Beck Corlan, o provocare pentru constipatia fara leac a evanghelicilor romani

În anul 1973, după terminarea liceului și reușita la examenul de admitere la facultate, am mers să fac armata la termen redus, la Vânju Mare, în Mehedinți (fie vorba intre noi, a fost unul dintre cei mai grei ani din viața mea).

În ultima lună de armată am făcut stagiul la Tr. Severin. Cât am fost acolo, mai cu voie de la comandant, mai strecurându-mă prin gardul din spate al unității, mi-am petrecut duminicile în biserica baptistă din oraș. Așa cum reiese din mai multe documente din primul meu dosar de securitate (vezi, de exemplu, AICI, AICI și AICI), am fost găzduit acolo de familia Corlan, cu care intrasem în contact, daca nu mă înșel, prin intermediul familiei Marcu Nichifor.

Acel dosar de securitate purta numele de cod Chitaristul, pentru ca in perioada aceea, inclusiv în armata, desigur, doar în timpul liber, umblam mereu cu chitara după gât. Alături de cele câteva scrisori pe care le scriam zilnic, chitara a fost unul dintre mijloacele care m-au ajutat să supraviețuiesc nebuniei stagiului militar.

Dar, vorba lui Caragiale, să trecem la cestiune. De ce vă spun toată această poveste, și ce legătură are ea cu Beck Corlan, pe care, trebuie să vă spun, n-am întâlnit-o încă în persoană? Iată. În vizitele mele la familia Corlan aveam mereu chitara cu mine și m-am oferit să dau câteva lecții de inițiere în chitară (atât cât știam și eu, ceea ce n-a fost niciodată prea mult) copiilor sorei Valerica Corlan (care erau vreo 13, dacă-mi adun bine aminte, dar, desigur, n-am lucrat cu toți). Acest lucru minor a fost suficient pentru a-i motiva pe unii dintre ei s-o ia pe drumul muzicii și chiar să facă carieră în acest domeniu. Beck este fiica lui Daniel, unul dintre copiii mai mari ai familiei Corlan.

Așa fiind, mă simt obligat să intervin și eu în micul scandal declanșat ca reacție la clipul viral pe care îl puteți urmări AICI (am mai discutat despre el AICI pe blog) și care a adunat în trei săptămâni peste 360,000 de vizionări.

Iată cum explică Ionuț Corlan geneza acestui clip:

Cu ceva vreme în urmă, Marta, sora mea, și-a pus compozițiile muzicale pe un prim album, ca tot artistu’ și a plănuit o lansare. Nimic anormal până acum.

Și-a făcut website cu toate cele, a prezentat “materialul” si a pregătit o lansare. Una din variante a inclus un “preview” al noului album pe YouTube, dar nu sa “îngrămădit” lumea să-l “revizuiască”. După vreo 4 luni, avea sub 5000 de vizualizări. Ca să trezească interesul, Marta nu a ales să facă publicitate la TV, la radio sau să pună vreun banner prin oraș, ci pur și simplu și-a folosit talentul, ca să creeze un “stimul/motor de căutare”, de canalizare a celor interesați, către evenimentul de lansare al albumului, care a fost pe 19 octombrie, la Daos, în Timișoara.

Și așa s-a născut clipul “Evoluția muzicii ușoare românești” în 9 minute, o operă de artă, cu ajutorul nepoatei mele Becky Corlan, știută în lumea muzicală drept Beck Corlan, și al Anei Huțu. Toate bune și frumoase, până clipul a luat puțină viteză și a strâns 60 000 de vizualizări în primele 24 de ore, intrând la categoria “viral”. După 2 zile avea 200 000, iar în momentul ăsta a depășit 300 000. Câteva publicații, nu foarte titrate (dar si Adevarul), ca și un număr important de critici artistici, au comentat interesant și au preluat rapid știrea. Fetele au apărut deja și la câteva televiziuni, printre care și Antena 3 (nu că ar fi vreo televiziune de lăudat), dar imediat au început și problemele.

Si cele mai mari s-au adeverit a fi cu POCĂIȚII!!!!!!!!!!

Despre acesta au scris deja, între alții, absolut negativ și teribil de confuz (cum se putea altfel?) Andrei Croitoru, pozitiv și nuanțat, ca de obicei, Teofil Stanciu, și, de asemenea, de asemenea pozitiv și cu atenția specifică la detalii Dionis Bodiu.

Din nefericire, diatriba penibilă prin pietismul ei de două parale, marca Andrei Croitoru, căreia îi răspunde așa cum se cuvine Teofil Stanciu, nu este decât partea comestibilă, chiar dacă ingestă, a puhoiului de pocăiți constipați care au năvălit asupra celor trei fete care au creat aceasta simpatică glumă muzicală.

Iată, din nou, cum descrie această năpasta Ionuț Corlan, unchiul lui Beck, și fratele Martei Cotuna (fostă Corlan):

“Nu vă e rușine?” “Faceți Evanghelia de râs” “Pocăitelor, așa vă îmbrăcați?” ș.a.m.d. Eu a trebuit să mă uit din nou la clip ca să văd daca am omis ceva; în afara de faptul că lui Becky i-a căzut șalul de pe umărul drept la un moment dat, care dacă vedeți voi înșivă, nu e chiar “sfârșitul lumii”. Eu nu am decât să numesc materialul o operă de artă, o audiție publică… mai ales ca nu a fost concepută să fie folosită în biserica de duminica.

Acum… normal că atacurile furibunde de pe Facebook si YouTube nu au rămas fără efect, și viteza de promovare a suferit un “fault de la 11 metri” în toată regula. Marta a trebuit să anuleze opțiunea de feedback pe YouTube fiindcă limbajul era de toată jena. Știu că nu ai ce să discuți cu “fariseii cu perciunii lungi”, și indiferent câtă dezbatere porți, fiecare parte tine morțiș de părerea ei. Vorba lui Andrei Pleșu despre argumente… “la capătul cărora fiecare tabără rămâne pe poziţiile proprii cu o fermă, invulnerabilă, exasperare”. Cu oameni ca ăștia într-adevăr nu ai cum să discuți.

Marta a înțeles din start si nu este prea afectată.

Insă Becky e mai tânără, și nu are soț meseriaș ca Marta, care sa o protejeze de “hiene” si “talibani”.

Si de aici supărarea mea… cum mă, niște fete, care dedică totul lui Dumnezeu, nu numai prin vorbe, dar și cu faptele zilnice, trebuie să fie făcute “albie de porci” pe internet de un puhoi de nesimțiți, puhoi condus de pocăiți înrăiți. Și dacă nu le-aș cunoaște… Adică cum?! muzica, pictura, poezia și arta în general sunt dușmanul lui Dumnezeu? Nu toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu? Nu este EL inițiatorul și creatorul a tot ceea ce este frumos? Și cum să ajungem noi la lume (cu Evanghelia) dacă nu ne folosim și de “frumos”?

Ce mai putem adăuga noi la cele de mai sus? Așa cum spuneam în câteva rânduri, într-un text la primul volum postum al lui Ionatan Piroșca (Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu sfinții), și într-unul pentru un volum au autor al sculptorului Liviu Mocan, Biserica din vremurile noastre este în mare criză de profeți. Și vorbesc aici mai ales de evanghelici, dar situația este similară și în alte tradiții creștine. De ce se întâmplă asta? În mare parte din pricina fățărniciei și a spiritului constipat care domină mediul evanghelic. În aceste vremuri liderii eclesiali se ocupă, vorba bătrânului Bunaciu de buticuri, iar teologii, în mare parte, au devenit un soi de mercenari, care prestează pe simbrie (am vrut să fiu elegant, căci puteam folosi ca analogie și o altă meserie, în care se prestează pe centură). Pe un asemenea teren, evident, nu poate crește iarba sensibilă a spiritului profetic. Și atunci, Dumnezeu, care are simțul umorului, ca toate ființele inteligente, se folosește de artiști pe post de profeți.

Exact aceasta se întâmplă acum cu Beck, cu Marta și cu Ana. Iar fariseii crapă de invidie. Așa le trebuie. În ce le privește pe fete, sper să nu fie afectate prea tare de măgăriile cu care au fost gratulate de pocăiți. Dumnezeu se uită din ceruri și râde de prostia patentată și fanatismul ignobil al acestor constipați fundamentaliști.

Duminică 27 octombrie, la ora 23.15, la TVR, Dumnezeu, în colaborare cu Beck Corlan și, desigur, cu slujitorul lui, Cătălin Ștefănescu, ne pregătește un regal. Să ne bucurăm de el și să uităm de proști. Locul lor este in iadul fundamentaliștilor. Și, vorba rabinului, may God bless them and keep the faaaaar away from us!