Danut Manastireanu – Interviu pentru cotidianul Adevarul

Ramona Iacobute
Ramona Iacobute

In urma cu putin timp am avut deosebita placere a unei convorbiri prietenesti cu Ramona Iacobute, jurnalist in cadrul echipei din Iasi a ziarului Adevarul. Am discutat despre credinta, despre secularizare, despre islam si islamofobie, despre criza refugiatilor sirieni si multe altele. O parte a acestui dialog si-a gasit locul in interviul publicat astazi, 21 octombrie, 2015, de cotidianul Adevarul.

Redau mai jos prima parte a interviului.

* * *

Ieşeanul doctor în Teologie ajuns în marile zone de conflict ale lumii: „Criza refugiaţilor e un turnesol pentru Europa. Arată lipsa de coerenţă, lipsa unui lider.”

DanutM

Dănuţ Mănăstireanu (60 ani), cu o vastă experienţă în zonele de conflict şi la catedrele universităţilor care au cursuri de istoria religiilor, îşi expune punctul de vedere în privinţa crizei imigranţilor din Siria şi a evoluţiei religiilor în Europa.

Dănuţ Mănăstireanu (60 ani), doctor în teologie, profesor şi director pentru credinţă şi dezvoltare, Regiunea Europei de Est şi a Orientului apropiat la World Vision International este direct implicat în problemele pe care le întâmpină în Europa refugiaţii din Orient, cunoaşte în profunzime, prin natura formării sale, aspectele vieţii spirituale şi ale religiilor lumii, criza de leadership la nivel mondial, extremismul şi intoleranţa religioasă, sentimentele care domină societatea în care trăim, motivele pentru care avem astăzi în Europa o acută criză a imigranţilor, cauzele războiului din Siria, percepţia greşită pe care o au europenii când vine vorba de Islam. Cu o vastă experienţă pe zonele de conflict, teologie şi campanii umanitare, Dănuţ Mănăstireanu crede că mersul la biserică nu defineşte viaţa spirituală a individului, că instituţionalizarea credinţei duce, de multe ori, la o înstrăinare a omului de Dumnezeu, că Europa şi lumea se confruntă cu o criză identitară, în primul rând, care nu poate fi rezolvată fără ajutorul unor lideri care să înţeleagă masele, fără o acceptare a diversităţii religioase.

Adevărul: În cei peste 60 de ani de viaţă aţi trecut prin multe, aţi cunoscut oameni şi culturi diverse. Pornind de la această experienţă, cum aţi defini credinţa? Ce ar trebui să facem pentru a avea o viaţă spirituală sănătoasă?

Dănuţ Mănăstireanu: Credinţa este răspunsul nostru la ceea ce înţelegem despre Dumnezeu, despre realitatea ultimă, despre revelaţia lui Dumnezeu în istorie, despre Scriptură. Este, pentru mine, ca o mână întinsă, pentru a accepta realitatea. Credinţa este o dotare naturală a omului. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre faptul că Dumnezeu se descoperă pe sine în foarte multe forme. Prima dintre ele, cea mai elementară, este în natură. E drept, aşadar, că multe conflicte religioase apar din cauza faptului că unele popoare se cred mai aproape de Dumnezeu, prin religia lor, decât altele? Cred că sunt multe cauze ale intoleranţei religioase. Eu sunt un duşman înverşunat al fundamentalismului sub toate formele lui. Pentru noi, fundamentalismul este ce fac islamiştii, însă avem propriile noastre fundamentalisme. Avem fundamentalismul creştin, fie el ortodox, catholic, protestant, există, de asemenea, fundamentalisme seculariste, deşi seculariştii contestă faptul că ideologia pe care au adoptat-o este una de natură religioasă, aşa cum comuniştii contestă că ideologia lor este una religioasă. Este un fapt coerent, stabilit că există o dimensiune religioasă şi a marxismului şi a secularismului. Deci, intoleranţele şi fundamentalismele nu sunt exclusiv apanajele religiilor instituţionalizate. Există un soi de intoleranţă care trece dincolo de religios, intoleranţa mea faţă de celălalt care este altfel decât mine. Şi, adesea, această intoleranţă este înrădăcinată în ignoranţă. Când nu ştiu cine este celălalt, reacţia instinctivă, primitivă este de a-mi fi teamă de el.

Luând ca punct de reper această intoleranţă faţă de celălalt, observăm cu toţii că extremismul s-a accentuat în lumea actuală. Ca doctor în teologie, cum vedeţi dumneavoastră evoluţia religiilor, la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea?

E un fenomen straniu. Modernitatea a postulat, cumva, dispariţia religiosului. Ori, lumea contemporană este mult mai religioasă decât cea din secolul al XVIII-lea. Dar, cred că Eliade avea multă dreptate când spunea că religiosul este strâns legat de identitatea noastră, de structura noastră omenească. Nici un alt animal nu îşi îngroapă morţii. Resurgenţa asta a religiilor este un reflex din disperare, o reacţie la lipsa de sens pe care a adus-o modernitatea. Este evident că modernitatea nu a reuşit să rezolve marile dileme umane şi prima reacţie de dezamăgire a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, mai ales odată cu primul Război Mondial care a produs un şoc lumii moderne. Ştiinţa, raţiunea, Luminile trebuiau să aducă o perioadă de pace şi ele au adus, se vede, două războaie mondiale şi nu ştim dacă nu cumva mai urmează unul. Ori, asta a născut un soi de disperare şi de lipsă de sens. Numai că, resurgenţa asta a religiilor nu este una aşezată pe fundamente coerente. De foarte multe ori, avem de-a face cu un ataşament emoţional care nu este bazat pe o cunoaştere coerentă a religiilor. De exemplu, foarte puţini dintre cei care sunt fanatici adepţi ai Islamului în momentul actual înţeleg istoria acestei religii.

Cititi mai departe AICI intregul interviu.

 

 

2 thoughts on “Danut Manastireanu – Interviu pentru cotidianul Adevarul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s