Macronarațiuni postmoderne (Dialectica icoanelor)

Un text de citit ‘la rece’. Cu o cafea buna alaturi. 🙂

Alonewithothers's Blog

Isteria este nu doar zgomotul din amurgul sângeriu al unor zei ci și preludiul din acea noapte purificatoare care reclamă un nou ev, o nouă lumină, un nou dumnezeu. Judecând după infuzia de isterie din lumea noastră, oare la ce zori să ne așteptăm?

(poate părea paradoxal pentru unii dar, chiar dacă vorbește mult despre vremurile sfârșitului, Apocalipsa oferă încredere, speranță și nu are nicio formă de isterie narativă, chiar dacă s-au găsit mulți doritori de senzaționalisme demente. Dar nu e acum momentul să vorbim despre cum se citește Apocalipsa.)

Generațiile alfabetizate cu criticismul postmodern sunt condamnate să dezvolte un realism isteric, expresie creată de James Wood, fost profesor de critică literară la Harvard. Iată o foarte scurtă definiție a realismului isteric:

The big contemporary novel is a perpetual motion machine that appears to have been embarrassed into velocity. It seems to want to abolish stillness, as if ashamed…

View original post 1,117 more words

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: