Adrian Cioflanca despre Unire, dincolo de festivisme ieftine

Adrian Cioflanca
Istoricul Adrian Cioflanca

24 ianuarie este, de multe decenii, ocazie de festivisme patriotarde de doua parale, in care politastrii dimboviteni se perinda, cu falsa gratitudine, prin Piata Unirii de la Iasi ca sa mai adauge o pretinsa foita aurita la mitul extrem de precar, din perspectiva stiintei istorice riguroase, a marelui noroc cu care s-au pricopsit moldovenii prin unirea loc cu apele mocirloase ale Valahiei.

Domnul Adrian Cioflanca este un istoric autentic, nu unul dintre nationalistii lacramosi, cu aere mai mult sau mai putin legionaroide, care ocupa catedrele de istorie din scoli, sau institutia arhivelor, formati la rindul lor, de-a lungul si de-a latul tarii, in facultati de istorie dominate de acelasi spirit desuet, otravit si nestiintific.

Intr-un articol publicat pe noua platforma LaPunkt, domnul Cioflanca ne vorbeste despre realitatea istorica a antiunionistilor moldoveni, atit de ocultata in imaginarul colectiv de vulgata istorica propagata cu harnicie de profesorii nostri de istorie, si rostogolita peste noi, valuri-valuri de o liota de pseudogazetari vinduti pe bani putini unor interese straine de binele tarii, dar cu voie de la puterea, oricare este aceea, mereu avida de glorie ieftina, mai ales atunci cind aceasta se poate traduce cit mai rapid in acumularea de foloase materiale substantiale pentru propriile buzunare.

Iata mai jos citeva spicuiri din acest text care ar trebui neaparat citit in intregine, ca o lectie de istorie; una adevarata, de data aceasta.

* * *

E cert: 1859 a scăpat de sub controlul istoricilor, pentru a încăpea pe mâna activiștilor culturali. Şi, în termenii utilității sociale, nici măcar nu era rău să se fi întâmplat așa, dacă transferul s-ar fi făcut cu prețul îmbogățirii imaginative și a exploatării oneste a semnificației celor întâmplate atunci. Însă trecerea evenimentului în posesia culturnicilor s-a făcut cu prețul ultrasimplificării poveștii unirii, al nivelării asperităților din relatarea faptelor și al abolirii interpretărilor contrare vulgatei etno-naționale flatante. Limbajul aniversărilor este dezolant de sărac și tautologic; povestea pe care acestea o spun este plictisitoare și neverosimilă; iar efectul public este nul.

Prea puțini mai vorbesc astăzi despre antiunioniști, deși în rândurile acestora s-au aflat personaje perfect stimabile, iar ideile pe care le exprimau erau și sunt încă de-a dreptul valoroase. Iată cîteva din motivele pentru care „separatiștii” moldoveni se opuneau unirii. După cum ne relatează Nicolae Suțu, antiuni­o­niștii se temeau că, în cazul unirii, capitala se va muta la București, iar Moldova va fi marginalizată. Ei credeau că „Iașii și toată Moldova de Sus nu vor fi decât puncte excentrice ale noului stat”, iar „interesele lor nu vor fi puse decât în pla­nul doi”; că unirea va lăsa Moldova „pradă unei deprecieri continui a capitalurilor și a produselor”, în condițiile în care „contactele comerciale, îmbunătățirile materiale se vor îndrepta tot mai mult spre capitală”. Separatiștii se așteptau ca muntenii să domine conducerea politică a Principatelor Unite, anticipând că „majoritatea în organele guvernamentale, ca și în adunările legislative, va fi dinainte rezervată muntenilor, iar moldovenii vor fi siliți să îndure legea celor dintâi și să fie, ca să spunem așa, absorbiți mai curând ca un popor cucerit decât ca unul unit cu Ţara Românească”.

După consumarea actului unirii, moldovenii și-au văzut temerile confirmate. Statutul internațional incert al statului român și fascinația față de modelul francez au făcut ca elitele politice de la București să sacrifice Iașul pe altarul unificării pe model ultra-centralist. Capitala s-a mutat la București și nu la Focșani, cum s-a stabilit inițial; toate instituțiile importante au fost mutate, fără excepție, în capitala statului centralizat, deși, la un moment dat, Iașului i se promisese măcar sediul Curții de Casație; elita politică s-a recrutat cu preponderență dintre munteni (după cum arată analize realizate de M. S. Rădulescu). Într-o dezbatere organizată în 1863 în Iași, comercianții și meseriașii orașului au adus „triste dovezi care mărturisesc decăderea și ruinarea totală a Iașilor”; ei se plângeau că, după centralizare, nivelul schimburilor comerciale a scăzut cu 70%, că „meseriile și fabricele din Iași au căzutu cu totul”, că „valoarele caselor au căzutu de spăriatu în anul 1862” etc. Tot în 1863, s-a format la Iași o comisie în cadrul căreia nemulțumirile ieșenilor și moldovenilor să fie exprimate. Această comisie a cerut aplicare, în noul stat, a unuia din principiile „sciinței moderne: descentralizarea administrativă”. Dar oricâte propuneri au făcut moldovenii, acestea nu au fost luate în seamă de decidenții din București. Nu este de mirare, prin urmare, că nemulțumirile moldovenilor au crescut încontinuu după unire și că entuziasmul s-a transformat, după cum mărturisea unionistul Ion C. Brătianu, în dezamăgire. Domnitorul Al. I. Cuza a fost primit „cu răceală” în Iași la prima aniversare a unirii; portretul lui M. Kogălniceanu a fost ars în timpul unei manifestații de protest. Spre sfârșitul domniei lui Cuza, nemulțumirea era „generalizată” în Moldova (după cum probează istoricul T. W. Riker); căderea lui Cuza a fost sărbătorită în Iași prin trei nopți de iluminații. În aprilie 1866, atunci cînd a devenit clar că unirea va fi menținută, circa 500 de ieșeni (la pseudo-revoluția ieșeană din 1848 au participat 1.000) au ieșit în stradă în frunte cu mitropolitul, strigând „Jos unirea!”, și s-au confruntat cu forțele de ordine trimise de la București. Despre această confruntare, care s-a soldat cu zeci de morți, cărțile de istorie abia pomenesc, iar manualele nu suflă o vorbă.

Cititi intregul articol pe platforma LaPunkt.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

2 thoughts on “Adrian Cioflanca despre Unire, dincolo de festivisme ieftine”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s