Andre Frossard – „De ce traim si alte intrebari despre Dumnezeu” citat de Cristian Patrasconiu


Andre Frossard

Domnul Patrasconiu a impartasit cu noi pe facebook urmatorul cittat, cu care se incheie cartea lui Andre Frossard, De ce traim si alte intrebari despre Dumnezeu, publicata in limba romana de Editura Humanitas in 2006. Il transcriu si eu aici, spre imbogatirea mai multora.

* * *

Multa vreme dupa aceea, ghearele visului ma rapeau aproape in fiecare noapte ca sa ma duca iar in acel spatiu al tuturor durerilor unde cred ca am trait tot ceea ce pot nervii omului indura fara sa se rupa.

Nu stiam inca pe atunci ca exista o durere care contine toate durerile si nu va puteti inchipui cu cita fervoare plina de teama doresc ca ea sa va crute intotdeauna.

Nici acum nu am puterea sa va descriu acele clipe pline de jale cind, in ordinea rasturnata a lucrurilor, cerul nu mai era decit indiferenta, pamintul o promisiune de putregai si cind vezi pentru ultima oara chipul copilului tau prin sticla de pe capacul unei lazi de lemn.

Nu există vreo nenorocire mai mare. Timpul o atenueaza, dar nu o indeparteaza niciodata prea mult si, ca ea sa revina si sa te cotropeasca, e de ajuns un obiect, parfumul unei flori, un nume pe care tu nu-l mai poti rosti, ciripitul unei pasari, o anumita tacere, orice. Iar apoi, intr-o zi, care va fi alta zi de revelatie, la un colt de strada, impunsatura de sulita a amintirii se va intoarce sa te raneasca pentru a mia oara; si, deodata, te vei gindi ca nimic nu e mai rau decit uitarea, ca aceasta suferinta, care odinioara ti-a frint limitele, este dovada ca ai iubit, ca aceasta dovada iti justifica existenta fiind bunul tau cel mai de pret, singurul oe care il vei lua cu tine cind tot restul se va intoarce in tarina. Vei simti in fiinta ta pieritoare tainica si profunda legatura dintre dragoste si suferinta.

Vazind cum, cu o putere aproape infinita, suferinta te va fi legat indisolubil de ai tai, cum te-a deschis spre mila si te-a facut atent la cea mai putin importanta dintre lacrimile copilului, cum ea te va fi facut mai sensibil la durerea si singuratatea celorlalti, a tuturor celorlalti, cum, in sfirsit, inca din aceasta lume, ea se preschimba in mila, te vei duce cu gindul la patimile lui Christos, care se afla in inima credintel tale. Si vei intelege ce spun, vei sti, vei vedea, uluit, ca, chiar daca dreptatea si milostenia ar fi putut ocoli drumul Crucii pentru a-i salva pe oameni, nu exista nici o alta cale pentru dragostea intrupata.

* * *

Iata si scurta prezentare a autorului, asa cum apare pe situl Editurii Humanitas:

Andre Frossard s-a nascut in 1915 la Colombier-Chatelot (Franta). Dupa terminarea liceului a studiat artele decorative, dar in 1935 s-a convertit la catolicism. Incorporat in marina in 1936, a fost mobilizat, cu scurte intreruperi, pana in februarie 1941. A intrat apoi in Rezistenta, iar in 1943 a fost arestat si inchis in „Baraca evreilor“ din fortul Montluc, numarandu-se printre cei sapte detinuti salvati dintr-un total de 70. S-a inrolat din nou in marina, ramanand in serviciul activ pana in decembrie 1945. A fost decorat cu Legiunea de Onoare.
Dupa razboi a fost redactor-sef al revistei Temps present, apoi – succesiv sau simultan – redactor-sef al periodicelor L’Aurore, Nouveau Candide, cronicar la Point si R.T.L., editorialist la Paris-Match s.a. Pana in 1990 scrisese nu mai putin de 15 000 de articole si 20 de carti – majoritatea de inspiratie religioasa. In 1987 a fost ales membru al Academiei Franceze. A incetat din viata in 1995.

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: