O postare excelenta pe o tema delicata si prea putin discutata.
Teoria mea este ca evanghelicii nu pot produce arta adevarata din pricina obsesiei lor (inradacinata intr-o viziune iluminista asupra realitatii) cu privire la corectitudinea dfoctrinala. La aceasta putem adauga obsesia, la fel de iluminista, a certitudinii, care il impiedica pe evanghelic sa-si puna intrebari existentiale riscante si sa aiba indoieli autentice.
Arta este prin definitie un exercitiu riscant, al carui rezultat nu poate fi anticipat cu certitudine. Ori tocmai acesta este riscul pe care evanghelicul conservator nu-si poate permite luxul de a-l asuma.
E complicat, cu alte cuvinte.
Sunt curios ce cred altii despre asta.

Cu drezina

Că titlul e destul de pretențios (și oleacă pompos), recunosc fără ezitări. Însă o să vă rog să-mi demonstrați contrariul. S-o luăm foarte simplu: enumerați 3 autori evanghelici de literatură – în sens tare, nu ne referim aici la literatura de consum gen Francine Rivers sau Lynn Austin. Sau 3 autori de scrieri evanghelice de referință.

Lăsați-l afară pe C.S. Lewis că-i anglican. Și încercați să nu mergeți în istorie dincolo de granița secolelor XIX și XX. De ce impun aceste restricții? Păi, pentru că se scrie într-o veselie, într-o destrăbălare, de-a dreptul.

Când mă refer la autori de referință, înțeleg prin asta personalități literare sau teologice comparabile cu un Tolkien (catolic), cu un Bernanos (tot catolic), cu un Unamuno (tot… catolic), cu un Chesterton (iarăși catolic), cu un Eliot (iar anglican), cu P.D. James (o anglicană), Mauriac (încă un catolic). M-am ferit să invoc nume cu rezonanțe universale precum…

View original post 1,209 more words

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “”

  1. Mărturisesc că și eu sunt curios să aflu și alte opinii. Nu știu dacă ați remarcat la comentarii, însă Dorin Mureșan (din Cluj, din câte înțeleg) a postat un text pe aceeași temă. Cum dumnealui vine din afara „sistemului”, merită văzut ce are a spune. Oricum, se pare că exista subiectul pe buzele mai multora. Rămâne de văzut în ce fel va fi „împins mai departe”. (Aici și link-ul către textul amintit: http://irisologie.wordpress.com/2012/05/30/ce-nu-imi-place-la-pocaiti-un-feed-back-la-articolul-lui-teofil-stanciu/)

    Like

    1. 1. teama; 2. lipsa competitiei; 3. lipsa orizontului
      ‘Right to the point’, chiar daca mai sunt destule de adaugat.
      Este intotdeauna interesant sa te privesti prin ochii celor din ‘afara’

      Like

  2. Este lipsa cometitiei sau lipsa competentei? Daca este vorba de lipsa competitiei clasam arta ca bun de consumat ori nu aceata este vocatia artei. Literatura este o arta.

    Teama de cine si de ce?

    Lipsa de orizont necesita o clarificare.

    Oare nu este si fatpul ca intre pocaiti arta si cultura in general sunt putin apreciate? Era o vreme cind in anumite cercuri in Romania daca citeai nu erai o persoana spirituala.

    Daca este vorba de teama poate este teama de a avea intr-adevar contact cu lumea din afara pentru ca contactul se face doar la nivel consumarist, masina, iphone ipad….. de rest cultura e putin apreciata. Si tocmai mi se pare ca lipsa de cultura este unul din factorii care ne despart de lume, neam taiat puntile care ne duc spre lumea in fata careia ar trebui sa fim martori.

    Ce gasesc si mai trist este ca nu se produce nici macar teologie si sa nu mai vorbim de lucurile mai putin pretentioase, cintari rugaciuni…… Marti am fot invitata la o intrunire Taizé in inima Parisului, diferenta intre cintarile cintate de tinerii de la Taizé si cele cintate in bisericile evanghelice este enorma. La Taizé sunt rugaciuni pe muizica, practica incurtajata si de Luter de altfel, la tinerii nostri evanghelici asa zisele cintari sunt un fel de zgomot daca nu si furie, iar rugaciunile o lista de cereri pentru sine, Dumnezeu este acolo ca sa imi dea, sa imi slujeasca nu sa slujesc. Se pierde tocmai esentialul

    Like

    1. Draga Maria Istoc,
      Mai intii, nu stiu de ce numele tau nu apare deasupra comentariului. Poate ar fi bine sa te semnezi macar la finalul lui, ca sa stie ceilalti cu cine dialogheaza.
      In al doilea rind, daca-ti vei face timp sa citesti articolul la care fac trimitere, vei vedea ca nu nu de genul capitalist de competitie este vorba, ci de cu totul altceva. Nu-ti dezvalui, ca sa-ti las tie placerea de a descoperi.
      IN rest, tpate bune.

      Like

  3. Desi sunt in cea mai mare parte de acord cu observatiile facute de autor si le gasesc pertinente mai mult chiar necesare, vreau sa mai adaug la ce am spus mai sus ca comparatia nu mi se pare tocmai justa. Lumea catolica, si cea mai mare parte dintre scriitorii mentionati sunt catolici mai ales cei de renume mondial la lista prezentata s- ar mai poate adauga, un mare absent din lista fiind Antoine de Saint Expupery, André Malraux fiind un altul si nu doar ei, un absent fiind si Gabriel Marcel, existentialist crestin, cit despre Simone Weil este considerata la granita cu crestinismul si acesta este destul de usor de observat si daca cititi doar La pesanteur et la grâce, lumea catolica este mult mai mare decit cea protestanta si fara indoiala decit cea evanghelica in consecinta nu stiu daca putem face o asemenea comparatie ce este insa just in observatiile din articol este faptul ca lumea evenghelica pare putin interesata, daca nu este chiar ostila in unele tarii, la orice forma de cultura si mi se pare ca a redus pe Dumnezeu la dimensiuni umane

    Maria

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s