‘Cu adevărat acesta este preot’ – Marturie despre Pr. Dumitru Zamisnicu

dumitru-zamisnicu
Pr. Dumitru Zamisnicu

Astazi, 15 martie 2016, se implinesc 42 de ani de la inaltarea in slava a Parintelui Dumitru Zamisnicu, pe care am avut marea cinste de a-l cunoaste, la inceputul anilor ’70, pe cind Securitatea incerca sa-l inchida intr-un azil psihiatric, acuzindu-l de ‘delir mistic’.

Redau mai jos inceputul marturiei despre Pr. Zamisnicu, scrisa de un autor necunoscut.

* * *

Aveam la Fedeleşeni, în comuna Brătuleşti, judeţul laşi, o soră după trup. Venea pe la noi şi ne tot vorbea de preotul lor de-acolo, Zamisnicu. Eu o auzeam dar nu prea o luam în seamă, ştiind că sora mea cam iubeşte şi laudă popii. Ba chiar îi mai ziceam:

– Lasă că ştiu eu că tu îi lauzi… Îi tot un popă şi, în fond, asta li-i şcoala: să intre în inima poporului.

S-a făcut mai apoi că am avut nevoie de a mă duce la Tg. Frumos. Întorcându-mă spre casă, sub deal la baltă am ajuns din urmă nişte oameni din Hândreşti. Unul din ei se dă în tovărăşie de drum cu mine.

Printre altele, omul îmi spune că la Brătuleşti a venit un preot care se întrece cu şaga, îi prea din cale-afară. Însă ceea ce face el îi la rău timp, şi lucrează cam cum exagerată îndrăzneală. Ce am mai vorbit apoi nu interesează să spun, însă mi-am pus în minte să mă duc la acest preot spre a-l examina eu însumi. Am tot întârziat până aproape de postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, când alţii au luat-o înaintea mea şi au adus vestea că n-au mai văzut preot ca el. “Cu adevărat acesta este preot”, spuneau. În ziua de 29 iunie 1957, ne-am pregătit mai mulţi şi ne-am dus la el.

Slujba se ţinea la Fedeleşeni. Ajunşi la biserică nu am avut timp nici a-i săruta mâna, că el ne-a cuprins grabnic pe toţi şi ne-a sărutat. Încă nu începuse slujba şi eu i-am cerut să mă mărturisească, fiindcă nu mă mărturisisem în postul acela. Mă aşteptam de la părintele la o laudă, la o felicitare, că postul fusese lung şi eu m-am ferit cu patul iar în ce priveşte masa nu mâncasem deloc carne, din celelalte mai înfruntându-mă. Dar n-a fost de fel aşa! Am să redau, atât cât se poate spune, modul în care a decurs mărturisirea. Aşadar, mă ia părintele în primire:

– Ei, ia spune fiule, cum te numeşti? Îi spun.

– Zi-i, continuă el, de când nu eşti mărturisit?

– Din postul mare, părinte.

– Şi ce păcate ai mai făcut de atunci şi până acum?

– Dar de postit, ai postit?

– Da, părinte! Am ţinut postul cu patul, iar cu mâncarea m-am ferit numai de came. Lapte, ouă, brânză am mai mâncat că, de, îi timpul muncii, şi …

– Da, frate, îmi zice, dar numai catolicii dezleagă posturile la fructul alb, ori noi nu suntem catolicii.

– Da, părinte, dar să vedeţi că nici nu prea am avut cartofi şi nici fasole…

– Cum aşa, dar de ce nu ai vândut laptele, brânza sau ouăle să fi cumpărat cartofi ori fasole? Să ştii că nu-ţi dau Sfânta Împărtăşanie!

Am rămas mirat, fiindcă eram acum în vârstă şi la mulţi preoţi mă mărturisisem, dar nu întâmpinasem unele ca acestea. L-am mai auzit spunându-mi, pe când eu meditam la cele petrecute: ”Nu degeaba, doar este scrisă pravila Sf. Posturi în cărţile sfinte…”

Îmi amintesc că înainte de Sf. Liturghie ţinea o predică stând în genunchi, despre viaţa sfântului din ziua aceea. Atunci a ţinut predica despre Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, însă în aşa fel, că multora dintre cei care erau în biserică le curgeau şiroaie de lacrimi.

La Sfânta Liturghie se ruga, de asemenea în genunchi, pentru cei bolnavi, pentru vrăjmaşi, pentru înaltele stăpâniri, pentru cei în nevoi şi pentru toţi ceilalţi, aşa cum este practica liturgică.

A mai ţinut o predică după Sf. Evanghelie, tot în genunchi. A explicat la lume că Sf. Liturghie se compune din trei părţi, şi anume: a catehumenilor, a celor chemaţi şi a credincioşilor, arătând câte ceva despre fiecare dintre acestea. Înainte de a spune ”Cei chemaţi…”, a atras
atenţia la popor ca cei care n-au ţinut postul ce tocmai se terminase, să iasă din Sf. Biserică, mai încolo puţin. ”Eu nu dau afară pe nimeni, a spus, că nici nu-l ştiu pe acela, însă îmi fac datoria faţă de Domnul care vorbeşte prin Proorocul Ezechiel: ”Te-am pus păstor peste creştini, să spui celui rău: răule, vei muri pentru nelegiuirea pe care o faci!” Şi tu, ca preot, să nu-i spui să se întoarcă de la calea lui cea rea?! Iată dar, fraţilor, ceea ce mă face să insist. Dumneavoastră puteţi să nu ascultaţi, însă aicea de faţă este Împăratul Împăraţilor, este Mântuitorul Hristos şi împreună cu El mulţimea cea mare a îngerilor. El porunceşte şi îngerii execută. Mâine-poimâine, pentru neruşinarea şi încăpăţânarea ta cine ştie ce poţi păţi, şi te întrebi apoi de ce?! Ei, să ştii, că din pricina aceasta!”

La auzul acestora, toţi cei care se ştiau, căutau să iasă. După împărtăşire săruta pe fiecare, ca un tată duhovnicesc.

Cititi AICI restul acestei marturii. Puteti gasi AICI mai multe marturii despre acest preot fara egal.

Nepotul parintelui, domnul Dumitru Zamisnicu, care ii poarta si numele, a publicat despre el, la Editura Universitas XXI, cartea Credinta in zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocari.

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s