Contextul teologico-filosofic al operei lui Rembrandt – 3

Rembrandt și calvinismul

În acest punct este legitim să ne întrebăm cum anume ne poate ajuta această fugară privire asupra mentalității calviniste olandeze din secolul al 17-lea să înțelegem mai bine opera lui Rembrandt.

Rembrandt a fost, fără îndoială, un artist de succes. Cu alte cuvinte, a fost, în termeni reformați, un om binecuvântat de Dumnezeu. El a fost, de asemenea, așa cum conclud cei care i-au studiat opera, un bun cunoscător al textului biblic, realitate vădită de bogăția de sensuri prezentă în ilustrațiile sale biblice. Interesul lui special pentru Sfânta Scriptură este dovedit, o dată în plus, de ponderea importantă pe care o ocupă tematică biblică în opera sa.

Pe de altă parte, hărnicia și spiritul de afaceri au jucat, în viața lui, un rol la fel de important ca și talentul lui incontestabil, chiar dacă nu totdeauna în sensul dorit de artist, care n-a fost ocolit de tot felul de dificultăți materiale, inclusiv de falimentul economic. Din perspectiva eticii protestante prevalente în epocă, ne putem întreba daca nu cumva semenii săi reformați au privit aceste dificultăți ca fiind expresii ale dezaprobării divine, fie pentru lipsa de moderație a artistului în achizițiile de artă pe care le făcea, fie pentru legătura amoroasă nelegitimă cu Geertje Dircx, bona fiului său Titus, în timpul bolii îndelungate a soției sale, Saskia, sau, după moartea Saskiei, pentru relația, neoficializată în biserică, cu mult mai tânăra Hendrickje Stoffels (cu care nu s-a căsătorit pentru a nu pierde dreptul de administrare a fondului creat de Saskia în beneficiul lui Titus).

Așa cum putem vedea din aceste detalii, Rembrandt a fost un om cu calități și defecte, la fel ca noi toți. Moștenirea lui artistică trece însă dincolo de aceste inerente fragilități ale condiției umane. Prin operele sale atinse de geniu ne vorbește Dumnezeu însuși, cel care în iubirea lui fără margini față de noi s-a întrupat în istorie, și-a asumat natura noastră fragilizată de păcat, și a plătit prețul suprem al jertfei lui de iubire, pentru a face posibilă împăcarea cu Tatăl și creatorul nostru.

Cred că nicăieri nu este evidențiat mai bine modul incredibil în care Dumnezeu ne-a vorbit prin opera lui Rembrandt ca in cartea Întoarcerea fiului risipitor, a lui Henry Nouwen (Presa bună, Iași, 1999). Nouwen, unul dintre cei mai apreciați maeștri ai spiritualității creștine din seculul al 20-lea, descrie în această carte impresia profundă pe care i-a lăsat-o această operă magistrală a pictorului olandez în cele două zile în care a putut-o admira la Muzeul Ermitage din Sankt Petersburg: un preot catolic admirând opera unui pictor protestant într-un muzeu dintr-o țară ortodoxă. Iată o experiență ecumenică ce nu poate fi trecută ușor cu vederea.

Vă recomand cu mare căldură aceasta carte. Ea poate constitui un ghid demn de încredere în explorarea spiritualității unice care emană din opera marelui Rembrandt.

* * *

Iata aici intregul text in fiormat PDF.

Danut Manastireanu – Contextul teologico-filosofic al operei lui Rembrandt