Danut Jemna – Credinta crestina – Exista ierarhie in Sf. Treime?

Danut Jemna - Ratio et revelatio - coperta

În Biblie scrie că Isus a spus că Tatăl este mai mare decât el. Asta înseamnă că există o ierarhie în Trinitate? Dacă Isus este Dumnezeu, de ce a trebuit să asculte de Tatăl? Sau este el un Dumnezeu de rang inferior?

 

Această întrebare aduce în discuţie o temă care adesea a creat confuzii de-a lungul istoriei Bisericii, fapt ce se petrece şi în prezent, sub diverse forme. Într-adevăr, există şi astăzi credincioşi care, citind Scriptura sau ascultând slujbele religioase din biserici, ajung să spună că în Dumnezeu, ca Trinitate, există o ierarhie clară. O dovadă la îndemână invocată constant este aceea că există o ordine a numirii celor trei persoane (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt), atât în cult, cât şi în textul biblic. De asemenea, practica religioasă a produs în unele cazuri o mecanică ce susţine că rugăciunea trebuie adusă doar Tatălui, în numele Fiului şi prin Duhul Sfânt. Un exemplu îl găsim încă din perioada Sf. Vasile cel Mare. Acest gânditor are curajul să modifice practica preferată de arieni din cadrul liturghiei din acea epocă (se utiliza sintagma slavă Tatălui, prin Fiul, în Duhul), introducând formula liturgică bine-cunoscută astăzi care susţine egalitatea persoanelor divine: slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (Sf. Vasile, Spir. I). În final, menţionăm că există o serie de pasaje în Noul Testament care, în mod incontestabil, îl prezintă pe Isus într-o relaţie asimetrică cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, astfel că răspunsul pare a fi mereu acelaşi, anume că există o ierarhie divină clară (de exemplu, în Ioan 14:28, Isus spune că „Tatăl este mai mare decât mine”).

Probabil că cineva ar putea întreba de ce este aşa de importantă o asemenea credinţă, ce nu pare a avea o legătură concretă cu realitatea. Ideea aceasta a ierarhiei în Trinitate a reprezentat mereu un posibil argument de a impune uşor un tip de ordine sau ierarhie la nivelul fiinţei create şi chiar la nivelul Bisericii. Este vorba despre o idee veche ce gândeşte că lumea admite structuri care clasifică fiinţele umane, iar asemenea reprezentări cognitive au fost preluate şi au continuat să existe în forme variate în creştinism sau în grupări sectare la periferia acestuia. Nu avem de-a face doar cu o ierarhizare a rolurilor în cadrul unui proiect social sau cu specializare în cadrul unui sistem funcţional, ci cu raporturi care au impact mai profund, aşa cum este, de exemplu, cel al relaţiilor de gen. În lumea antică femeia era considerată un om de rang inferior în raport cu bărbatul, iar viaţa acesteia depindea în totalitate de acţiunile şi deciziile bărbaţilor. Asemenea concepţii au fost construite fie pe temeiul unor influenţe străine gândirii creştine (din nou, dinspre filosofia greacă), fie ca urmare a strădaniei autorilor creştini de a interpreta Scriptura sau de a dezvolta un temei de fundamentare pentru diverse practici şi credinţe din comunităţile creştine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s