Scrisoarea unei studente la medicina catre viitorii ei pacienti

Dragi pacienţi ai sistemului medical românesc, dar mai ales drag viitor pacient,
Mă adresez ţie cu respect şi consideraţie. Mă adresez ţie în speranţa că îţi vei rupe din timpul tău şi mă vei asculta 10 minute, acum, aici, în afara oricărei împrejurări medicale, mă adresez ţie ca de la om la om. Sunt incă studentă, încă un vlăstar tânăr, dar pentru tine, dragul meu viitor pacient, învăţ cu spor, ca atunci când vei ajunge în cabinetul meu să pot să îţi alin durerea. Să ştiu să te ascult chiar şi atunci când îmi vei povesti de toţi nepoţii tăi, de câinele tău, să am răbdare atunci când vei veni supărat şi poate nu îmi vei adresa cele mai frumoase cuvinte, dar să înţeleg că te doare şi că eu, doctorul tău, te văd poate în cea mai vulnerabilă stare a ta, cea de boală. Pentru tine, dragul meu viitor pacient, am stat adesea trează noaptea învăţând teorie şi mi-am sacrificat vacanţele de vară prin spitale ca să învăţ şi partea practică, să fiu foarte bună, ca atunci când vei veni si îmi vei spune cu ochii în lacrimi că te doare, eu sa ştiu să fac tot ce e mai bun pentru tine. Şi nu, nu îţi spun asta cu gândul de a aştepta ceva în schimb, vreau doar sa înţelegi că TU eşti important pentru mine.

Şi acum, pentru că mi-am deschis sufletul în faţa ta, vreau să-ţi mai spun ceva… vreau să plec din ţară. Înainte să mă judeci, lasă-mă să îţi explic de ce, şi vei înţelege. Am început încă din anul I practica în spitale şi încet, încet am ajuns să înţeleg cum funcţionează sistemul românesc. Dacă ai şti tu câte se întâmplă în culise şi cum colegii mei de breaslă încearcă din răsputeri să facă lucrurile să meargă, chiar şi aşa, cu fonduri insuficiente, uneori cumpărând ei din buzunarul lor anumite instrumente medicale (branule, seringi, uneori chiar şi propriile mănuşi chirugicale sterile ca să poată opera) nu ai mai arăta cu degetul ruşinii către cei ce poartă halate albe. E trist, nu-i aşa? Ştiu că eşti foarte revoltat adesea când vii la spital şi trebuie să aştepţi ore întregi «până te bagă cineva în seamă», dar oare ştii tu că de cele mai multe ori colegii mei sunt depăşiţi de numărul de pacienţi? Şi cu toate acestea ei vor să consulte toţi pacienţii. Ştii tu că atunci când îl vezi că trece lângă tine pe hol în grabă, de fapt nu se duce la cafea, ci aleargă dintr-o parte în alta a spitalului pentru că este chemat să rezolve cazuri urgente? (ex – pacient internat cu stare gravă care dezvoltă o complicaţie în care orice aşteptare i-ar fi fatală).

Citeste mai departe AICI aceasta scrisoare deschisa.

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s