Feri baci in vizita la Richard Wurmbrand
- Pastorul Ferenc Visky este una dintre cele mai grăitoare dovezi ale martiriului creștin din închisorile comuniste româneşti. V-aş ruga, în măsura în care este posibil, să faceţi o prezentare mai largă cu privire la personalitatea sa, tocmai ca urmare a faptului că, asemenea lui Richard Wurmbrand sau a pastorului penticostal Constantin Caraman, este un punct de reper al martiriului creştin în general din România comunistă care necesită o atenţie aparte.
Nu știu dacă neapărat putem utiliza conceptul de „martiriu” pentru suferințele îndurate de Pr Visky în pușcăriile comuniste. Cred că este mai corect să rezervăm acest termen pentru cei care au plătit cu viața pentru credința lor, ceea ce, din fericire, n-a fost cazul cu pastorul Visky. În același timp, termenul grecesc martyria poate fi tradus atât prin „martiriu”, cât și prin „mărturie”. De aceea, suferința pentru Cristos a celor care n-au fost uciși pentru credința lor este numită uneori „martiriu alb”. Pentru acuratețe, cred că este important să operăm cu aceste distincții.
Pr. Visky, la fel ca si Wurmbrand, Caraman, si alții ca ei, a reprezentat un model pentru generația mea. Este pentru mine un mare privilegiu să-i fi cunoscut personal pe toți trei, și pe mulți alții. Credința lor neclintită, iubirea de oameni și slujirea creștină până la jertfă, cunoașterea profundă a Scripturilor, deschiderea ecumenică, spiritul deschis către nou, dar și profund înrădăcinat în tradiția Bisericii și a izvoarelor universale de înțelepciune, dedicarea față de tineri și, mai presus de toate, iubirea nemărginită față de Cristos au fost și au rămas repere neclintite pentru noi.
Am descoperit, în jurul Pr. Visky, o deschidere culturală și socială autentică, în ciuda înclinației pietiste inerente mișcării betaniste. Muzica, poezia, filosofia, cinematografia, artele plastice, sociologia, psihologia, dreptul, și multe altele, erau surse nelimitate de inspirație pentru comunitatea clădită în jurul acestui gigant al spiritului. Am avut șanse, de câteva ori, să particip, după 1989, la taberele de tineret (devenite acum veritabile universități de vară) organizate de cei influențați de pastorul Visky și am fost mereu impresionat de calitatea prelegerilor și a interacțiunilor de după acestea, ca și de atmosfera antrenantă și formativă de acolo.
Andras Visky
Am urmărit, de asemenea, de-a lungul anilor activitatea Editurii Koinonia, condusa de prietenul meu Andras, fiul mai mic al pastorului Visky. El este specialist in antropologie teatrală, cu un doctorat în domeniu (predă această disciplină și altele, în universități din țară și din străinătate) și director artistic al Teatrului maghiar din Cluj și colaborator apropiat și prieten al cunoscutului regizor Gabor Tompa. Andras este, de asemenea, poet, prozator, dramaturg și autor al unor filme documentare.
Acestea nu sunt decât câteva dintre roadele vieții acestui om excepțional. Sunt, desigur, multe altele, care vor fi trecute sub tăcere, și pentru care el ăși va primi răsplata doar în veșnicie.
Pastorul Visky intr-una dintre posturile lui caracteristice
- Suntem îndreptăţiţi să spunem că pastorul Ferenc Visky a reprezentat un factor de bază în mișcările creștine de rezistenţă anticomunistă din România?
Dacă prin aceasta vă referiți la o rezistență anticomunistă activă și intenționată, atunci răspunsul este în mod categoric unul negativ. Pr Visky nu era un anticomunist, în sensul comun al acestui termen. El nu era un „rezistent”, în sensul unor acțiuni care să submineze în mod intenționat regimul comunist din România. Nu odată am auzit de la el, în întâlnirile din casa parohială de la Paleu, că „pământul este al Domnului, și el îl dă cui vrea”. Aceste lucru este relevant și în legătură cu acuzațiile de iredentism la adresa lui. El nu era interesat de cui îi aparține Transilvania, deși, maghiar fiind, bănuiesc că nu ar fi avut nimic împotrivă dacă ea ar fi aparținut Ungariei. Probabil la fel aș fi gândit și eu dacă eram maghiar. Dar acesta nu a fost niciodată un subiect de conversație în casa lui. Cel puțin nu în prezența mea.
Pr. Visky era foarte critic la adresa ideologiei marxiste, dar n-am simțit niciodată în glasul lui vreo urmă de violență, așa cum întâlnim în discursul tipic anticomunist. Nu răsturnarea regimului comunist, sau extinderea granițelor Ungariei erau preocupările lui, ci extinderea împărăției lui Dumnezeu în inimile celor cu care intra în contact. Și prin aceasta, cred eu, el a fost mult mai eficient în căderea comunismului decât mulți dintre cei care au luptat activ pentru prăbușirea lui.
Tabara (Pater Visky, Kalman Csaba, Levente Horvath, Andras VIsky si eu)
- Dvs. sunteţi unul dintre cei care l-a cunoscut îndeaproape pe pastorul Ferenc Visky, realizând si anumite studii de referinţă cu privire la martiriul său. Cât de cunoscută este personalitatea martirică a lui Ferenc Visky în mediul creștin în general din România?
Pr. Visky nu este, din păcate, foarte cunoscut în comunitatea creștină românească, poate pentru că era maghiar și reformat. Spre deosebire de Richard Wurmbrand, a cărui activitate de expunere a persecuției din țările comuniste i-a adus o mare notorietate, națională și internațională, alături de ura fără margini a regimurilor comuniste, pastorul Visky și-a desfășurat activitatea pastorală în tăcere, fiind cunoscut doar de câțiva apropiați, și de cei din jurul lor.
În acest context este extrem de important a menționa respectul extraordinar pe care Wurmbrand il nutrea față de colegul lui de închisoare, Ferenc Visky. L-am auzit eu însumi vorbind în casa lui din Palos Verdes, California, nu odată, despre Pr. Visky va despre un veritabil gigant al credinței. Câteva crâmpeie din această relație specială pot fi descoperite în cartea 70 de povestiri despre pușcărie și prietenie (Aqua forte și Koinonia, Cluj, 2004), dar și în cartea în limba engleza The Foolishness of God (Koinonia, Cluj, 2013) a cărei a doua ediție cuprinde și un mic text al meu despre Pr. Visky, pe care îl publicasem anterior în limba română pe blogul meu, Persona.
După 1989, cele câteva cărți ale lui, și despre el, publicate de Koinonia și de alte edituri, precum și câteva documentare, între care și Memorialul durerii, au lărgit puțin aria celor care știu despre el. Părintele Visky nu va avea însă probabil niciodată notorietatea unora dintre contemporanii lui din aceeași categorie. Dar, cunoscându-l, sunt sigur că asta nu-l deranjează deloc. Dimpotrivă. Modestia a fost, dintotdeauna, semnul marilor spirite.
Persona 