LaPunkt – Cristian Vasile despre o conferinta legata de Biserica sub comunism

Intr-un text recent publicat pe noua platforma LaPubkt.ro, istoricul Cristian Vasile discuta despre conferinta intitulata „Churches and State Authority/Violence in Central and Eastern Europe“, care a avut loc la Berlin, in 6 si 7 decembrie 2012.

Redau mai jos citeva sectiuni din acest text.

* * *

În prima zi a conferinţei, Vasilios Makrides – profesor la Universitatea din Erfurt şi editor al unui recent volum intitulat Orthodox Christianity in 21st century Greece: The role of religion in culture, ethnicity, and politics – a susţinut un keynote speech, o privire istorică asupra raporturilor dintre Stat–Biserică în Europa de-a lungul secolelor, cu sublinierea diferenţelor dintre cele două modele: vestic şi răsăritean. Vorbind despre situaţia particulară din perioada comunistă, Vasilios Makrides a insistat asupra personalităţii scindate care s-a vădit în cazul multor prelaţi ortodocşi din Europa de Est, inclusiv din România; această scindare a însemnat o profundă contradicţie între ceea ce au spus, ce au gândit şi ce au scris numeroşi episcopi şi alţi înalţi demnitari ecleziastici. Conferenţiarul a trecut în revistă şi tipurile de simfonie existente în relaţia Biserică – Stat (simfonie tulburată, simfonie asimetrică etc.), iar apoi prin diferite exemple a căutat să verifice ipoteza potrivit căreia, cu timpul, în lumea ortodoxă s-a inculcat în mod decisiv ideea că Biserica nu trebuie să rămână niciodată singură; de aici decurgând supunerea foarte accentuată faţă de stat, acomodarea pragmatică, evitarea luptei, a conflictului.

…

Situaţia Bisericii Catolice a fost abordată de Robert Zurek (pentru Polonia), Peter Morée (Cehoslovacia), András Máté-Toth (Ungaria). Un alt panel, intitulat „Biserica şi politica: rolul Bisericilor în Europa de azi“, avându-i drept conferenţiari pe teologul Markus Meckel şi pe cardinalul Miroslav Vlk, a întregit în mod fericit discuţia amorsată în secţiunea precedentă despre agenda şi mai ales interesele Bisericii Catolice în raport cu oficialităţile guvernamentale. Panelul privind Biserica Ortodoxă a inclus comunicări despre Bulgaria (Momcil Metodiev), România (subsemnatul) şi URSS (Aleksandr Mramornov).

…

Ultima secţiune a conferinţei s-a intitulat „Cum şi-au asumat Bisericile trecutul recent: Politici de rememorare“ şi a cuprins comunicări despre: Biserica Catolică din Polonia (Adam Szostkiewicz), Biserica Ortodoxă Rusă (Aleksandr Agadjanian) şi Bisericile Protestante (Katharina Kunter). Scriitorul şi jurnalistul Adam Szostkiewicz a subliniat faptul că în perioada comunistă a existat martiriu, eroism, cooperare cu statul, dar au existat mai presus de orice interese. Îndeosebi interesul ierarhiei Bisericii Catolice de a păstra statu quo-ul, de a prezerva „naţiunea catolică“. Biserica a încercat să îşi legitimeze şi să îşi păstreze poziţia în societate pe tot parcursul regimului comunist, numai că după 1975, îndeosebi după 1978 – anul alegerii unui papă polonez (Karol Wojtyla – Ioan Paul al II-lea) – a început să se intereseze manifest şi de problematica drepturilor omului, o premisă decisivă a apropierii de intelectuali şi de Solidarnosc. Numai că rememorarea acestui trecut recent de regrupare istorică între intelectuali şi Biserică este perturbat de un discurs tot mai naţionalist, antiliberal şi antimodernist al ierarhiei ecleziastice…

…

Aleksandr Agadjanian a vorbit despre o memorie complicată, plină de ambiguităţi a Bisericii Ruse. Pe de o parte, există o nostalgie pentru secolul al XIX-lea, combinată cu admiraţia pentru măreţia naţională din timpurile Rusiei ţariste, pe de altă parte, o asumare a Sergianismului (în sensul de: înţelegere a Bisericii cu Statul, chiar cu preţul unor grave concesii dogmatice pentru a evita persecuţia), ca soluţie, ca alegere a „răului mai mic“. Foarte comentat a fost acordul „de iertare reciprocă“ semnat în august 2012 de patriarhul ortodox Kiril al Rusiei şi de arhiepiscopul catolic polonez Jozef Michalik, în fapt un apel către credincioşii ambelor Biserici în care li se solicita „să ierte celuilalt popor nedreptăţile şi relele din trecut“, ca prim pas spre reclădirea încrederii reciproce – „element necesar pentru o comunitate religioasă trainică şi pentru o deplină împăcare între popoare“. În final, Katharina Kunter a analizat modul în care diferitele Biserici Protestante se raportează la concesiile din perioada totalitară şi dictatorială. Comunicarea sa (mai ales afirmaţia că „Protestanţii au fost principalii perdanţi ai postcomunismului“) a generat multe discuţii în contradictoriu.

Puteti citi AICI intregul articol.

* * *

Iata si citeva detalii despre noua platforma care a publicate acest text:

Lapunkt.ro s-a născut din impulsul de a răspunde nevoii unui spaţiu al dezbaterii de idei în România de astăzi.

Dincolo de pasiunile politice, dincolo de vulgaritatea care devine o normă de comportament, există, pentru cei care se alătură acestui proiect, un număr de valori comune, de la decenţă şi spirit critic până la încrederea în posibilitatea unei polemici purtate în manieră occidentală.

În publicaţia noastră vor fi prezente puncte de vedere şi produse culturale, vor fi găzduite reacţiile ocazionate de evoluţiile din România, Europa și din lumea în care trăim.

Ca poziţionare, Lapunkt.ro mizează pe eclectismul inteligent şi pe echilibrul pluralismului.

Cu gândul la criticismul junimist, dar şi la visul european paşoptist, Lapunkt.ro provoacă la dialog, în numele libertăţii creatoare şi al pasiunii intelectuale.

Adresa de corespondenta este lapunkt@gmail.com. De asemenea, va invitam sa ne vizitati paginile de Facebook si Twitter!

(Sursa, AICI)

Advertisement