38 de ani de la casatorie

nunta - 20 iulie 2013

Acum exact 38 de ani, avea loc casatoria mea cu Mihaela. Eu nu aveam inca 21 de ani (dupa mine, o virsta absolut imatura pentru un barbat), iar ea se apropia de 24 (si avea o maturitate care ne-a salvat cund am dat de greu) . In noaptea dinaintea nuntii a plouat serios, asa cum este traditia de ziua Sf. Ilie (si astazi au fost aici citiva stropi de ploaie).

Ceremonia religioasa a avut loc in Biserica baptista din Sararie, in Iasi, si a fost oficiata de Florin Selea, diacon ordinat al bisericii, deoarece Radu Cruceru, pastorul bisericii noastre, se afla in vizita in Suedia, de unde am si primit o felicitare, pe care o pastram si acum ca pe o amintire de pret.

Masa de nunta a avut loc la noi acasa, intr-un cort improvizat, in care au incaput cam 120 de persoane. Ma intreb citi dintre cititorii acestei postari au participat cu noi la acest eveniment. In afara de sora mea, probabil niciunul. Dar nu se stie niciodata. Din darurile primite atunci, mai pastram, cred, doar niste vaze si un set de pahare de sticla lucrate artistic, daruite de Luminita, sefa mea de grupa de la facultate, care este acum director economic la Teatrul National.

Dupa 38 de ani de casatorie, cu suisuri si coborisuri, suntem mai departe impreuna, desi am trecut prin foarte multe incercari, unele din pricina imperfectiunilor noastre, altele din pricini exterioare noua. Am crescut impreuna doi copii, Daniel (aflat acum cu familia lui in Scotia, unde pastoreste o  biserica prezbiteriana) si Anca-Dorotheea (care se afla cu noi in Iasi, si dupa ce si-a zburatacit putin copiii, s-a spucat sa studieze nursing, o pasiune mai veche a ei). Cei doi au crescut in vremuri foarte dificile din punct de vedere economic, in care aveam tracasari si amenintari permanente din partea Securitatii. Desi am fost ispititi o data sau de doua ori de ideea plecarii din tara, foarte la moda in vremea aceea, am decis in cele din urma sa raminem pe baricade si sa asteptam sa plece ‘ei’; si au plecat, chiar daca dupa mai mult de zece ani. Sincer sa fiu, mai ales dupa ce am vizitat bisericile romanesti din diaspora si, sa-mi fie iertat, m-am confruntat cu patologiile lor, nu mi-a parut deloc rau ca am ramas aici unde pot continua sa-i slujesc pe ai mei si tara in care m-am nascut. Ba mai mult,  dupa 1999 Dumnezeu mi-a largit foarte mult limitele ‘parohiei’ si acum pot sluji in multe tari ale lumii, pe cind inainte de 1989 n-am reusit niciodata sa obtin un pasaport. Este si asta o ‘razbunare’, sau, vorba englezului, ‘poetic justice’.

La acest ceas aniversar se cuvine sa multumim tuturor prietenilor si mentorilor care au fost alaturi de noi cind ne-a fost greu si s-au bucurat cu noi cind am avut pricini de sarbatoare. Nu vreau sa mentionez aici vreun nume, caci as uita si astfel as putea nedreptati pe cineva. Fara ei insa n-am fi rezistat. Ne rugam acum sa le rasplateasca Dumnezeu insutit slujirea.

Avem acum cinci nepoti, cu virste de la 6 la 12 ani, si de bucuram de ei ca de o comoara nepretuita. Incercam sa investim in ei ceea ce n-am putut sau n-am stiut face pentru copiii nostri si speram ca, in ciuda slabiciunilor noastre omenesti, sa putem fi modele de viata pentru ei, dar si prieteni la vreme de nevoie.

Ne rugam lui Dumnezeu sa ne pastreze sanatosi si credinciosi, ca sa ne putem bucura de stranepoti. Sotia mea este pensionata de citiva ani si se bucura in liniste de gradina ei, de care eu am promis sa nu ma ating (mi-am facut norma, de voie, de nevoie, alaturi de tatal meu, care ma lua mereu dupa el la strins buruienile din gradina, pe cind eu voiam sa am mai mult timp de citit).

Eu calatoresc in continuare foarte mult, si nu pot spune ca imi displace, chiar daca uneori simt nevoia unei pauze. Am adaugat in aceasta vara in tolba mea de calator a saptezecea tara vizitata. Si sper sa ajung macar pina la o suta. Mai am aproape sase ani pina la pensie, daca nu modifica guvernantii virsta de pensionare, si am promis sa nu stau la slujba nicio zi dupa aceea. Abia astept sa am vreme de citit si, mai ales, de scris, in voie. Acum abia reusesc sa tin pasul cit de cit, ca sa-nu-mi pierd de tot abilitatile academice. Noroc cu blogul, care ma obliga sa stau cit de cit ‘in priza’ cu scrisul, desi obligatiile profesionale din ce in ce mai complexe ma fac sa trec pe linga o multime de evenimente si locuri care ar merita marcate.

* * *

???????????????????????????????

Astazi Mihaela a pregatit o mica masa festiva pentru familie, iar miine, dupa biserica, vrea s-o tratez la KFC (ce sa facem? fiecare cu slabiciunile sale), dupa care eu plec iarasi, de data aceasta la Viena. Asa e viata. Cel putin deocamdata.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

8 thoughts on “38 de ani de la casatorie”

  1. LA MULTI ANI cu simpatie
    La multi ani cu sanatate
    Ce onoare sa-ti pot scrie :
    Frate, Preot, Imparate !…

    Ati adus flori de Lumina
    Ghiocei cu Raiu-n plete
    Transformand intr-o gradina
    Comoara ce nu se pierde

    Ce izvor de bucurie
    Si ce suflu de profet
    Mireasma de-imparatie
    Si pe drum si-n Internet…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s