Danut Jemna – Credinta crestina – Despre ecumenism

Danut Jemna - Ratio et revelatio - coperta

Ce anume este ecumenismul? De ce este el atât de criticat în anumite cercuri creștine? Este posibilă o relaţie sănătoasă între bisericile creştine confesionale, în special între cele care aparţin unor tradiţii istorice diferite?

………………..

De la apariţia mişcării ecumenice, atât credincioşii obişnuiţi, cât şi liderii bisericilor s-au raportat la acest proiect cu o mare doză de scepticism. Iată câteva dintre cele mai frecvente greşeli de abordare cu privire la ecumenism:

Ecumenismul este o erezie. Această formulă exprimă o suspiciune generală în dreptul mişcării ecumenice, cum că ar reprezenta o încercare de a crea o nouă identitate creştină, de a propune un proiect de renunţare la orice specificitate confesională şi locală. De asemenea, reacţia este alimentată şi de o atitudine radicalizată care face dintr-o confesiune calea unică şi absolută de exprimare a credinţei creştine. Aceasta riscă să piardă din vedere că identitatea creştină are un miez tare pe care ar trebui să îl recunoască fiecare comunitate, dincolo de diferenţele locale or confesionale, care sunt normale, până la un punct.

Adevărul creștin este suma elementelor pe care le pun în comun toate confesiunile. Din această ipoteză ar rezulta că fiecare confesiune trebuie să facă efortul de a împrumuta sau să prelua de la celelalte biserici locale şi confesionale o serie de elemente (crezuri, rituri etc.), pentru a se întregi ca biserică şi pentru a fi cu adevărat creştină. De asemenea, conform acestei perspective, fiecare comunitate creștină ar trebui să fie în stare să identifice acele elemente unificatoare atât la sine, cât şi la ceilalţi. În această optică, apare riscul de a reinventa identitatea creştină printr-o eventuală sinteză a elementelor confesionale.

Fiecare confesiune pretinde că doar ea deţine adevărul absolut. Aceasta este o poziţie pe care o întâlnim la majoritatea confesiunilor creştine, fiecare având pretenţia că este păstrătoarea adevăratei credinţe apostolice şi a unei continuităţi neîntrerupte a tradiţiei. Evident, celelalte confesiuni trebuie sa facă efortul de a prelua adevărul aşa cum este el formulat de respectiva confesiune, ca unică păstrătoare a revelaţiei autentice. Urmează de aici că celelalte comunităţi creştine trebuie să se convertească la acea confesiune considerată drept garant unic al unităţii Bisericii.

Fiecare comunitate trebuie să renunţe la specificul ei, în favoarea unui crez comun şi a unui mod comun de exprimare a credinţei creştine. Asupra acestui conţinut comun de credinţă bisericile vor trebui să cadă de acord în urma unor discuţii şi negocieri. Este evident că temerea principală față de această perspectivă este teama pierderii identității confesionale, a renunţării la elemente specifice de exprimare a credinţei creştine în respectiva confesiune.

……..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s