Colegiul Richard Wurmbrand la ceas aniversar

CRW

In acest an se implinesc 20 de ani de la infiintarea Colegiului Richard Wurmbrand din Iasi, in care am fost implicat in foarte mare masura, ca membru al grupului de initiativa, ca profesor de religie, in anil scolar 1998-1999 si ca presedinte al Bordului de garanti, in perioada 1996-2003.

CRW - Bordul
Primul Bord de garanti al scolii

De data aceasta am primit invitatia de a scrie citeva rinduri legate de scoala, pentru o publicatie ce va fi lansata cu acest prilej. Dat fiind ca spatiul oferit a fost unul foarte restrins, public aici textul initial, care cuprinde mai multe detalii, multe dintre ele importante pentru intelegerea contextului in care a aparut scoala.

* * *

Am primit cu plăcere și puțină surprindere invitația de a scrie câteva rânduri la sărbătoarea aniversară a Colegiului Wurmbrand. Bucurie pentru că acesta este unul dintre proiectele căruia i-am dăruit mulți ani din viața mea, și surprindere, pentru că este prima dată când mi se solicită aceasta.

Ideea înființării unei școli private la Iași s-a născut în grupul nostru de la Fundația Filocalia în primii ani de efervescență de după căderea comunismului. Pe atunci încă ni se părea că totul este posibil. Între timp, mărturisesc, ne-am mai domolit. Lucrurile, în democrație, sunt mult mai complicate decât ne păreau nouă în vremea aceea. Scânteia a apărut pentru prima dată, așa cum era normal, în mintea unei profesoare, doamna Liliana Romaniuc, căreia i s-au alăturat apoi alți câțiva, și am pornit la lucru.

profesori
Un grup de profesori ai scolii

Ceea ce doream noi nu era nicidecum „o școală creștină”, oricât de legitimă ar fi fost o asemenea inițiativă. De fapt, în țară existau deja câteva școli confesionale evanghelice. O asemenea opțiune n-ar fi fost însă viabilă în Iași, unde procentul evanghelicilor era sub 0,5%. În plus, ceea ce voiam noi era cu totul altceva. Planul nostru era de a crea „o școală construită pe principii creștine”. Nu voiam o școală de tip cetate, cu o cu totul altă curriculă decât școlile de stat, și cu ziduri înalte, în spatele cărora să se ascundă de „lume” copiii evanghelicilor, ci una în care copii evanghelici și ne-evanghelici să fie educați împreună pornind de la o filozofie creștină a educației, pentru a-și însuși progresiv o viziune creștină asupra vieții și a realității. Era, din perspectiva noastră, cel mai coerent mod de a face ca Evanghelia să se întrupeze într-o cultură care avea nevoie ca de aer de o revigorare a bazelor sale filosofico-teologice, etice și relaționale, după experiența traumatică din comunism. Mărturisesc că nu mai sunt suficient de aproape de școala Wurmbrand pentru a evalua dacă această viziune se păstrează și astăzi. Impresia mea, de la distanță, este că școala este acum mult mai evanghelică decât am intenționat noi la început. Și nu cred că acesta este neapărat un lucru rău, ci este doar altceva.

elevii
Elevii, in primii ani

Construirea acestui proiect nu a fost deloc un lucru ușor. Aveam de luptat în primul rând împotriva propriilor noastre patologii și limitări, înrădăcinate în zeci de ani trăiți sub comunism. Erau apoi barierele legale si instituționale ale unui sistem educațional care nici acum nu este complet desprins de trecutul marxist, dar atunci era încă și mai rău. Îmi amintesc, nu cu foarte mare plăcere, orele îndelungi de așteptare și de audiențe jenante, la inspectoratul școlar – care era condus și atunci de aceeași persoană care îl conduce și astăzi; vorba Scripturii, „cine citește, să înțeleagă”, sau la minister, la București., unde, oricât de rău ar fi încă, pe atunci era, vorba domnului Liiceanu, o teribilă „încremenire în proiect”. La fel, îmi amintesc de întâlnirea extrem de delicată și de tăioasă cu Pr. Dascălu, consilierul cultural al Mitropoliei ortodoxe, cu care m-am împrietenit mai apoi, și căruia am încercat să-i explic faptul că nu aveam nicidecum în intenție să construim o școală anti-ortodoxă, și orientată spre prozelitism, așa cum ne acuza Mitropolia într-un comunicat publicat în presă, dar că nici nu așteptăm ca Biserica Ortodoxă să fie neapărat de acord cu inițiativa noastră.

clasa
Una dintre clasele de ciclu primar

După cinci ani de eforturi și lobby, inclusiv din străinătate, Parlamentul a aprobat în sfârșit crearea de școli particulare, iar noi aveam deja de multă vreme dosarele pregătite pentru a solicita aprobarea de deschidere a școlii.

Înainte însă de a depune dosarul am avut de rezolvat o problemă importantă. Trebuia să decidem cum vom numi școala. Decizia de a o numi „colegiu” a fost una simplă, dată fiind viziunea holistă despre educație cu care am pornit. Rămânea însă de rezolvat numele propriu-zis al școlii. Am dorit ca ea să poarte numele unei personalități evanghelice de prestigiu din România, dar, pe cât posibil, una care să aibă o anume legătură cu Iașul. Așa s-a născut, din nou în mintea doamnei Romaniuc, ideea ca școala să poarte numele pastorului Richard Wurmbrand, cea mai importantă personalitate evanghelică din România, care era legat de Iași prin faptul că mentorul lui fusese Isaac Feinstein, pastorul comunității mesianice din aici, care a pierit în pogromul din 1941, împreună cu cea mai mare parte a membrilor bisericii lui.

Vizita3
Imagine de la ultima vizita facuta lui Richard Wurmbrand

Nu puteam face însă lucrul aceste fără a primi permisiunea lui. Dat fiind că ne știam personal, și îl vizitasem deja în casa lui din California, am mers din nou în vizită la el și i-am cerut dreptul ca școala noastră să-i poarte numele. El a zâmbit, și, cu umorul lui obișnuit, mi-a spus: „Cum v-ați gândit voi la așa ceva, când eu n-am fost niciodată un elev foarte silitor?” Glumea, desigur, căci rareori am întâlnit un om cu o minte atât de cultivată, cu un spirit atât de creativ, și cu un suflet atât de nobil. Având acordul lui „nenea Richard”, cum îl alintam noi, am depus dosarul și am primit aprobarea.

Ceremonie de deschidere a scolii
Imagine de la una dintre ceremoniile de deschidere a anului scolar

Astfel, vineri 15 septembrie 1995 și-a deschis porțile Colegiul Richard Wurmbrand din Iași, prima școală privată din România de după perioada comunistă. Și acesta n-a fost decât începutul, care a fost urmat de ani și ani de eforturi și zbateri, cu bucurii și succese, dar și cu întristări și dezamăgiri, așa cum este întotdeauna viața.

Dar, iată, au trecut deja douăzeci de ani. Pe atunci visam ca pe piatra mea de mormânt să scrie; „omul care a făcut o școală”. Este ceva timp de atunci, și viața mea a migrat spre alte coordonate. La fel s-a întâmplat și cu doamna Romaniuc. Proiectul Wurmbrand rămâne însă unul dintre cele mai dragi mie, și ei, chiar dacă el ne-a produs, în egală măsură, și mari dureri. Dar viața merge înainte. Destinele școlii sunt acum în mâinile altora, și ce va deveni ea depinde de ei. Ne este însă de folos, întotdeauna, să ne uităm în urmă, și să învățăm din lucrurile pe care le-a binecuvântat Dumnezeu.

6 thoughts on “Colegiul Richard Wurmbrand la ceas aniversar

  1. Reblogged this on Istorie Evanghelica and commented:
    Dănuț Mănăstireanu prezintă în acest articol informații interesante și succinte despre începuturile Colegiului Richard Wurmbrand din Iași, care va împlini anul acesta 20 de ani. După cum menționează Dănuț, „vineri, 15 septembrie 1995 și-a deschis porțile Colegiului Richard Wurmbrand din Iași, prima școală privată din România de după perioada comunistă.” Iată un proiect interesant așa cum mi-aș dori să văd și altele.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s