcurs.

În forma ei europeană, corectitudinea politică șterge trecutul și îl umple de vină. Toate poncifele anticlericale din epoca pozitivismului și a mecanicismului sunt reciclate, dar diagnosticul e greșit: nu creștinismul a generat oroarea Holocaustului sau genocidul comunist a peste 80 de milioane de victime, ci tocmai ideologiile totalitare care i s-au opus. Din păcate, tineretului de azi, ”nedus la biserică”, neșcolit într-ale tradiției creștine, i se tot vântură clișeele despre o religie revolută, retrogradă, obscurantistă, anti-științifică, în loc să i se livreze conștiința faptului că întreaga noastră civilizație are baze greco-romane și iudeo-creștine… Eu unul sunt de acord cu separarea domeniului politic de cel religios, adică admit neutralitatea confesională a statului în raport cu feluritele comunități religioase. Dar de aici, până la amnezia dirijată și negarea creștinismului e un drum prea lung și, cu siguranță, periculos pentru păstrarea identității europene. De situația prezentă sunt însă vinovate și Bisericile care au pendulat între o adaptare exagerată la spiritul lumesc și psihologia cetății asediate. Poate că un plus de creativitate teologică și de ingeniozitate pastorală ar fi fost util.

Mă întrebați de ”treburile cetății” , ei bine, caritatea creștină, organizată ca asistență pentru lumea săracă de la noi și din lume, dar și ca act medical gratuit, reprezintă o resursă de ordine și dezvoltare socială de prim ordin. Chiar și la noi, unde atâtea aspecte sociale au rămas primitive, Biserica Ortodoxă (și celelalte, la o scară mai mică) sunt pe mai departe o sursă de ”igienă” socială și sufletească…

Religia în general devine periculoasă prin instrumentalizare politică și fanatizare. De câte ori e invadată de o ideologie politică, parazitată de un radicalism imanent, religia devine o armă scăpată de sub control, un rezervor de fundamentalism, o sursă de xenofobie și naționalism împins către consecințe iraționale. În democrații, acolo unde laicitatea statului e constituțională, asemenea riscuri sunt mai curând ținute sub control.  Toate religiile au însă extremiștii lor: și în iudaism, și în creșinism, și în islam, ba chiar și în budism sau în alte religii non-monoteiste.

E un fapt clar: vestul Europei e mai secularizat decât Estul continentului și tinde să exporte secularism. Asta nu înseamnă că ar fi bine ca Bisericile din Est să devină anti-occidentale… Biserica are două opțiuni: să se lupte, eroic și irenic pentru transmiterea vie, de la părinți spre noile generații, a patrimoniului creștin, sau să se baricadeze. Ultima nu e soluție, e doar o mare ispită perversă.

E o problemă cu această lume ortodoxă, mai puțin dezvoltată economic. Grecia a devenit un ”caz” european. Rusia se vede stăpână pe un imperiu ortodox, iar suratele sale slave din Balcani, inclusiv Serbia, rămasă în afara UE, îi țin tacit isonul. Există apoi un tot mai vizibil eurosceptism, pe fondul noilor naționalisme în alte state estice, chiar dacă sunt de confesiuni majoritare catolice sau protestante, precum Ungaria și Polonia. Pe scurt, factorul relgios continuă să apese considerabil în dinamica noilor state-membre. E tocmai de aceea nevoie mai mult ca oricând de dialog, moderație și deschidere. Mai ales în România, singura țara majoritar ortodoxă și totuși non-slavă.

Dezvrăjirea lumii este probabil ireversibilă, dar Dumnezeu nu încetează să lucreze tainic în istoria agitată și aventuroasă a ”copiilor” Săi. Într-un fel, teologia viitorului se va muta în astro-fizică și neuroștiințe, suntem încă departe de a ne fi atins întregul potențial de cunoaștere a universului și, de aici, de lărgire a misterului Creației. Dar tocmai pentru că suntem deja posesorii atâtor instrumente de cunoaștere avem nevoie de o busolă etică și ea ne este oferită de umanismul creștin, el însuși universalist.

Cum spuneam la inceput, sper ca aceste citate sa va incite a citi intregul interviu, indiferent daca ceea ce ati citit aici v-a fascinat, v-a intrigat sau v-a enervat.

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s