Iuda si Toma – doi ucenici paradigmatici

Perioada Pastelui este ocazia reactualizarii in memorie a textelor biblice legate de ultima parte a activitatii publice a lui Isus Cristos, dar si, adeseori, a unor exegeze superficiale si unei multimi de locuri comune, in predicile din bisericile noastre.

Apostolii Toma si Iuda sunt doua dintre ‘victimele’ de predilectie ale acestor tratari defectuase ale textelor evanghelice.

Iuda, ‘tradatorul’

Iuda, in virtutea tradarii Mintuitorului si a sinuciderii lui ulterioare este, de departe, tinta principala a analizelor critice superficiale ale exegetilor eclesiali de ocazie, indiferent daca acestia au sau nu vreun soi de educatie teologica. Cauza principala a acestui masacru exegetic imi pare a fi neintelegerea resorturilor complicate ale ‘tradarii’ lui Iuda.

Iuda era in mod neindoielnic cel mai educat dintre cei doisprezece apostoli. Si la fel de nationalist ca oricare dintre ei. daca nu chiar mai mult. Textul evangheliei ne ofera un portret amestecat al acestui ucenic al lui Isus. Iuda este un om inteligent si pragmatic. Probabil tocmai de aceea ii sunt incredintate finantele grupului de apostoli. El nu statea insa prea bine la capitolul etic, fapt vadit de comentariul din evanghelie potrivit caruia acesta se mai infrupta din cind in cind din ceea ce se stringea pentru nevoile apostolilor. Interesant mi se pare faptul ca evangheliile nu ne fac cunoscuta nicio instanta in care Isus sa-l fi mustrat pentru aceasta, presupunind, in mod plauzibil, ca stia despre potlogariile lui. Interesant mi se pare a fi contextul in care apare mentiunea furtisagului. Ocazia este oferita de sacrificiul femeii pacatoase care sparge vasul de alabastru si varsa parfumul scump pe picioarele lui Isus. Comentariul lui Iuda cu privire la risipa facuta de femeie, si reprosul implicit al lui Isus, vadit de aprecierea lui pentru gestul profetic al femeii, al carui sens ii scapa complet omului de afaceri, ne spune totul, mai bine decit un discurs elaborat, despre caracterul ambiguu al acestui om.

De ce l-a ‘tradat’ Iuda pe Isus? Pentru bani? Suna plauzibil, in lumina celor spuse mai sus, dar, cred eu, nimic din textele evangheliei nu justifica aceasta concluzie. Mai degraba putem vorbi despre efectul tragic al unei mari dezamagiri, sau, la fel de adevarat, al unei mari amagiri. Iuda a sperat, la fel ca multi dintre nationalistii evrei ai vremii, ca Isus va fi cel care va aduce eliberarea tarii sfinte de sub ocupatia romana (in mod straniu, peste douazeci de veacuri, evreii sunt ocupantii unei parti a tarii sfinte locuite astazi de palestinieni).

In loc sa se aseze pe tronul lui David insa, Isus, cel care a intrat in mod triumfal in Ierusalim, in ziua de Florii, pare decis sa se lase arestat si sa moara de mina romanilor. Dezamagit, Iuda se dezice de invatatorul lui, considerind ca s-a inselat, si il vinde preotilor iudei. Dupa care, ros de vinovatie, ca urmare a unui proces de constiinta despre care nu aflam prea multe din Scripturi, isi pune capat vietii.

Iuda este, dupa mine un personaj dramatic, patetic, nicidecum unul penibil si totalmente detestabil, asa cum ni-l zugravesc adesea exegetii de ocazie.

Toma, ‘necredinciosul’

Trebuie sa va marturisesc faptul ca Toma este apostolul meu preferat. ‘Misticul’ Ioan este fascinant; la fel ‘intempestivul’ Petru. Dar acela dintre apostoli in care ma regasesc cel mai mult este Toma. Mi se pare absolut magistral modul in care Zefirelli il introduce in istoria lui Isus, ca pe scepticul slujitor al lui Iair, cel care ii spune lui Isus sa nu-si mai bata capul, caci fata stapinului sau a murit. O intuitie geniala a marelui regizor.

Toma este un om rational. El nu este impresionat de pietismele ieftine care domina lumea religioasa iudaica, asa cum o domina si astazi pe cea crestina. El nu este nici ateu, nici agnostic. Toma este credincios, dar el vrea dovezi. Credinta lui nu se poate cladi pe basme si opinii. El vrea sa vada, sa simta, sa pipaie. Cinste lui.

Isus, desi dojenitor, onoreaza credinta sincera a lui Toma si ii mustra mult mai aspru pe ceilalti ucenici, care desi erau la fel de sceptici ca si el, isi ascundeau indoielile in spatele grupului.

Pe de alta parte, din perspectiva aceasta a istoriei, dupa Inaltare si dupa Rusalii, ne este foarte usor sa-i judecam pe apostoli. Ma indoiesc insa de faptul ca ne-am fi descurcat mai bine ca ei, in acele conditii. Textul evangheliei ne spune ca, atunci cind Isus cel inviat s-a aratat ucenicilor, ei i s-au inchinat, ca Dumnezeu, dar unii dintre ei s-au indoit. Si cum ar fi putut fi altfel? Toti acestia erau iudei ortodocsi, adeptii unui monoteism strict. Pentru ei, asa cum spunea crezul iudaic, Yahweh era un Dumnezeu unic. Daca Yahweh era Dumnezeu, cum putea oare ca si Isus sa fie Dumnezeu?

Daca acest lucru era adevarat, daca si Yahweh si Isus erau Dumnezeu, nu aveam acum doi dumnezei? Nu era oare aceasta o adevarata blasfemie? Asa au si considerat preotii din Sanhedrin a fi afirmatia lui Isus despre sine. Tocmai de aceea l-au si condamnat la moarte. Si lucrurile aveau sa se complice apoi si mai mult, atunci cind, nu peste multa vreme, ‘Duhul Domnului’, o realitate ambigua in Vechiul Testament, avea sa fie desemnata si ea ca fiind Dumnezeu. Trei dumnezei, deci? Nicidecum. Aceasta era de neconceput pentru niste monoteisti. Si totusi, in mod intuitiv, dupa inviere, ei i s-au inchinat lui Isus, cu mai mult de trei secole inainte ca Parintii Bisericii sa elaboreze si apoi sinoadele ecumenice sa certifice dogma Sfintei Treimi.

Asa cum spune acel genial adagio patristic, ‘lex orandi – regula inchinarii, a devenit, in timp, ‘lex credendi’ – regula credintei. Noi asteptam astazi sa intelegem cit se poate de bine lucrurile, inainte sa credem. Avem aici, inaintea noastra, o extraordinara lectie de istorie, care ar trebui sa ne invete a fi inceti in a-i judeca pe altii si in a ne cerceta pe noi insine, mai ales privire la masura in care practica noastra de credinta este pe masura claritatii dogmatice pe care o avem la dispozitie, acum dupa aproape doua mii de ani de istorie crestina.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

7 thoughts on “Iuda si Toma – doi ucenici paradigmatici”

  1. Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Eu l-aș numi ”Toma mărturisitorul”, pentru că ceea ce face el, la opt zile de la Înviere, este să mărturisească marea nevoie a vieții sale. Fără împlinirea ei, va fi și el un Iuda.
    Toma avea nevoie de o întâlnire cu Isus: cu toții avem. Cine nu l-a întâlnit – într-un fel sau altul, posibilitățile sunt, practic, nelimitate – nu poate spune, așa cum evanghelicii o spun adesea cu emfază, că are ”o relație personală” cu El.
    E cineva pe lumea asta care se poate bate cu pumnii în piept că poate crede cu adevărat în El, că este Hristosul înviat, Fiul lui Dumnezeu, fără să-L fi întâlnit vreodată? Mă îndoiesc, asemeni lui Toma.

    Like

  2. 1 Ioan 1:1 – Se pare ca ceilalti au facut ceea ce Toma a cerut, dar cand L-a vazut pe Domnul nu a mai avut nevoie…

    Like

  3. Nu cred că ucenicii au perceput vre-o tensiune cu monoteismul tradițional iudaic, nici că l-ar fi repudiat, atunci când s-au închinat lui Isus. Cred că aceasta ar trebuie să ne dea seros de gândit atunci când formulăm doctrina, mai ales atunci când după pasul făcut de Părinții Bisericii mai facem și noi un alt pas operând cu concepte moderne, cae le-ar fi fost străine și ucenicilor și Părinților. Nu că nu se poate, dar trebuie să o facem cu grijă.

    Salut faptul că ți-ai luat timp să creezi pe blog!

    Like

    1. Multumesc, Eugen. E o vreme grea si incarcata pentru mine, asa incit am putin timp de creatie. Va veni insa si vremea aceea. Abia astept.
      Inceleg ce crezi, dar ne-ar fi de folos sa ne explici si de ce.
      In ce priveste atentionarea ta, care, stiindu-te, cred ca tinteste catre trinitarismul social, ea este perfect legitima, chiar daca si aceasta critica poate fi dusa uneori exagerat de departe.
      Cu,tura in general, si modernitatea in special, cu toate hibele ei, ne poate oferi perspective asupra Bibliei si a teologiei pe care alte epoci nu ni le-au oferit. Ce anume este sau nu comopatibil cu Revelatia si realitatea Intruparii in aceste perspective, tocmai asta este chemat teologul sa discearna.

      Like

  4. Nu cred că ucenicii au perceput o tensiune cu monoteismul Iudaic pentru că nu am evidențe în acest sens în NT. Sunt convins că au operat cu o cristologie de cel mai înalt grad (Bauckham, de exemplu, cred că este convingător în acest sens), dar nu am nici o evidență că ar fi operat cu o mentalitate care să implice că ar fi încetat să rostească „Shema Israel.” Probabil parte din motiv este că pur și simplu nu au gândit în termenii noștrii.

    Desigur, sunt cu totul de accord că noi funcționăm (și suntem chemați să o facem) în termini contemporani, discernând semnificația întrupării pe limba culturii contemporane.

    Like

    1. Nu stiu ce intelegi tu exact prin ‘in termenii nostri’. Nu cred ca este legitim sa importam aici dezbateri legate de trinitarismul social. Ar fi impotriva avertizarii pe care tu insuti ai formulat-o.
      Cit priveste evidentele scripturale, poate ca ele nu exista in ce-i priveste pe ucenici (dar chiar daca nu exista, nu cred ca ceva anume ne impiedica sa evaluam lucrurile fara aceste evidente), dar ele exista in ce-i priveste pe preoti, care, asa cum spuneam, l-au condamnat pe Isus tocmai pentruca ‘se facea pe sine Dumnezeu’. Adica altul, in afara de Yahweh.

      Like

  5. Isus zicea că Dumnezeu este Tatăl să și astfel „se făcea pe sine deopotrivă cu Dumnezeu.” De accord, nu este momentul să ne lansăm în discuții trinitariene – ne-am abatem de la esența postării inițiale. Atât doar că eu înclin să cred că îndoiala ucenicilor nu a venit atât de mult din dificultățile de a înțelege divinitatea lui Isus în raport cu Yahweh, deși din discuția anterioară (Filip: „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns”) reiese că neînțelegerea era acolo. Cred că ei nu au putut pricepe (ca și noi) realitatea și natura învierii.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s