DEMONSTRATII: in decembrie au avut loc demonstratii in fata ambasadei Norvegiei
din Madrid (vezi foto) si din Bucuresti. In luna aceasta se continua valul de proteste
impotriva Barnevernet in mai multe tari. Foto: M & M Photography
Barnevernet
Ministrul pentru problemele copiilor si ale egalitatii, Solveig Horne, subliniaza ca libertatea religioasa este puternica in Norvegia, dar ca aceasta nu da cale libera violentei impotriva copiilor.
PROMISIUNI CA VOR FI ASCULATE CRITICILE ADUSE BARNEVERNET
In luna ianuarie sunt planuite 20 de demonstratii impotriva Barnevernet in 18 tari asa cum a precizat si ieri ziarul norvegian Dagen. Unei perechi de romani-norvegieni care locuiesc in vestul Norvegiei li s-au luat cei cinci copii printr-o decizie de urgenta.
AFARA DIN SANTURILE DE TRAGERE
Ministrul pentru problemele copiilor si ale egalitatii, Solveig Horne, subliniaza pentru ziarul crestin norvegian Dagen ca ea nu poate comenta cazuri particulare. Pentru dansa este important ca institutia Barnevernet sa aiba credibilitate in fata populatiei si observa ca aceasta credibilitate este slabita atunci cand, la diferite intervale de timp, apar critici impotriva acestei institutii.
Pe 1 decembrie anul trecut, doamna ministru a invitat la un dialog larg pe tema credibilitatii si securitatii legii in Barnevernet. 150 de persoane care lucreaza in domeniu, cum ar fi psihologi, doctori si avocati, s-au adunat sa discute tema ingrijoratoare a felului „cum finctioneaza institutia Barnevernet”. Pe mine ma preocupa un dialog consistent pe aceasta tema, mai degraba decit sa ne ascundem in santurile de tragere cu pusca, a spus Horne revistei crestine Dagen. Noi acceptam critica serioasa, a spus dansa. La dialogul din decembrie, Consiliul de stat a precizat ca departamentul va avea grija sa cerceteze inca odata unele cazuri ale Barnevernet legate de preluarea in ingrijire a copiilor, precum si deciziile de urgenta luate in aceste cazuri. Sunt multe lucruri facute bine in Barnevernet, dar sunt si cazuri in care munca nu este indeajuns de buna. Vrem sa vedem indeaproape unde sunt provocarile, a spus Horne.
Dagen: Care credeti ca sunt cricicile de baza impotriva Barnevernet?
Critica principala o reprezinta carentele in dialogul dintre Barnevernet si familii, a raspuns Horne. Dansa a mai precizat ca exista variatii mari de la zona la zona, dar a spus ca exista potential de imbunatatire in conlucrarea cu familile, cu reteaua familiilor care doresc sa adopte copii, si cu consilile de de familii, in incercarea de a preintampina problemele aparute in cooperarea dintre diferitele departamente.
O alta critica tipica este ca Barnevernetet actioneaza prematur, dar avem si episoade in care chiar copiii afirma ca Barnevernetet a venit prea tarziu, a spus doamna ministru.
Dagen: Ce rol are librtatea religioasa in institutia Barnevernet?
Nu ma pot pronunta asupra unor cazuri particulare. Drepturile copilului au un rol foarte puternic in Norvegia, si fiecare copil de aici are dreptul la a fi protejat conform legii copilului. Nu exista nici un paragraf in legea Barnevernet cum ca copiii pot fi luati de la parinti din pricina religiei, dar legea interzice sa-ti bati copiii. Ceea ce se intampla in familia respectiva nu mai este deja un caz privat, a spus, de asemenea, doamna ministru.
Pentru minister este important ca cei care vin in Norvegia sunt informati despre legea norvegiana Barnevernet. Aceasta inseamna ca sunt informati ca Barnevernet este un organ care ajuta familiile care au probleme. Luarea dreptului de a avea copiii este ultima cale de iesire. Familiile sunt ajutate inainte ca sa le fie luat dreptul de ingrijire a copiilor. Doamna ministru a transmis presei inainte de Craciun un comunicat despre Barnevernet. In acesta, ea cheama Barnevernet la comunicare si cooperare cu alte tari, in cazul in care copiii sunt legati de o alta tara. Barnevernet trebuie sa protejeze legatura copilului cu Norvegia si cu alte tari in cazul hotararilor care se iau pentru protectia copiilor.
Dagen: Cum vedeti dumneavoastra faptul ca Barnevernet primeste critici din strainatate?
Ne preocupa aceasta. Traducem acum legea in limba engleza si avem dialog cu ambasadele straine si cu organizatiile internationale, a spus Horne. Dansa afirma ca este greu sa explice cum functioneaza legea Barnevernet si ca in primul si primul rand Barnevernet este un organ de ajutor.
Dagen: Cum vedeti dumneavoastra faptul ca pe plan international se sadesc indoieli asupra faptului ca Barnevernet nu respecta legea libertatii religioase?
Legea libertatii religioase este puternica in Norvegia. In acelasi timp trebuie sa precizam ca a bate copiii este interzis prin lege in Norvegia. Nimeni nu poate spune „in conformitate cu religia mea, eu pot sa-mi bat copiii”. Conform legii norvegiene, acest lucru nu este permis, a spus ea. In acelasi timp , doamna ministru a precizat ca este important ca oficiile specializate sa ofere indrumare parintilor. Parintii pot fi invatati sa fie parinti buni si pot primi unelte de ajutor in educatia copiilor, a spus doamna ministru. Dansa a intalnit personal o mamica din Somalia care a invatat ca nu are dreptul sa-si loveasca copiii in Norvegia, dar care stia ce sa faca in locul acesteia. Cu putina indrumare si ajutor, doamna respectiva a devenit o resursa de ajutor in Kristiansad, a spus Horne.
Dagen: Credeti ca este posibil sa aflati cum anume este cotata Barnevernet in strainatate?
Eu cred ca noi apreciem dialogul deschis si informatia care vine de la departamentul de copii , egalitate si integrare sociala, a spus Horne. Sper ca responsabilitatea pe care o au diversele zone din Norvegia in a dialoga cu alte tari sa poata linisti conflictul care a aparut, a spus dansa in final.
Tore Hjalmar Sævik
(traducere: Janina Laura Sandvik; editare: Danut Manastireanu)
Sursa, in limba norvegiana, AICI.
Persona 
ASta cam asa e. Dar daca il calcam, tot culpabili suntem.
LikeLike
Insa trebuie sa recunoasti, Danut, nici mie nici tie nu ni se pare Codul Penal o carte atat de palpitanta incat dorim sa o citim cu entuziasm de cateva ori pe an.
LikeLike
VVali, ce spui tu este o incercare laudabila, dar ineficiata de disculpare a parintilor. Dura lex, sed lex. IN Norvegia, ca in orice tara democratica, da, statul are datoria de a afce cunoscuta legea, dar daca un cetatean nu se intereseaza de legile relevante – ce anume i-a impiedicat pe cei doi soti sa fle axact ce spune legea, ca doar nu era o lege secreta? nimic, este raspunsul – atunci acesta este vinovat daca le incalca, fie ca le-a stiut, fie ca nu.
IN povestea cu escrocul care ti=a viondul creditul, evident, legal vorbind tu esti bun de plata, ca erai cetatean major si trebuia sa cotesti TOT. Moralmente vorbind, desigur, vina este a lor, dar asta nu te incalzeste la bucunar, ci doar la suflet.
LikeLike
Si oricat de mult nu le-ar place criticilor familiei BD, s-ar putea ca BD sa aiba dreptate si cand au afirmat ca aveau o idee despre legislatia norvegiana, dar nimic foarte clar. De ce ? Pentru legile in Norvegia s-au schimbat de la an la an. Conform site-ului citat, in Norvegia s-a dat in 2005 o lege care interzicea orice disciplinare fizica cu exceptia palmutei la fund (o lege asemanatoare exista si in Anglia sau America). In 2010 legea a fost modificata si s-a interzis si palmuta. Problema este: s-a facut reclama acestor dari de lege si modificari de lege pe toate canalele din Norvegia? Daca da, s-a intamplat asta la o ora de maxima audienta, sau in toate ziarele principale pe prima pagina? Familia BD spune ca nu. Ca au auzit ceva zvonuri, dar nimic precis. Asta nu mi se pare implauzibil. Desi Norvegia nu e Romania, cred ca experienta Romaniei exemplifica bine ce vreau sa spun: acum 10 ani s-a dat in Romania o lege care interzicea disciplinarea fizica (inclusiv palmuta) – vezi in acest sens opozitia francezilor impotriva consiliului Europei asupra interdictiei palmutei si acceptarea de catre Romania a amendamentului cu pricina http://www.evz.ro/trebuie-interzisa-prin-lege-palma-la-fund-data-copiilor.html . Intrebarea mea e: cine stia acum 10 ani ca s-ar fi dat o lege in acest sens. Aproape nimeni. Deci peste noapte o gramada de romani au experimentat maretul eveniment cand au devenit infractori fara sa aiba nici un habar de asta. Si atunci cine e vinovat? Cetateanul infractor, sau statul care nu l-a informat cu nimic despre infractiune, si – ceea ce iar consider a fi la fel de esential – nici nu i-a aratat care poate fi inlocuitorul necontondent al palmutei cu pricina in disciplinare? Se poate spune: ce-i asta treaba mea, legea e lege, trebuia sa te informezi…Asta imi aminteste de o faza care am patit-o cu cativa ani in urma, cand un consilier de la banca ne-a convins sa facem un credit deosebit de avantajos, pe care l-am semnat, fara sa ne spuna ca exista niste clauze scrise acolo cu litere foarte mici care faceau in fapt creditul respectiv extrem de dezavantajos. Tipul era excroc, noi n-am stiut decat cand ne-am fript; si din pacate nici nu l-am mai putut gasi ca sa-l tragem la raspundere (era mana in mana cu banca). Cine a fost aici vinovat, noi sau el?
LikeLike
Singurul lucru, omeneste vorbind, pe care dl Bodnariu il poate face este sa invete de la negri americani. Nimeni nu stie sa obtina drepturi (cit mai absurde cu putina) decit ei. Mari circari! Orice timpenie, orice privire neprietenoasa este transformata-n chestiune rasiala. Liderii lor, inclusive congresmeni, protesteaza in fata unei institutii si se leaga de gard; politia ii ia cu forta si-i amendeaza (50 USD- contraventie minora). Intre timp jurnalistii filmeaza orice gresala a politistilor, orice gest incorrect si “pac la Razboiu”. Intr-o confruntare c-un stat absolutist care nu accepta nico aparare -in problema cresterii copiilor- nu-ti mai ramin decit gesture disperate; inghetarea polara se va sensibiliza. De-as fi in locul lui as cere audienta pe unde as putea guvern/parlament si la iersire m-as lega de un calorifer declarind greva foamei (ca-n communism). Probabil m-ar evacua fortat sau m-ar trimite la balamuc. Momentul poate fi usor fimat de avocat sau de vreun prieten care m-ar insoti. E posibl sa mori… dar macar copiii vor afla ca tatal si-a dat viata pt ei. La crestini -parerea mea- dupa Dumnezeu si mintuire vin nevasta si copiii; s-atinge cineva de ei, s-atinge de lumina ochilor. Nu conteaza cine: comunisti, nazisti, sau norvegieni. Tot un drac! Mai conteaza puscarie sau moarte daca-ti pierzi copiii definitiv?
PS- Nordicii erau libertini si-n tineretea mea (35 ani in urma). Pariez ca majorittatea specialistilor de la protectie n-au avut decit copiii pe care I-au avortat. Copiii Bodnariu vor creste cu 2-3 tati-boy friends ai mamei adoptive. Lucrez de 18 ani in agentie de caritate luterana. Legatura mea cu adoptiile este doar statistica. Numarul abuzurilor fizice (incusiv mortale) si sexuale sunt incomparabil mai mari la adoptivi decit la biologici. Ca sa nu mai vorbim ca pe adoptivi ii mai poate apuca pe parcurs dorinta schimbarii sexului si a orientarii sexuala “perfect justificata” in Norvegia. Unde sunt copiii mai expusi abuzurilor sexuale? Iadul pe Pamint, nu alta!
LikeLike
Poti discuta orice opinie vrei si poti chiar contesta legea, dar cita vreme este in vigoare, dreptatea e de partea lor, daca conditiile legale au fost indemplinite de infractiune. E simplu ca buna ziua. Si tragic in acelasi timp.
LikeLike
Nu este o infractiune doar in opinia mea subiectiva, bineinteles. Nici in Norvegia n-a fost infractiune inainte de 2010 o palma data la fund. Acum a devenit. Cu alte cuvinte acum 6 ani palma la fund era ok, acum nu mai e. Insa de vreme ce ei sunt in posesia obiectivitatii, nu am nici un drept sa comentez deciziile lor.
LikeLike
Eu as vrea sa-i vad la fel de vehementi impotriva violentei domestice (macar impotriva femeilor, daca nu si a copiilor), si a abuzurulkor sexuale, atit in general in siocietatea noastra, dar mai akles in biserici.
Cind colo, acestea sunt maturate cu prija sub pres, ‘ca sa nu strice marturia’ lui… peste. Mi se face greata.
LikeLike
Nici mie nu-mi plac aceste showuri mediatice de la multe din manifestatiile anti-Barnevernet, cu predicute si cantecele pocaite. Cred ca intaresc in ochii celor ce deja au pareri proaste despre evanghelicii romani ideea ca sunt niste sectanti penibili. Daca ar fi avut fratii respectivi curajul sa fi spus aceste predicute sau sa fi cantat aceste cantece pe 17-20 decembrie 1989 la Timisoara, sau pe 21 decembrie 1989 la Bucuresti, poate ca le-as fi apreciat curajul. Asa insa, mi se par jenanti. Apreciez faptul ca manifestatiei de la Frankfurt i-au lipsit aceste elemente.
LikeLike
Cum sa nu fie cind asta spune legea?
LikeLike
Nu justific in nici un fel aceasta reactie necontrolata. Ai facut asa ceva, trebuie sa platesti. Argumentul meu insa e ca e implauzibil ca o asemenea situatie sa se fi intamplat in cazul de fata, cu pruncul de trei ani. Asta e tot. Cat despre dreptul de a da o palma la fund unui copil care nu se poate apara, am scris ceva si pe site-ul doamnei Tache, care aducea argumentul tau de mai sus:
”Adultii se pot bate unii cu altii cund sunt in legitima aparare; si chiar politistii cand la o demonstratie au de-a face cu persoane violente, mai folosesc bastonul de cauciuc – ca altfel o iau ei pe cocoasa. Sigur, in mod normal niste adulti bine educati nu folosesc violenta fizica pentru a-si impune parerile sau pentru a pedepsi pe vinovati. Violenta fizica intr-adevar umileste si lezeaza demnitatea victimei. Insa exista intr-adevar o distinctie clara, calitativa, intre disciplinarea fizica si cea non-fizica? Am indoieli! In primul rand ambele creeaza suferinta (altfel nu ar fi disciplinare). In al doilea rand, sa facem un experiment mental: daca ati fi in locul lui Marius Bodnariu, si ati fi pus sa alegeti intre a fi fie despartiti de copii dumneavoastra timp de 15 ani, fie sa loviti cu nuiaua de 15 ori la fund, ce ati alege? Eu as alege automat nuiaua, cu toata lezarea demnitatii mele, si asta fara ezitari sau indoieli. O alta problema: se compara demnitatea unui copil cu cea a adultului, pe motiv ca ambii sunt persoane, fiinte umane. De acord cu asta. Insa ma indoiesc ca disciplinarea fizica este un chiar asa o teribila intruziune violenta si straina in universul copilului, incat acesta sa se simta lezat si indignat de ce i se intampla. Asta intrucat universul copilului este diferit de cel al adultului. Copilului i se pare normal sa-si loveasca fratele sau sa-l traga de par cand vrea sa-i ia jucaria. Deci el stie pe pielea lui ce inseamna violenta fizica, fie prin faptul ca o produce altora, fie prin faptul ca o primeste de la altii. Si nu are nevoie sa invete violenta fizica de la nici un adult. Ideea violentei este in genele lui, asa cum tot in genele e si capacitatea de a minti: la 2 ani minte automat: cand face vreo boacana, imediat da vina pe fratele lui. Deci copiii stiu ce e violenta fizica, si o utilizeaza impotriva altora. Stiu oare si ca ea e ceva rau? Aici merita spusa o poveste: un antropolog a intrebat odata pe cineva dintr-un trib despre africani despre care se zicea ca nu are habar de valorile morale daca este bine la ei sa furi vaca altuia. Raspunsul celui intervievat a fost: este bine daca eu fur vaca altuia, dar rau daca altul imi fura mie vaca. Asa si cu copilul: poate o fi bine pentru el cand bate pe altii, dar rau cand altii il bat pe el. Copilul stie cand face rau altora, si ca merita pentru asta disciplinat. De aceea, in afara de plans in caz ca ii da mama o palma la fund cand bate pe altii, n-ar nici un fel de repros moral de adus mamei (pentru ca a primit palma respectiva la fund). Se stie vinovat si demn de disciplinare, asa cum il stie si pe frate-sau demn de disciplinarea lui cand acesta din urma l-a tras de par sai i-a dat vreo palma.
Si tin sa precizez ceva: cu comentariul meu nu intentionez sa incurajez pe cineva la disciplinarea fizica a copilului sau. Singura mea intentie este sa arat ca disciplinarea respectiva, in umila mea opinie, nu este neaparat o infractiune.
LikeLike
Vad ca atunci cind iti vine bine, te convertesti, temporar, la relativism. 😦
Daca eu, ‘intr-un moment de reactie necontrolata’ iti dau tie, un adult, un pumn, chiar cu riscul sa primesc una inapoi, risc sa merg la puscarie. Si pe buna dreptate.
Daca insa fac acelasi lucru unui copil, care nu se poate apara, dupa tine, ar trebui sa primeasca… intelegere.
Asta misoase a Orwell.
LikeLike
Stabilirea cui minte mi se pare marea problema in acest caz. Cine ne poate garanta ca decizia finala va reflecta adevarul? Doar Dumnezeu. Insa, dupa parerea mea, acuzatia de scuturare a micutului e cea mai implauzibila din toate. Ar fi putut fi mai plauzibila daca acolo era vorba de un copil de 2-3 ani. Un asa copil poate sa-ti smulga ochelarii la nervi si sa ti-i arunce pe jos (stiu din propria experienta)…Si cine stie, poate un parinte intr-un moment de reactie necontrolata ar fi in stare sa-l scuture si sa-i dea in acel context vreo doua la fund…Dar fata de un copil de 3 luni, care abia e in stare sa-si miste mainutele, sa ai o asemenea reactie, mi se pare extrem de implauzibil. Insa lucratorilor de la Barnevernet aceasta afirmatie a fetei mai mari li s-a parut adevarata (sau poate nici lor nu li s-a parut, dar totusi au decis ceea ce au decis din pura rautate – ceea ce ar fi extrem de grav).
LikeLike
Era unu Dumitru Popescu-Dumnezeu. Asa e doamna ministru Dumnezeu. E petsecutie pt ca institutia B poate de ide cine e vrednic sa fie parinte si dine nu. Dupa religia noastra copiii sunt un dar de la Domnul, Ce autoritate are ministru sa dedcida altfel? Am vazut parinte orb caruia i’au luat copilul ca n’are contact vizual. Hitler t a sterilizat oameni. Norvegia ia copiii de la cei nedemni. E la fel. Bodnariu daca vroia sa minta nu recunostea ca-si bate copiii. Prostul a fost sincer.
LikeLike
Daca, ce?
LikeLike
Si daca domnul Bodnariu minte? Sau asta iese din discutie?
Sa fim seriosi. Doamna ministru are de aparat un fotoliu caldut si domnul Bodnariu are de recuperat niste copii (ceea ce-i doresc din toata inima). Cine dintre ei credeti ca este mai disperat?
‘Raiul de care vorbeste doamna ministru e propaganda ioeftina’, spuneti dvs. Dar balacarea de doi bani a Norvegiei ca tara, pe care o fac, cu patima si ignoranta, pocaitii romani cum s-ar numi? Poate marturie crestina? Eu cred ca este mai degraba isterie colectva. Fieare da ce are.
LikeLiked by 1 person
dacă…
LikeLike
Si daca doamna ministru minte? E Bodnariu singura familie care pretinde ca nu a fost preavizata nu is-au oferit uneltele pe care doamna atit de generoasa le-a oferit femeii din Somalia? Am vazut reportaje americane fara nici o legatura cu B. Am vazut articole critice ale pshologilor norvegien despre patinti e s-au sinucis dupa ce li s-au luat copiii. Psihologa dadea exemple de mama ce n-a facut omleta pe placul copilului si taia piine aprea groasa, Si-a oerdut copilul- fara legatura cu Bodariu. Raiul de care vorbeste ministra e propaganda ieftina. Kuarae sugarului B nu are nicio legatura cu protectia copilului.
LikeLike
In limba romana? La Londra? Oamenii astia isi vorbesc lor insile? Cred ca e ceva profund aici ce nu pricep eu. 😦
LikeLike
Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
ei,uite şi cealaltă parte. sau o parte din cealaltă parte. poate de acum încolo se poate discuta, nu numai anatemiza şi demoniza
LikeLike
Danut, CUM iti place vocabularul “apocaliptic” de la demonstratia din Londra de astazi ? … https://www.youtube.com/watch?v=tvazrVCFsb0
LikeLike
Reblogged this on Trezire si Restaurare.
LikeLike