Ioan Alexandru – Imnul Mielului

Recitare si dramatizare, Liviu Mocan.

* * *

Imnul Mielului

 

Cu mielu-n braţe bătrânul a plecat
Din sat în zori pe drumul spre cetate
Să-şi pună mâna toţi pe capul lui
Din cei robiţi de boli şi de păcate

Se spală astfel de multele greşeli
De-a fi rănit văzduhul cu strâmba lor făptură
Şi mielu-mpovărat cu neputinţa lor
E scos în nopţi la lupi pe arătură

Acum el tremură în ger pe drum
Abia zvântat din sânul maicii sale
Galbăn de alb cu nările subţiri
Ce freamătă fierbinte şi domoale

Pe frunte-i picurat un clipăt cenuşiu
L-a ars o stea când s-a lovit în noapte
Cu jarul ei încet de maica lui
Şi i-a deschis izvoarele cu lapte

Ochii sunt verzi şi limpezi încă neumbriţi
De nici un val de patime străine
Oameni tot vin şi-şi spală-n capul lui
Mâinile groase pline de rugine

Urechile-s din ce în ce mai lungi
Picioarele din traistă au ieşit ţurloaie
Şi mielul iată-l Ţap ispăşitor
Pe deal în staur răstignit în ploaie

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s