Vasile Ernu – Bumerangul rabinilor hasidici se întoarce întotdeauna altfel

Vasile Ernu & Iosif Ton
Vasile Ernu & Iosif Ton sau ‘Fiul risipitor’ si Patriarhul

Îmi beau dimineaţă liniştit cafeaua, citesc presa şi poşta mea electronică. Mă uit. Şterg multe, multe mesaje fără să le deschid pentru că ştiu după „nume” că sînt gunoi. Văd un mesaj neclar. Să închid, să deschid? Iarăşi vreo mătuşă din Africa, unchi din Siberia sau nepot din Elveţia?

Deschid şi citesc.

„Iubite frate Vasile,

Am citit Sectanţii şi mi-a dat plăceri rar trăite. M-a dus înapoi la copilaria mea, şi la toata viaţa mea de sectant şi am retrăit totul prin excelentele tale povestiri şi descrieri. Îţi mulţumesc că ai îndrăznit să intri atât de total în “pielea” sectanţilor, sau “în pantofii” lor, şi ai avut curajul să spui “lumii” cine suntem noi (sau, poate cine am fost noi, deoarece noua generaţie nu mai trăieşte în ceea ce am fost noi!). Acum trebuie să plec undeva pentru câteva ore.

Poate reuşesc să te sun mai târziu, după amiază.

Îmi eşti tare drag,

Unchiu Iosif”

În mintea mea gîndesc: care unchi, care Iosif?

Am fost sunat. Un domn în vîrstă, cu o voce încă foarte vie şi expresivă. Se recomandă „Unchiul Iosif”. Şi îmi spune că a citit „Sectaţii” şi e musai să ne vedem. Citisem deja mesajul.

Am fost sunat în ultima jumătate de an de cînd cu „Sectanţii” de oameni foarte diverşi, din comunităţi foarte „obscure” despre care nu aveţi cum să aflaţi dacă citiţi doar presa mainstream. Ei nu apar la ştiri. Recunosc că am un apetit şi o curiozitate foarte ridicate cînd e vorba de oameni „dubioşi”. De la ei aflu enorm de multe poveşti la care nu am acces. Mulţi din cei care mă sună îşi găsesc „bunici celebri”, „rude apropiate” sau chiar istoria „propriei secte”. De unele nici nu am auzit. Mie îmi place să ascult. Şi zîmbesc în sinea mea cu o satisfacţie modestă.

De data asta am fost sunat de un un mit al „sectanţilor” români. Am fost sunat de  însuşi …

Dar să o luam pe ocolite ca să înţelegem ceva.

Demult, foarte demult, prin Ucraina de azi, a hălăduit o familie de evrei care la fiecare generaţie dădea cîte un rabin celebru. Generaţie de generaţie. Cu timpul aceşti rabini au devenit unul mai hasidic decît celălalt. Şi într-o vreme unul din rabini a trecut hotarul în România. Pe vremurile acelea, la ruptura dintre veacuri, nu ştiu cum se făcea dar fiecare familie de evrei hasidici din zona noastră creşteau nişte copii care începuseră să o ia cam în trei direcţii diferite: unii deveneau naţionalişti sionişti, alţii liberali în gîndire şi se asimilau pentru că aveau de acumulat capital iar alţii mergeau spre polul opus devenînd revoluţionari scoialişti. Într-o singură familie trei direcţii radical diferite. De ce? Aşa era spiritul vremurilor cu multe cauze în spate.

Şi unul din acei copii ai familiei de rabini hasidici devine comunist înfocat şi fuge la Moscova să facă şcoală. Vorbim de anii 20-30 ai secolului trecut. Îi are colegi pe mai toţi „patriarhii comunismului românesc”. După puţin timp omul nostru are un moment de „revelaţie religioasă” şi se converteşte la creştinism. Se întoarce în România şi după ce o „ia pe coajă” de la legionari peste foarte puţin timp se instaurează comunismul. Foştii lui colegi de facultate şi crez îl cheamă la „datorie”. Îi pun ştampila de „trădător al cauzei” şi înfundă puşcăriile. Paisprezece ani va sta în puşcărie fostul nostru copil de rabini hasidici convertit la comunism care trece la creştinism.

Bun. După ce se eliberează mai stă puţin în ţară şi va fi „cumparat” de la statul român de o comunitate norvegiană cu 10.000 USD. Povestea lui e lungă şi fascinantă. Numele lui este Richard Wurmbrand şi va fi pastor luteran.

Dar nu este el eroul nostru. Wurmbrand are un ucenic aproape la fel de faimos în mediul „sectant” din RO. Eroul nostru se cunoaşte cu Wurmbrand chiar în zilele în care acesta este eliberat de la Gherla (cred). Întîlnirea celor doi are loc în condiţii mai speciale. E o poveste aparte…

Eroul nostru merge la cineva acasă şi vede un „schelet viu” care abia mai respira. Însă acel „schelet viu” pe nume  Richard Wurmbrand  a rostit cîteva cuvinte şi două poveşti cu tîlc care aveau să-l transforme pe pe tînărul „revoltat”, prospăt absolvent de facultate, în ucenicul său devotat. Spune o poveste despre cum în puşcăria a trebuit  să salveze un legionar. Da, e deja poveste de roman: un evreu luteran, fost comunist, salvează un legionar. Şi a doua: despre cum era să fie „linşat” de ziua morţii lui Stalin cînd le-a explicat deţinuţilor politici care serbau moartea „diavolului roşu” de ce aceştea trebuie să-l ierte pe Stalin. Acesta este „nebunul” Wurmbrand, cel cara avea să devină un  soi de „sfînt al sectanţilor” români, basarabeni şi ucraineni.

Bun. Şi toate aceste istorii şi multe altele mi-au fost povestite în doar cîtva ore de fostul ucenic al lui Wurmbrand, un om cu o biografie la fel de bogată şi cu o activitate greu de imaginat. Numele lui este Iosif Ţon, despre care poate vă voi povesti altădată. Cert este că demult nu am văzut un bătrîn, de vîrsta părinţilor mei, care la 83 de ani este atît de charismatic, plin de viaţă, energie şi optimism.

Cam aşa sînt „unchii şi buneii mei” şi cei din carte, şi cei din realitate. Cît este realitate şi cît este literatură e o altă povesre. În tip ce eu am încercat să le povestesc viaţa, ei şi-au transformat viaţa într-un mare roman…

Dar ca om care sînt pasionat de hasidism  (mai ales de partea socială, economică şi modul în care se implică ei politic în sec.19 & 20 pentră că vor fi prezenţi în „Marginalii 3”) pot spune că  în acest moment, chiar dacă este contestat de o parte a „sectanţilor” pe care i-a păstorit ani de zile, Iosif Ţon este cumva un fel de întoarcere a „bumerangului hasidic” aruncat de bătrînii familiei Wurmbrand. „Unchiul Iosif” este un soi de „ţadic” (lider spiritual) hasidic care reface acel sistem religios şi social trecut prin grila creştină protestantă europeană şi anglo-saxonă şi aşezată prin tîrgurile (noile forme de ştetl) din România şi Moldova. Cum? Asta e deja o cu totul altă istorie…

(Sursa, AICI.)

 

9 thoughts on “Vasile Ernu – Bumerangul rabinilor hasidici se întoarce întotdeauna altfel

  1. ” Spune o poveste despre cum în puşcăria a trebuit să salveze un legionar. Da, e deja poveste de roman: un evreu luteran, fost comunist, salvează un legionar.”

    Eu stiam ca este invers. Dar poate stiu de la Radio Erevan.

    Like

    • Da, legionarii o spun invers, caci potrivit ideologiei lor demente si crimimale nu se cuvine sa spuna ca un legionar a fost salvat de un nenorocit de ‘jidan’, fie acela si Richard Wurmbrand.

      Like

      • RASCUMPARAEA MEMORIEI lui Valeriu Gafencu.
        Povestea streptomicinei care, dupa marturiile unor martori oculari, ar fi salvat viata lui Wurmbrandt , ar merita totusi ATENT investigata, pana la ajungerea unor concluzii serioase. Avand in vedere caracterul lui Valeriu Gafencu, exista sanse mari ca povestea sa fie adevarata. Valeriu Gafencu a fost un legionar ,dar el nu era si antisemit. Dimpotriva. https://www.youtube.com/watch?v=rpEoa-dF364

        Like

      • Sanse exista sa fie adevarata de ambele parti. Si, desigur, istoria merita sa fie investigata, pe cit posibil, dar nu cu orice pret, si mai ales NU cu pretul adevarului.

        Like

      • Wurmbrand a scris despre legionarul VALERIU GAFENCU , Sfântul Inchisorilor, în cartea „Cu Dumnezeu în subterană”.
        Publicat la iulie 27, 2015 de misucroitor
        Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran care datorită fidelitătii sale fată de credinta creştină, a petrecut mai bine de paisprezece ani în diferite închisori. Cartea „Cu Dumnezeu în subterană” el o dedică „martirilor creştini care şi-au jertfit viata în slujba Domnului şi au murit cu curaj torturati de comunişti.”(pag.6)

        ●Wurmbrand descrie comportamentul ireproşabil a lui Valeriu Gafencu în închisoare. (pag. 102)

        „Gafencu îşi petrecuse întreaga viată de om matur în închisoare, dar, ca şi ceilalti detinuti la care credinta creştină prevalase, nu ştia ce fapte să mai săvârşească pentru a-şi răscumpăra greşelile din trecut. In fiecare zi făcea gestul pilduitor de a pune deoparte ceva din putinul lui pentru a ajuta la refacerea celor mai slăbuti dintre noi.”

        ●Wurmbrand despre „antisemitismul” lui Valeriu Gafencu!
        (pag. 102)

        „Avea oroare de antisemitism şi, când venea să-l vadă în camera 4 vreunul din vechii săi tovarăşi antisemiti, trântea câte o remarcă şocantă:
        – Mi-ar plăcea să văd tara guvernată în întregime de evrei.
        Camarazii lui priveau cu oroare.
        – Da, zicea calm Gafencu, primul-ministru, legiuitorii, functionarii publici – toti să fie evrei, Iosif, Moise, Daniel, Sfântul Petru, Sfântul Pavel şi Isus Însuşi. Fiindcă, dacă ne vor mai conduce unii evrei ca Ana Paumer, atunci s-a zis cu România”

        ●Suferinte fizice.

        „Gafencu a rămas în camera 4 timp de un an şi în tot acest timp nu a putut sta culcat pe spate. Il durea mult prea tare. Trebuia să fie mereu ridicat.” (pag. 103)

        ●Ce a scris Wurmbrand despre gândirea legionară a lui Valeriu Gafencu!

        „Din multele aspecte ale gândirii legionare, Gafencu păstrase până la urmă numai simpla credintă creştină.” (pag. 103)

        ●O stare emotională bună şi echilibru sufleteasc.

        „Gafencu nu se plângea niciodată. Şedea foarte liniştit în pat, dând uşor din cap ca să afirme sau să-şi exprime nemultumirea.” (pag.103)

        ●Cum descrie Wurmbrand momentul mortii Sfântului Inchisorilor.

        „Când era evident că nu mai avea mult de trăit, prietenii lui vechi şi noi s-au strâns în jurul patului său, cu lacrimi în ochi. Ultimile sale cuvinte au fost: «Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El»
        După ce a închis ochii, ceilalti s-au rugat. Eu am zis:
        – Isus ne spune că, dacă o sământă care cade pe pământ nu moare, nu poate da rod; dar după ce moare, ea renaşte dintr-o floare frumoasă; tot aşa când trupul material moare, este înlocuit de unul spiritual. Iar inima lui Gafencu, hrănită cu idealurile creştinătătii, va da cu sigurantă rod.
        Un preot a rostit o rugăciune, apoi Gafencu a fost înfăşurat într-un cearşaf şi dus în camera mortuară. In timpul mortii a fost înmormântat într-o groapă comună, de către detinutii condamnati pentru crime, cărora le revenea întotdeauna această sarcină.” (pag.103)

        ● 2007 Editura Stephanus, „Cu Dumnezeu în subterană„,
        Prefată la Editia Română
        ” Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumusete spirituală. Pe aceştia vreau să îi fac cunoscuti.” RICHARD WURMBRAND ( pag.14)

        Like

      • Deocamdată pot prezenta doar o concluzie PERSONALĂ :

        Richard Wurmbrandt a dăruit streptomicina, primită de la fiul său Mihai, unui legionar (vezi mărturia lui Mihai Wurmbrandt), dar, ÎNAINTE de asta, și Valeriu Gafencu a dăruit câteva grame de streptomicină, lui Richard Wurmbrandt(chiar dacă Mihai Wurmbrandt neagă această posibilitate,cu tot respectul, totusi Mihai Wurmbrandt nu a fost între zidurile închisorii pentru a putea relata exact ce s-a întâmplat pe acolo) . Este adevărat că Mihai Wurmbrandt în persoană a introdus streptomicina în închisoare. A făcut-o la cererea tatălui său. Dar aici apare o intrebare: De ce pastorul Wurmbrandt care se îmbolnăvise nu a mai folosit streptomicina introdusă în închisoare de fiul său Mihai, desi era bolnav? Probabil că, între timp, starea sănătății pastorului Wurmbrandt s-a îmbunătățit cu o ALTĂ streptomicină, o streptomicină primită de la Valeriu Gafencu (pe care, la rândul lui, a primit-o de la colegii lui de temniță). Din ce imi amintesc,Wurmbrandt a daruit streptomicina primita de la fiul sau Mihai , unui alt legionar….(initial, un alt legionar pe nume Sultaniuc, a refuzat sa primeasca de la pastorul Wurmrant, s.a.m.d. Mai pe larg, vezi cartea “Sfantul Inchisorilor”… )

        Un alt martor important.

        Ioan Ianolide a fost coleg de temniță, biograf dar și ucenic a lui Valeriu Gafencu. Un bun creștin ortodox. După ieșirea din închisoare, în calitate de martor direct,
        Ianolide a relatat și lăsat scris despre emoționantul episod al streptomicinei(vezi Nota).
        După moartea lui Ianolide, un preot supraviețuitor al temnițelor comuniste și prieten cu Wurmbrandt , părintele Calciu Dumitreasa, preia și îngrijește scrierile lui Ioan Ianolide. Actualmente, manuscrisul original a lui Ioan Ianolide se află la mănăstirea Diaconești din Bacău, din câte știu, în stadiu original de ciornă (Ianolide nu a mai avut timp și nici putere să revizuiască scrierile) . Dar măicuțele de acolo au îngrijit manuscrisul pentru a putea apărea în cartea “Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide.

        Nota:

        Să vedem episodul cu streptomicina relatat în cartea “Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide:

        “Treptat apele tulburi din sufletul lui W. [Wurmbrandt n.r] se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar înca nu vazuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca înca o data dovada adevaratului crestinism.
        In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis să patrunda în sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau să o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un întreg protocol când o manevrau. R. a decis să dea aceasta streptomicina lui Valeriu.
        – Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.
        – Eu nu sunt atât de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele să supravietuiesc. Deci te rog să o primesti! a insistat R..
        B. a auzit si a spus :
        – Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este un apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun deci sa-i dam lui streptomicina.
        Situatia era delicata, căci atât pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.
        – O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.
        Valeriu a ascultat linistit si a spus :
        – Iata un prilej în care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.
        – Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim să traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!
        – Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.
        A luat deci streptomicina si a daruit-o, la rândul sau, lui W.. Era atât de ferm în gestul lui, încat nici R. si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W.. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata.”

        Like

      • Ceea ce scrieti aici este plauzibil, dar marturiile sunt contradicttorii si ma tem ca nu putem transa aceasta problema fara a forta adevarul. UNii folosind aceeasi metoda de argumentare, incearca sa dovedeasca faptul ca Wurmbrand s-ar fi convertit la ortodoxie putin inainte de a muri. Eu l-am vizitat de mai multe ori pe nenea Richard in vremea aceea, ar alti prieteni ai mei au facut-o si mai des, de aceea va spun ca aceasta legenda nu are nicio baza.
        Desigur, nimeni nu poate opri entuziasmele sectare, care nu pot concepe ca un om in mod incontestabil sfint poate fi altceva deccit ortodox, chiar daca pemtru aceasta trebuie sa inventeze un adevar inexistent. Dumnezeu sa-i ierte. O fac, probabil cu cele mai bune intentii, chiar daca fara inteelepciune. Se stie insa ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune.
        Eu zic sa-i lasam pe Wurmbrad si pe Gafencu sa transeze aeasta chestiune acolo unde sunt. Sunt sigur ca au si facu=to deja. Iar noi sa ne ingrijim de mintuirea sufletelor noastre, care, din fericire, nu depinde de transarea acestei dileme.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s