Intr-un articol publicat de jurnalul National din Moldova, prietenul meu Vasile Ernu prezinta ceea ce ar trebui sa fie, in opinia lui, un program electoral minimal pentru a instaura justitia sociala in Romania. In acest context, Vasile, care spre deosebire de mine este un om de stinga, isi prezinta programul – NU, el nu candideaza la presedintie; cel putin nu de data asta 🙂 – in contrast cu acela al candidatei Monica Macovei, program care este extrem de liberal – in sensul european al acestui cuvint, caci la americani, ca de obicei, este exact invers.
Iata ‘programul lui Ernu’, cu care sunt de acord cel putin in proportie de 90%. Adaug, [intercalate] in text si marcate cu DM, comentariile mele, din perspectiva angajarii mele sociale si crestine:
Program minim.
Voi simplifica şi sintetiza pentru a fi mai limpede. Monica Macovei (citeşte: MM & Băsescu & Ponta & Co) şi majoritatea candidaţilor susţin una, iar eu (şi din fericire nu sunt singurul), în cazul dat, alta.
MM&co susţine: Impozit unic. Eu întreb: Cine mai are în UE impozit unic? Doar noi şi Bulgaria. Asta spune ceva? Eu susţin că avem nevoie de impozit progresiv, adică redistribuire dacă vrem să progresăm, ca toate ţările UE.
DM [Desi, in carzul meu particular, o eventuala decizie legata de impozitul progresiv ar fi una care mi-ar afecta intr-o oarecare masura – chiar daca destul de mica – veniturile, consider ca principiul (absolut biblic) al solidaritatii sociale este unul sacrosanct, si totalmente opus idolatriei pietei libere si asigurarii profitului fara restrictii, si, mai ales, fara responsabilitati.]
MM&co susţine: Privatizarea serviciilor publice, infrastructurii, sănătăţii şi educaţiei. Eu spun: NU putem să ne permitem luxul să privatizăm sectoarele publice, sistemul energetic, infrastructura etc. Susţin accesul universal şi gratuit la serviciile publice, sănătate, educaţie. Iarăşi apelez la UE: vreau exemple. Chiar suntem orbi? Ce vrem noi nu există în UE.
DM [Eu nu sunt, asa cum pare ca este Vasile, totalmente impotriva privatizarilor in domeniul serviciilor publice, dar consider ca:
1. in fara capitalismului de jungla pe care il traim in prezent in Romania, aceasta abordare a condus la coruptie si la abuzuri care i-au afectat in primul rind pe cei saraci – asa fiind, nu cred ca este momentul potrivit pentru asa ceva – in acelasi timp, cei care se ocupa de aceste servicii sociale ar trebui sa fie controlati la singe de instituiile statului, pentru a se stopa imeficienta, nepotismul, incompetenta si coruptia care adesea le caracterizeaza; si
2, daca aceste privatizari devin necesare, statul trebuie sa pastreze controlul in masura necesara pentru a se asigura ca pretul acestor servicii nu devine prohibitiv penntru cei neprivilegiati. In aceste conditii, nimeni n-ar trebui sa se imbogateasca peste masura din aceste servicii, al caror scop ar trebui sa fie eminamante unul social.]
MM&co susţine: Impozitarea muncii şi consumului. Eu spun: NU, mai puţin să impozităm munca şi pâinea şi mai mult tranzacţiile, afacerile mari şi proprietăţile. Adică să punem presiune mai mică pe săraci, cei peste 70% ai ţării, şi mai multă pe cei care au mari averi, mari corporaţii, mari businessuri şi proprietăţi etc. Adică, vrem să impozităm săracii şi să le dăm facilităţi fiscale bogaţilor?
DM [No comment. 100% de acord. Intr-o tara pretins crestina, acest principiu al solidaritatii sociale ar trebui sa fie, repet, sacrosanct. Dar, evident, in Romania egoismului generalizat, si al ‘caprei vecinului’, asa ceva este un vis foarte indepartat.]
MM&co spune: dereglementare, piaţa rezolvă tot. Eu spun: NU, pentru că marele capital & marile corporaţii ne vor distruge şi bruma de mici întreprinzători pe care-i mai avem. Trebuie să reglementăm, să ne protejăm. Asta au făcut şi fac toate ţările bogate şi mai puţin bogate, fără excepţie. A se vedea subsidiile din sectorul agricol în UE şi în SUA.
DM [Asa cum am spus de nenumarate ori, am oroare de idolatria pietei absolut libere (de fapt o utopie – asa ceva nu exista si nici n-a existat vreodata; iar daca ar exista ar fi ceva gen horror), ca si de ideea pietei nereglementate (asa cum recunosc toti analistii responsabili, tocmai aceasta idolatrie si iresponsabila dereglementare, de genul ‘too large to fail’, a condus lumea in criza economica din care nu am iesit inca.
De observat, de asemenea, ca, exact asa cum comunismul chinez incearca sa salveze sistemul prin metoda – neortodoxa, in termeni marxisti – a economiei mixte, la fel, rezolvarea crizei capitaliste actuale, prin refinantarea – ‘bailout’ – de catre noi toti, adica de cei saraci, nu de catre cei responsabili de criza, este o metoda care nu are nimic de-a face cu capitalismul. Dar, si aici, se vede ca ‘scopul scuza mijloacele.]
Sunt, deci, in foarte mare masura de acord cu principiile enumerate de Vasile. Se poate sa nu fim neaparat in egala masura de acord cu mijloacele de punere in opera a acestor principii, dar deocamdata, din pacate, nu se pune problema. Ma tem ca trebuie sa asteptam alegerile viitoare (cele de dupa acestea; sau cele de dupa acelea).
Dumnezeu cu mila!
* * *
Si, ca sa inchei, in afara de cele de mai sus, iata, in cuvintele domnului Plsu (eu n-o puteam nicicum exprima mai bine), de ce nu votez cu doamna Macovei (si, trebuie sa adaug, nu sunt inca convins ca voi vota – caci m-am saturat sa got votez raul cel mai mic, dar daca o voi face, singurul candidat frecventabil mi se pare Johannis, in ciuda faptului ca in spatele lui se afla figura buhaita de bautura si grobianism a lui Blaga si haita ne-liberala si nesatula a coruptilor din PNL – Dar cine stie poate ii aduna pe toti DNA-ul pina atunci. Mafiotul iesean Fenechiu le pastreaza la toti o celula calda linga a lui).
Deci, iata ce spune (AICI) domnul Andrei Plesu:
‘Am tot respectul pentru dna Macovei. Dar e ceva în comportamentul d-sale care îmi inhibă entuziasmul. Nu-mi place s-o văd intrînd cu motocicleta într-un studiou de televiziune, nu-mi place s-o aud declarînd că e Nelson Mandela, nu înţeleg de ce face cadou unei moderatoare un glonţ şi, în general, am sentimentul că are prea la îndemînă peroraţia, indiferent cine despre ce o întreabă. Evident, s-ar putea să mă înşel. Candidatul „ideal“ nu e, din punctul meu de vedere, pe piaţă. Dar fiindcă trebuie să optez, cu riscurile de rigoare, voi vota Klaus Iohannis.’
Persona 