Pe Edi Orasanu il stiu, daca nu ma insel, de peste 30 de ani. Am fost impreuna ani de zile la orele de tineret din biserica baptista de pe Sarariei. Este un om care m-a fascinat intotdeauna. Prin sufletul lui mare, si autenticitatea trairii. Nu l-am mai vazut demult, de ani de zile si nu prea ne scriem. Acum traieste in Italia, unde de curind a primit cetatenia, si vine rar in tara.
Asa se face ca am aflat abia acum, de la Teo Stanciu, de noul lui blog. Spun ‘nou’, pentru ca am colaborat ani de zile in ceea ce a constituit prima revista electronica a evanghelicilor romani, Salt Street Journal. Spun ca am ‘colaborat’, in sensul ca l-am incurajat cit am putut in aceasta initiativa de pionierat si ca am contribuit si eu, modest, la acest efort, care in aproape patru ani de aparitie a atins 155 de numere saptaninale, intre 19 aprilie 1999 si 27 martie 2003.
Edi, slava Domnului, a ramas acelasi. Scrie cu aceeasi verva, cu acelasi talent, si cu aceeasi sinceritate dezarmanta.
Va puteti convinge si voi citindu-i blogul, AICI.
Mi-e dor de tine, Edi.
Persona 
Te salut si eu, Edi, si ma bucur sa comunicam, macar pe calea asta, dei as prefera sa povestim pe viu, la un pahar de vin.
Ai dreptate, nu trebuie scrise acele ‘zecci de pagini’. Ele vor fi scrise in ‘cartea vietii’. Si macar cind se va deschide ea vom avea vreme sa bem vinul cel nou, in imparatie.
Fii binecuvintat!
LikeLike
Danut, sa stii ca n-am murit. Sunt putin ingrozit ca apar asa din senin pe doua bloguri importante. Iti sunt dator si azi in multe privinte. Ar trebui sa scriu zeci de pagini despre ce mult ai marcat viata mea. Dar nu e locul, nici momentul si, in plus, sunt lucruri care le tin doar pentru mine. Grazie!
LikeLike