Ne-am întâlnit de câteva ori la Areopagus în Timişoara, precum şi în casa prietenului meu Silviu Rogobete. Robert este un om pe care nu-l poţi uita uşor. Conversaţia cu el este întotdeauna o plăcere şi aduce mereu un folos pentru suflet. Deşi este un catolic angajat, pasionat chiar. aş putea spune, Robert este un om cu o mare deschidere ecumenică. Colaborarea lui constantă cu Areopagusul şi cu o mulţime de alte iniţiative interconfesionale dovedeşte acest lucru.
Are studii serioase de filosofie şi un interes acut pentru teologie. A publicat deja patru cărţi şi o mulţime de articole de teologie şi cultură. A fost redactor la Altarul Banatului, revista Mitropoliei ortodoxe de la Timişoara, într-o perioada de vârf a acesteia. Apoi s-a convertit la catolicism. Este pasionat de Tokien şi a scris o carte despre acest important autor catolic, devenit cunoscut şi la noi odată cu lansarea celor trei filme din seria Frăţia inelului.
Robert Lazu este deja un nume care nu poate fi ignorat în tânăra generaţie de intelectuali creştini din România. Cu toate acestea, este un om de o modestie exemplară. Este tată a cinci copii şi familia nu lipseşte din nicio conversaţie a lui.
* * *
Am scris aceste rinduri in urma cu mai mult de patru ani, si ele sunt valabile si astazi. Intre timp am pierdut legatura cu Robert, dar am regasit-o astazi, printr-un mesaj primit de la el, in care imi semnala ca situl lui web nu mai exista de mult si ca ar trebui sa sterg de pe blog linkul catre acesta, ceea ce am si facut.
Robert imi mai semnaleaza cu aceasta ozazie publicarea de catre Editura Galaxia Gutenberg a editiei a doua a cartii lui. Lumea lui JRR Tolkien. Puteti gasi AICI informatia si linkul catre editura, daca sunteti interesati sa comandati cartea.
Sper sa ma reintilnesc cu Robert in noiembrie, cind voi face la Areopagus in Timisoarao prezentare a textului meu despre comunism.
Persona 
Recomand celor interesaţi de Tolkien un foarte interesant articol al domnului Lazu legat de universul simbolic legat de iad al acestui remarcabil autor catolic. Articolul este inclus în ultimul număr al revistei Archaeus, publicata de noul Institut de istorie a religiilor din cadrul Academiei române.
LikeLike
Mă bucur că nu v-aţi supărat !
Nu-l cunosc pe Robert Lazu decât din articolele din “Adevărul Literar” şi din două mesaje email. Din ele am dedus că am de a face cu un om fără adâncime, cu un “căldicel” tipic.
Şi eu sunt un “ecumenist”, şi şi eu scandalizez prin asta pe coreligionarii mei ortodocşi… Nu mai spun că şi eu sunt câteodată intenţionat strident !
__________
Din nou, cred sincer ca va inselati in ce-l priveste pe Robert. Desigur, se poata si ca eu sa ma insel. Nu se stie niciodata. Dar nu cred. Probabil ca va veti schimba parerea daca-l veti intilni vreodata. Sanatate.
Danut
LikeLike
Stimate domn,
Nu va faceti griji in ce priveste stridentele. Daca umblati uneori printre textele mele, cred ca veti descoperi destule, adesea intentionate, pentru ca unii nu reactioneaza decit la stridente.
Citindu-va insa ma intreb daca vorbim despre aceeasi persoana. Nu stiu daca-l cunoasteti personal pe Robert. Banuiesc ca nu, caci altfel ati avea, probabil, o altfel de opinie. Nu vreau nicicum sa ma erijez aici in aparatorul domnlui Lazu. O poate face si singur. Cred insa ca acuzatia de ‘corectitudine politica’ este una nedreapta in ceea ce-l priveste.
De obicei nu ingadui folosirea blogului meu pentru reclama la alte bloguri (decit daca o fac eu 🙂 dar de data asta cred ca trimiterea la articolul dvs. este nebefica si clarificatoare. In plus, cred ca le va fi de folos unora dintre cititorii evanghelici sa fie expusi si la alta spatii ideatice decit cele ale propriei taditii. Cu aceasta imi dezvalui, inca o data, angajarea ecumenica, desi stiu ca asta ii va enerva la culme pe unii dintre coreligionarii mei. Dumnezeu sa-i ierte!
De cind v-am descoperit blogul (nu demult, e drept) citesc cu interes si chiar placere textele dvs., chiar daca uneori nu sunt de acord cu ceea ce scrieti. Dar, daca as fi de acord cu toate, de ce-as mai citi? Nu-i asa?
In Cristos,
Danut
LikeLike
Îmi cer scuze; a sunat mai dur decât intenţionam…
Dar, mai ales dacă sunteţi creştin, trebuie să fiţi îngăduitor cu disperarea altora de-a se trezi într-o pădure de pomi lăudaţi, cu nimic mai prejos decât pădurea de cruci a lui Sienkiewicz… Chiar dacă ea se exprimă strident.
N-am vrut să spun că Robert Lazu este un om rău sau nul, ci că s-a acomodat lumii până la anulare… A acceptat o apologetică prea cuminte, prea grijulie de a nu deranja pe ceilalţi. Nu ăsta e sensul creştinismului, mai ales în zilele noastre. “Nu pace am venit să aduc, ci sabie” !
Nu vreau să zic nici că creştinul trebuie să fie vreun serial killer, sau … vreunul ca mine ! Dar spritul ăsta “căldicel” pe care-l constat la majoritatea creştinilor care se exprimă în public, mi se pare de-a dreptul … apocaliptic ! Şi s-ar putea chiar aşa să şi fie…
Eu am încercat să arăt pe blogul meu afinitatea asta contra naturii, dintre creştini şi corecţii politic; de exemplu, chiar astăzi:
http://pseudomorfoze.wordpress.com/2008/03/05/dialogul-imposibil-i/
Nu mi-o luaţi în nume de rău…
LikeLike
Foarte interesant. Mersi.
LikeLike
Îmi pare rău că trebuie să fiu critic şi să contrazic frontal pe DanutM… Sunt convins că e animat de cele mai bune intenţii, dar trebuie să spun, din proprie-mi experienţă, că Robert Lazu este o dezamăgire cruntă… […]
_________
Stimate domn,
Suspectez ca dezamagirea dvs. (in definitiv fiecare are dreptul la propriile dezamagiri) este pricinuita de ‘tradarea’ lui Robert fata de ‘credinta adevarata’. Daca insa este adevarat ceea ce spuneti in textul cenzurat de mine (inlocuit cu […] din pricina neelegantei acestuia, mai ales ca este vorba de o opinie formulata sub protectia anonimatului) si Robert este intr-adevar un om de valoare redusa, atunci nu aveti de ce sa fiti dezamagit, caci n-ati pierdut mare lucru, nu-i asa?
Este evident ca nu sunt de acord cu dvs., altfel n-as fi scris acest post. Probabil nu operam cu aceleasi standarde sau nu ma ridic eu la nivelul dvs de competenta culturala. Oricum, sper ca este loc sub soare si pentru oameni mai modesti, nu-i asa.
Va doresc sanatate si virtute,
Danut
LikeLike