Salvati Copiii – Campanie impotriva violentei asupra copiilor

Prin această campanie dorim să tragem un semnal de alarmă referitor la faptul că orice comportament de violență împotriva unui copil, nu doar îl rănește, fizic sau emoțional, dar îi oferă un model de acțiune pe care copilul de astăzi, viitor adolescent, tânăr, adult, îl va duce mai departe, în relație cu cei din jur. Cu alte cuvinte, mulți dintre copiii care iau bătaie când sunt mici, devin violenți când sunt adulți.

* * *

Iata si citeva detalii:

15 thoughts on “Salvati Copiii – Campanie impotriva violentei asupra copiilor

  1. Totusi, ca si in Suedia, Norvegia, nu ar fi fost normal ca acum 10 ani cand a fost introdusa aceasta lege, sa fi fost mediatizata, discutata, eventual criticata? Judecam familia BD ca s-a dus in Norvegia, unde stiau ca functioneaza asa o lege. De ce nu-i judecam ca traiau si in Romania, de vreme si aici functioneaza de ani buni o lege asemanatoare? Personal cunosc doar o persoana din Romania (desi traita in Germania) despre care stiu sigur ca nu si-a batut niciodata copilul. Si din pacate, aceluiasi copil i s-a facut intr-atat de mult pe plac incat era cat pe ce sa innebuneasca. Psihiatrul a spus familiei ca daca nu-si va disciplina (non-fizic) copilul va innebuni. Cred ca pe cat de mult trebuie discutat impotriva pericolului violentei in familie, tot atat de mult trebuie vorbit despre pericolul nedisciplinarii in familie (despre aceasta problema in special scandinavii ar trebui informati). Vezi articolul din HotNews despre un altul din Daily Telegraph: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16610070-parintii-permisivi-din-suedia-dat-nastere-unei-generatii-monstri-intampla-copiii-lasati-faca-tot-vor-prabusirea-disciplinei-scoli-pana-suicid.htm . Un alt lucru interesant: daca Hitler a fost un criminal din cauza ca a fost batut in mod sadic de tatal sau in copilarie, nu trebuie uitat de Friedrich Nietzsche, care probabil n-a fost niciodata in viata batut, dar a fost principalul izvor de influenta in sensul conduitei amorale din viata lui Hitler. Hitler ii citea cartile precum evanghelicii Biblia.

    Like

    • Vali, stii tu ca aceasta lege nu a fost mediatizata si discutata in Scandinavia? Cred ca speculezi. Ce siu eu din discutiile cunoameni de acolo, este ca legea este inteleasa si acceptata ca fiind corecta. Daca este buna sau rea (eu cred ca e buna, desi poate duce la interpretari exagerate, tu crezi ca e rea) asta e cu totul alta chestiune.
      Ce propun eu este NU lipsa disciplinarii – de asta TOTI avem nevoie si asta face si Dumnezeu cu noi – ci eliminarea violentei fizice de orice fel in disciplinare. Eu cred ca se poate si am vazu rezultate excelente ca rezultat al acestia.
      Tu, si multi alti evanghelici romani, tindeti sa credeti ca daca cineva nu-si bate copiii, atunci in mod automat ei nu0-i disciplineaza. Acesta este un soi de ‘Freudian slip’ pervers, care vadeste ca, in strafundul inimii, noi credem ca disciplinarea fizica este daca nu singura, in orice caz este cea mai eficianta forma de disciplinare, ceea ce mie mi se parte absurd si primitiv (pentru secolul in care traim).

      Like

  2. Nu am afirmat niciodata ca a nu poti sa-ti disciplinezi copiii fara bataie. Insa doar ca acest gen de disciplinare nonviolenta fizic cere creativitate si eventual timp; ori in dese cazuri probabil multor parinti ambele aceste lucruri le cam lipsesc. Si nu ma refer doar la evanghelici – fenomenul principiului bataii in familie e vechi si universal – cel al ne-bataii e relativ nou. Si, in mod paradoxal, poate ca tocmai cand copilul e foarte mic (pana ajunge sa vorbeasca cursiv si sa inteleaga) disciplinarea non-violenta e cea mai dificila. Pentru unul mai mare deseori o pedeapsa de genul ‘azi nu-ti dau voie la televizor sau la cinema’ e mai rea decat o palma la fund. Pentru aia mai mici insa amenintarile de genul ‘nu-ti dau voie asta daca faci asta’ nu au nici un sens – si deci nici o putere. Ce faci cand unul din cei mici trage de par pe frate-su mai mic; sau cand arunca tot timpul pe jos mancarea pe care i-o pui in fata. E ca un mic animalut: nu intelege prea bine ce-i spui, dar intelege foarte bine ce-i faci.
    Mie nu-mi place nu legea cu pricina in sine, ci maniheismul ei: oricine a atins copilul si numai cu un pai este deja un infractor (doi ani se spune in lege e pedeapsa minima…). Si care este baza stiintifica a legii? Una pur statistica: cu cat violenta aplicata copilul e mai mare, cu atat el insusi devine mai violent. Si daca lucrurile stau asa atunci inseamna, dupa logica mea, ca doar o palmuta peste manuta cand invata ca ‘x nu e voie sa faci’ probabil nu-l va face in nici un fel violent la maturitate. Violenta e prea mica pentru a avea vreun impact semnificativ la maturitate. Insa ceea ce simt la cei ce fac reclama legii cu pricina este un fel de sanctificare si tabuizare a ‘popoului’ copilului: l-ai atins, ai comis o impietate superlativa impotriva ‘semenului tau copilul’. De vreme ce lumea seculara actuala nu mai crede in existenta sufletului, a ajuns sa santifice prin respectiva lege trupul – desi in mod ironic, conform ultimelor ‘descoperiri’ ale neo-ateilor contemporani, suntem simple automate organice, nimic altceva, la fel de automate precum cainii, gainile sau porcii.
    Poate ca legea se dezbate intr-adevar in Scandinavia acum (daca cu adevarat ai voie a acolo s-o pui sub semnul intrebarii fara sa fii imediat suspicionat a fi bataus). Insa din cate am gasit eu, inainte de darea legii cu pricina in Suedia in 1979 peste jumatate din suedezi erau impotriva legii. O fi fost discutie publica asupra legii si atunci? Si cum s-o fi impus legea in ciuda acestor sondaje de opinie descurajante? Cat despre Romania, daca legea respectiva s-a dat aici in vigoare in urma cu 10 ani, eu cel putin n-am aflat nimic despre acest eveniment. Poate altii au auzit, poate a fost vreo dezbatere serioasa pe aceasta tema (cum a avut loc de exemplu in Anglia). Insa eu cel putin nu stiu nimic in acest sens. Sa dea Domnul sa gresesc…

    Like

  3. Ma deranjeaza la doamna Tache acest ton superior cu care vrea sa aduca lumina noii psihologii educationale refractarilor. Dupa mii de ani in care educatia se facea si cu ‘spanking’, discursul doamnei ne da impresia acum ca toti parintii si stramosii nostri au fost niste criminali fara inima. Am fost si eu batut de parinti. Stiu ca unii au fost batuti tare de parintii lor. Insa nu asta a fost cazul parintilor mei. M-au batut intotdeauna cand am meritat, si niciodata nu au depasit masura, si nici nu mi-au cauzat vreo rana. Mama mai traieste, tata a murit: pe amandoi ii iubesc si nu le port nici un fel de pica pentru bataia pe care am primit-o. Niciodata nu am avut senzatia ca nu am fost iubit de ei. Si nu vad sa ma fi facut bataia pe care am primit-o de la ei un om violent, cum spune noua psihologie. Nu mi se pare ca sunt mai violent decat altii care au fost nebatuti.
    E in acest discurs al doamnei o senzatie de siguranta atotstiutoare care nu mai lasa loc la replica. Asa vad eu afirmatia doamnei:’Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe’. Pentru ea acesta e un principiu universal si indubitabil. Insa chiar nu exista nuante? Chiar e un principiu atat de indubitabil? Pai cand aliatii s-au batut si chiar au omorat in razboiul cu nazistii, a fost violenta lor rea? Sau cand Bonhoeffer a hotarat sa se implice intr-un complot pentru rasturnarea (si la o nevoie chiar asasinarea) lui Hitler, desi anterior fusese un pacifist tolstoisto-ghandist, a facut el ‘un lucru oribil?’
    Doamna aduce argumentul ca nu ai voie sa bati, chiar cand pastrezi masura, pe motiv ca in acest fel dai apa la moara altora, care intrec masura. Discutabil…La o adica ai putea sa aplici acest lucru (si il aplica multi) la bauturile alcoolice: nu mai ai voie sa bei nici un pic de vin pentru ca altii depasesc masura…(sigur, se va zice ‘asta e placerea ta, pe cand in cazul bataii neplacerea copilului este in joc’); insa dincolo de continutul argumentului, forma lui este in ambele cazuri aceeasi. Daca doamna crede ca logica ii tine partea, se inseala: de la ‘daca faptul x cand e dus la extrema poate poate avea efecte distructive’ nu se poate deduce in mod logic ‘deci faptul x si cand nu e dus la extrema este distructiv’. Nu are nici un sens sa imbrace argumentatia ei in tonuri logice: poate se pricepe la psihologie (daca e psiholog), in privinta logicii insa e pe langa. Sau mai degraba o intereseaza retorica decat fundamentarea serioasa a propriilor argumente.
    Mai afirma doamna ca daca copilului i se da o palmuta, asculta de frica si deci atunci ii e frica de parinte: ‘ce înțelege copilul, în afară de faptul că mă-sa îi provoacă durere? Că nu tre’ să mai facă cutare, cutare și cutare lucru, pentru că îl bate mama. Poate n-o să le mai facă. DE FRICĂ. Vă convine să știți că copilului vostru îi este frică de voi? Pe mine m-ar lua cu rău și să aflu că unui adult îi e frică de mine și aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu.’ Iarasi aici generalizari pripite…Pe mine nu m-ar lua cu rau daca daca anumitor adulti le-ar fi frica de mine: de exemplu daca hotului care vrea sa-mi sparga casa i-ar fi frica de mine (sau macar de politistul de la colt)… Iar cat despre ‘aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu’ (din cauza palmutei date), dincolo de tonul patetico-sentimentalist, cred ca doamna din nou sta prost la capitolul argumentare. Presupunand ca ii dau copilului o palmuta cand il bate pe frate-su, prin asta nu-l fac sa-i fie frica de mine, ci il fac sa-i fie frica in a mai trage de par pe frate-su. Copilului nu ii este frica de mine la modul general, ci intr-un context absolut specific, anume cand trage de parul lui frate-su. El invata sa evite pe viitor acest obicei intelegand ca e periculos pentru el – si nu ca eu sunt periculos pentru el; stie foarte bine ca in orice alte contexte n-are de ce sa se teama de mine. Ca un reflex pavlovian, ‘formare automata de deprinderi’. Asemanator cu situatia in care, dupa ce a bagat de curiozitate odata mana in priza, a doua oara nu se mai atinge de ea. Nu inseamna ca nu mai atinge de-acum incolo de frica nici un obiect din casa: doar priza nu o mai atinge.
    Am vazut odata pe intr-un context un pusti care dadea in maica-sa cu pumnii, si maica-sa suporta asta cu un stoicism de martir stiind ca nu ai voie sa te atingi de copil nici cu un pai: ce sfat i-ar oferi doamna Tache acelei mame?
    In plus, un lucru uneori omis cand se discuta subiectul disciplinarii este acela ca violenta fizica poata fi uneori aproape nesemnificativa in comparatia cu violenta psihica pe care unii parinti o manifesta asupra copiilor lor. Exista o multime de cazuri cand poti sa-l distrugi pe un copil numai prin ‘disciplinari non-fizice’, asa cum atat de clar argumenta Scott Peck in ‘Psihologia raului’ (People of the Lie), carte pe care stiu ca o apreciezi foarte mult.

    Liked by 1 person

  4. Si sunt curios cam ce ar propune doamna Tache drept remediu pentru recalcitranti. Sper ca nu e de acord in acest sens cu principiile urmate de Barnevernet. Daca ‘’Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe’, ce parere o fi avand de violenta pe care Barnevernet o aplica familiei BD? Sau aia nu se pune, de vreme ce e doar violenta psihica? Si ma intreb, oare de ce papa se opune legii care interzice disciplinarea fizica cu desavarsire? Sa-si fi pierdut intr-o asemenea masura discernamantul incat nu mai stie sa deosebeasca stanga de dreapta?

    Like

    • De ce nu pui aceste intrebari direct doamnei Tache. Asa ai sanse sa nu mai fie doar retorice.
      La care afirmatii ale papei te referi? Ne dai si noua un link?

      Like

      • Poate in comentariul anterior sunt putin apocaliptic. M-as bucura sa n-am dreptate. In orice caz, din cate am citit in mai multe locuri, se fac presiuni ca legea cu pricina sa fie impusa si in tarile inca refractare ei. Si n-am citit inca despre nici o tara in care legea sa fi fost acceptata prin referendum… Procesul e totdeauna ‘top-bottom’. Si o alta informatie interesanta, pe care abia acum un minut am observat-o, Jan Simonsen, autorul articolului din ziarul ceh mai sus citat este ‘a former member of the Norwegian Parliament and the Committee on Legal Affairs and Human Rights in the Council of Europe’. Probabil din informatiile oferite de Simonsen sau alti intermediari, care citeaza pe profesorul Marianne Skånland, persoana din Norvegia care monitorizeaza de multa vreme Child Welfare Services (vezi articolul cu pricina), si-o fi luat si Kinga Toma unele din informatiile pentru care nu a oferit bibliografia.

        Like

    • Voi pune aceste intrebari doamnei Tache, nici o problema. Una din observatiile mele va fi aceea ca orice forma de disciplinare, inclusiv cea non-fizica provoaca suferinta copilului, si la o adica poate fi numita violenta. Daca nu ar durea respectiva disciplinare in vreun fel (de exemplu sa nu-i dai voie copilului la desene) atunci nu ar putea fi functionabila. Cat despre papa si disciplinarea fizica, ofer aici doua link-uri:
      http://www.theguardian.com/world/2015/feb/06/pope-francis-parents-ok-smack-children-dignity
      http://www.bbc.com/news/world-europe-31163219
      Pentru o mai clara informare cu privire la tarile care aplica si care nu aplica aceasta lege, vezi aici:
      https://en.wikipedia.org/wiki/Corporal_punishment_in_the_home#United_Kingdom
      Mi se pare cel putin interesant ca o tara precum Anglia si America se opun acestei legi (desi interzic orice fel de disciplinare in afara familiei). Interesanta si motivatia parlamentului britanic impotriva acestei legi: ‘ar incrimina parinti decenti’. Vezi aici articolul din Guardian, chiar daca unii doresc ca smacking sa fie ‘reviewed’:
      http://www.theguardian.com/politics/2007/jun/16/children.immigrationpolicy

      Like

    • Ah, si nu numai Anglia, SUA so opun acestor legi. Toate tarile anglofone o fac, in plus Franta si Italia. In Italia insa in parlamentarii in principiu se declara impotriva spank-ingului, desi nu aprobasera inca legea (cel putin atunci cand stirea din site-ul de mai sus a fost publicata). In plus, asa cum arata site-ul, chiar si in Norvegia legea e noua, introdusa abia in 2010. In 2005 se daduse o lege care pedepsea spankingul minor. Insa lucrurile ‘evolueaza’, cercul se strange, si vanatoarea de vrajitoare, ca si in Norvegia, poate incepe oriunde. Cum cred, bine spunea un comentator pe site-ul BBC: ‘I personally wouldn’t smack, but I back the rights of parents to do it as long as it doesn’t cause harm. There are obviously limits but we should discuss those without resorting to totalitarianism i.e. banning all forms of smacking. Liberals who want to ban it are always quick to complain about other people imposing their morals/beliefs on them and yet are happy to do the same to others’.
      Iata si un interesant articol din Cehia pe aceasta tema, apropo si de demonstratiile de la Bucuresti si din alte parti:
      http://www.praguepost.com/viewpoint/51458-norwegian-politician-criticizes-barnevernet

      Like

  5. Mersi pt. postarea primului video Danut. Påcat cå dupå 3 luni nu are mai multi decat cateva mii de vederi.

    Nu existå asa ceva “båtaia cu måsura” … Chiar Dr.Dobson (de la “Focus on the Family”) spune cå båtaia este ULTIMA måsurå. Intrebarea mea, care pårinte are control asupra emotiilor sale CÅND este la ultima måsurå ?!?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s