‘„La noi însă, plagiatul se săvârșește foarte des, de-a dreptul fățiș și cu o liniște sufletească vrednică de o mai cinstită faptă… fiindcă, în publicitatea de la noi, ca în toate ramurile vieții publice, cu cât cineva are mai mult toupet, vorba francezului, cu atât e mai sigur de izbândă și de popularitate.” (IL Caragiale)
Etern valabil. Din pacate. E chestie de ADN. Gena recesiva in toata regula
😦

Cu drezina

Într-o carte publicată în 2004, Dan C. Mihăilescu făcea următoarele observații – care par să nu-și fi pierdut deloc actualitatea:

„Cel mai trist lucru pe care l-am aflat cu această ocazie… este cvasigenerala practică a plagiatului în lumea diplomelor noastre, de la lucrarea de licență până la examene de grad, definitivat, masterat și doctorat. Plagiatul este de multo regulă elementară a jocului, ca șpăgile omniprezente, nepotismul, traficul de influență. Ceea ce surprinde este tocmai excepția, rară, abaterea de la normă, normaliatate «pe stil vechi», invariabil privită pieziș, ca o practică perimată, pernicioasă (s.m.).”

Dacă vă întrebați la ce „ocazie” face referire citatul, vă răspund pe dată că volumul din care citez apărea la câteva luni după scandalul plagiatului unui ministru al sănătății: Mircea Beuran (făcea parte din guvernul Năstase și a fost unul dintre medicii care l-au tratat pe fostul prim-ministru zilele trecute, după episodul cu sinuciderea…

View original post 458 more words

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s