Dincutiile despre Beck si fetele din jurul ei contiua, inlauntrul si in afara mediului evanghelic.
Controverse în jurul clipului cu istoria muzicii ușoare românești. Ce spune Beck, artista considerată „o provocare pentru constipaţia fără de leac a evanghelicilor români“ | PRESSALERT.ro
Persona 
Minunata emisiune si buna prestatia lui Beck. Din cate mi-am dat seama nu a fost invitata la ora de teologie si nici nu a performat aici sora noastra, dar a dat masura unui om deschis, cu o frumusete interioara autentica cum numai un crestin adevarat poate avea. Jos palaria!
Iar Catalin Stefanescu a abordat-o in cel mai onest mod posibil! Omul asta – din perspectiva lui – a facut un efort sa duca acest proiect la bun sfarsit, iar acest lucru nu trebuie sa treaca neobservat.
Asa ca lasati pietrele jos dragi talibani. Bucurati-va mai degraba de frumusetea marturiei si nu va ingrijorati de lucruri pe care nu le puteti controla, oricum.
LikeLike
Multumesc pentru precizare. Mi se pare ca faci niste confuzii terminologice, dar asta nu e problema mea.
LikeLike
Domnule Danut Manastireanu,
Cu regret trebuie sa va spun ca dumneavoastra sinteti cel care amplificati inutil chestiuni mentionate de mine.
Voi face deocamdata o singura precizare: IDEEA pe care am vrut-o sa v-o transmit a fost ca va consider evanghelic, dar nu va consider neoprotestant (doara sinteti anglican, astia nu au ramura neoprotestanta).
Deci nu avea ce sa caute discutia despre… etnie / nationalitate.
LikeLike
Alin draga,
Daca Beck este un fenomen sau nu, mi se pare secundar. La fel mi se pare secundar daca ea reprezinta pe evanghelici sau nu. Pe mine cel putin acest lucru ma lasa absolut rece. Zici ca nu e un fenomen? OK. Zici ca nu ne/va reprezinta. Si ce daca?
Impresia mea este ca uneori amplifici enorm importanta unor detalii care pentru cei mai multi dintre noi, nejurnalistii au prea putina importanta. POate ca in realitate ele sunt importante, dar deocamdata n=ai reusit sa ne convingi de asta; cel putin nu pe mine. Si asta e de datoria ta, ca amitator al acestei judecati.
De asemenea, nu sunt competent sa evaluaz, ca tine, sub raport tehnic felul in care cinta Beck. Am mai spus deja, nu ma dau in vint dupa acest gen de muzica. Dar nici nu-mi displace, asa cum se pare, nu displace nici altora. Ce sa facem? Atit putem. Fii tolerant cu noi, ageamiii.
Sincer sa fiu, desi am zuzit cite ceva, nu am prea multe detalii despre Corlani si Capela Calvarului. Am auzit parca de faptul ca ar fi fost niste tensiuni si pe la Petrosani legate de asta, dar poate ma insel. La Severin stiu ca au fost. POte ca intr-o zi, cineva care are competente istorice si obiectivitate, va putea scrie o monografie despre asta. Eu sunt mai interesat de istoria fratelui Arvat, bunicul Corlanilor, care a fost prieten cu nenea Marcu Nichifor in vremea de glorie si durere a baptistilor romani.
Ceea ce tu numesti chestiunea ‘informatiei’ mi se pare ca este din nou ceva de genul caragialescului ‘simt enorm si vad monstruos’. Unui om, cum e Mindruta, sau chiar Patapievici, ii poate scapa un detaliu in tr-un domeniu pe care nu-l stapineste ca tine. Nici tu nu stapinesti domeniile in care ei sunt experti. Tu tinzi sa faci din asta o enormitate, de parca asta ar putea atrage dupa sine sfirsitul lumii. Sa fim serios. Exista un scara cit de cit obiectiva a valorii si, slava Domnului, niciunul dintre noi nu detine monopolul acesteia. De aceea avem nevoie unii de altii.
Nu orea ma duce capoul sa pricep ce inseamna ‘va consider evanghelic… dar nu din rindul neoprotestantilor romani. Cred ca alternativa este sa ma consideri a fi din rindul tiganilor au al ucrainenilor, caci alte radacini etnice nu stiu sa am. Faptul ca sunt anglican nu face sa fiu mai putin roman. Iar daca argumentul tau ete ca anglicaii vin din Marea Britanie, tot de acolo vin si baptistii si crestinii dupa Evanghelie, asa cum pantocistalii vin din America. Si ortodocsii de la Roma si Constantinopol. Caci, din pacate pentru noi, Cristos n-a fost dac si nu vorbea cu ‘brinza’, ‘minz’ si ‘viezure’.
De asemeena, nu-mi aduc aminte (poate ca de vine e ‘coana Roza’, caci ma apropii de 60 de ani, unde anume mi-ai explicat ce intelegi pein asta. Sau mi-ai explicat si n-am inteles. De aceea oi fi uitat. Binevoieste, te rog, sa-mi amintesti. Trebuie sa ai pe undeva prin arhiva explicatia la care te referi. Multumesc.
In final, asa cum realizezi si tu, nu cred ca ar fi foarte decent sa scrii singur odele ‘fenomenului Alin Cristea’.Lasa-i pe altii s-o faca si, nu uita, posteritatea este uneori nedreapta, dar Dumnezeu judeca intotdeauna cu masuri drepte.
Se poate sa nu ma crezi – este dreptul tau, dar iti spun ca in ciuda ingrijorarilor mele in ceea ce priveste anumite laturi ale personalitatii tale, tin cu adevarat la tine. Nu atit de mult cum te iubeste Dumnezeu, dar nici atit de putin ca cei care te eticheteaza fara sa te cunoasca cit de cit.
Sanatate.
Danut
LikeLike
Am uitat sa adaug inca o chestiune IMPORTANTA: reactia fanilor neoprotestanti ai lui Beck Corlan. S-ar merita un articol numai despre acest aspect. Acesta este un FENOMEN, Beck Corlan nu.
LikeLike
Daca voi apuca, voi face la vremea potrivita anumite precizari in legatura cu ce ati scris in comentariu.
Deocamdata, avem de prins directiile pe care au loc discutiile despre cazul Beck Corlan.
Nu am intentionat sa lansez o discutie despre cultura pop, doar am facut o observatie ca nu e vorba doar de muzica pop, ci de CULTURA pop. Fenomenul Beck nu e un fenomen doar muzical, ci unul cultural, IMPUNE caracteristici de tip cultural, nu muzical (in ceea ce priveste armonica la chitara, ar trebui sa fiu impresionar de ceva? Nu cred. Inca alte artiste care folosesc chitara PE ACORDURI si nu in vreun fel mai necliseizat cit de cit; pai nu este diferenta intre un absolvent de teologie si un teolog care chiar face teologie? Ba este! La fel si cu chitara.)
De asemenea, ar fi vorba si de familia Corlan (locul si rolul Corlanilor in istoria evanghelicilor romani) si de Capela Calvarului, dar deja astea sint subiecte prea ample.
Chestiunea PRINCIPALA pe care am formulat-o deja, dar a aparut si in discutiile altora, se refera la cum o persoana ajunge, in anumite contexte, sa fie perceputa ca reprezentativa pentru un segment social-cultural. Si eu am destule experiente din acest punct de vedere. Ca si dumneavoastra. Pe care va consider evanghelic (aici iar mi-ati facut o nedreptate, caci v-am explicat foarte clar chestiunea cu o alta ocazie), dar nu din rindul neoprotestantilor romani.
In legatura cu aceasta chestiune principala apare problema INFORMATIEI.
Nu doar receptorii au datoria sa depaseasca palierul cu clisee, ci mai ales emitatorii au datoria sa ofere informatii despre contextul in discutie, astfel incit sa apara din ce in ce mai putine dezinformari in spatiul public, precum a facut cu ani in urma Lucian Mindruta in Dilema (cica jumatate din presedintii americani ar fi fost baptisti) sau Patapievici – “Dl Gâdea, însă, a primit o educaţie de pastor (baptist)”.
O chestiune importanta este si faptul ca nu gasesc parteneri de discutie pe Facebook. As renunta deocamdata la conceperea unui articol de genul celui anuntat in favoarea unei dezbateri pe Facebook. Caci ACOLO e acuma, deocamdata, agora.
O varianta a articolului meu ar fi putut fi o prezentare a personalitatii si activitatii mele, intersectate cu chestiunile pe care doresc sa le abordez. Dar nici macar dumneavoastra nu aveti atita simt al Humorului ca sa inghititi o astfel de intreprindere aparent narcisista…
Doar artistii au voie la doza de narcism, nu si “analistii” / criticii literari, muzicali, teologi… 🙂
LikeLike
Draga Alin,
Nu am nicicum intentia sa te presez. Am inteles eu gresit si ma repliez. Faci ce vrei cu timpul tau, asa cum fac si eu cu al meu.
In general te tratez cu seriozitate, in afara de cazurile cind devii tu nrserios, si atunci…
Am observat ca esti etichetat in oublic in tot felul si, daca esti cinstit, vei recunoaste ca ti-am luat adeseori apararea. Uneori insa, ca si mine de altfel, prin ceea ce spui si mai ales CUM spui, iti atragi singur acest tratament. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea primim ceea ce dam. Sunt sigur ca nu esti de acord cu mine, dar o spuntotusi. Cine stie, poate intr-o zi se aude.
N-am inteles ce vrei sa spui cu faptul ca mi-am ‘cam pierdut insa, in fata ta, dreptul la glume’, si mai ales ce anume te faci sa spui asta. Oricum ar fi, este bine ca mi-ai spus, ca sa nu mai glumesc cu tine.
In final, in afara de afirmatia ca aici nu e vorba de Beck si de ‘cultura pop’ si, banuisc, rolul ei destructiv, n-am prea observat ce anume alte ‘chestiuni esentiale’ ai ridicat. Daca vrei sa lansezi o discutie despre cultura pop, si ma inviti la ea, nu voi evita sa raspund. PIna atunci, ramin la parerea mea, ca aceasta, ca toate celelalte culturi, are si bune si rele.
Daca-mi spui si in ce anume ar trebui sa-mi ‘revin’, poate maiam o sansa. Ca asa nu ma prea duce capul sa ghicesc. Spre deosebire de tine, eu hiar am probleme cu paul. E prea mic pentru o lume asa de mare.
In rest, cit traim mai sunt intotdeauna sperante. In afar de cazul ca am trecut cu arme si bagaje de partea raului si eventual de pinzuram de vreo craca. Pina cind insa asa ceva nu s-a intimplat, mai este har.
Sa fii iubit.
LikeLike
Dumneavoastra asteptati o ANALIZA, dar eu nu am promis asa ceva…
Ba am mentionat pe undeva pe Facebook ca s-ar putea sa-mi ia zile (sau saptamini) articolul promis…
Eu am dorit sa anunt ca INTENTIONEZ ca scriu un articol care sa NU aiba ca subiect ceea ce dumneavoastra numiti, eu nu, fenomenul Beck, ci, folosindu-l ca pretext, sa abordez anumite chestiuni mai ample din mediul confesional evanghelic.
Mi-am facut deja doua pagini de notite. Nu stiu daca vor fi noutati in ceea ce priveste continutul, mai degraba va fi o colectie a chestiunilor pe care le-am abordat de-a lungul anilor pe bloguri, liste de discutii, Messenger, Facebook etc. S-ar putea ca stilul sa fie putin diferit, nu mai fac de ceva timp analize, ma simt si eu mai confortabil in papuci de casa si pantaloni scurti…
Dar problemele mele mari financiare si mai mici de sanatate (nu si cu capul) nu imi permit sa fac promisiuni…
Sper macar ca in aceste privinte sa ma tratati cu seriozitate, ca nu prea imi arde de glume…
Dar, fiti linistit, si ultimele mele zile pe Facebook arata ca nu mi-am pierdut simtul umorului… (Desigur, pentru cine vrea sa vada… Altfel, sint etichetat IN PUBLIC in fel si chip, dar nu am observat ca v-ar ingrijora un asemenea… fenomen.)
Dumneavoastra insa v-ati cam pierdut insa, in fata mea, dreptul la glume… Miza dezbaterii e prea mare ca sa imi pot ingadui vreo bresa prin care sa evitati chestiunile principale la care m-am referit si pe care intentionez sa le abordez.
Probabil cel putin unul dintre noi doi trebuie sa-si revina…
Zice-se ca in privinta mea nu mai sint sperante…
LikeLike
Ce sa fac, Aline, nu pot afi atit de precis in comentarii ca tine. 🙂 Sper ca intelegi ca este o gluma. In ultima vreme ma tot intreb daca nu ti-ai pierdut simtul umorului. 😦
Simpla prezenta a temei in presa seculara inseamna pentru mine ‘continuarea discutiilor’, chiar in mai mare masura decit marginalul spatiu virtual al pocaitilor.
Daca asta nu este destul de important pentru tine, imi pare rau. Pentru mine este.
Si, astept in continuare analiza ta. Nu ne mai fierbe. 🙂 Si asta e o gluma. Asa ca sa fiu sigur ca e clar.
LikeLike
UNDE continua?
Pe PressAlert nu am vazut discutii…
Am impresia ca iar exagerati.
LikeLike