Despre CNSAS cu Germina Nagat – un interviu important


Germina Nagat (foto, L’Expres)

Revista 22 publica un extraordinar de interesant interviu cu Germina Nagat, sefa Serviciunloui de investigatii din cadrul CNSAS. Ar trebui citit neaparat de cei interesati in intelegerea dificultatilor, legale (o lege strimba), umane (calitatea adesea discutabila a membrilor Consiliului) si administrative (supraincarcare), cu care se confrunta aceasta institutie, la modul ideal extrem de importanta pentru intelegerea trecutului nostru comunist.

Iata inceputul acestui interviu:

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este acuzat de politizare, lipsă de transparenţă, prost management, costuri prea ridicate. Fac referire la un raport semnat de mai mulţi istorici. Pe scurt, se clamează inutilitatea şi se cere desfiinţarea lui.
Ca să vă răspund la întrebare, vă spun ce se întâmplă în cele două instituţii cu care ne comparăm, fiindcă legile sunt oarecum similare, iar arhiva noastră e a treia ca mărime, după arhivele lor. Vorbesc de Institutul Gauck din Germania şi de Institutul Memoriei Naţionale din Polonia. Institutul Gauck are un board compus din 17 membri, 9 numiţi de landuri şi 8 de Bundestag. Separat, există un consiliu ştiinţific, un grup de profesori sau academicieni care fac acreditarea cercetătorilor. În Polonia, un board de 10 membri conduce IPN-ul, numiţi după aceleaşi două principii ca şi la noi: reprezentativitatea şi controlul parlamentar. Dacă cineva spune că asta e o soluţie imperfectă, să ne amintim cum stau lucrurile cu democraţia: e plină de inconveniente, dar altă formă de guvernare mai bună nu s-a inventat încă. În orice caz, dacă o instituţie de tipul ăsta ar fi fost condusă mai bine într-o formulă de 3 sau chiar de un singur om la vârf, sunt convinsă că nemţii ar fi aplicat-o primii. Nu cred că o singură persoană sau 3 directori generali, cum s-a propus, ar fi mai credibili şi ar rezista mai uşor la presiuni, într-o ţară ca România. 3 sunt mai uşor de corupt decât 11…

Dar trebuie să admitem că în România acest sistem, care nu e valabil doar pentru CNSAS, şi-a dovedit limitele, ca să nu spun altfel.
Sunt limitele umane. Vreau să facem o diferenţă între formula de conducere şi persoanele care ocupă funcţiile respective.

Deci ar trebui schimbate criteriile de alegere a acestor persoane? Şi care ar trebui să fie ele?
Şira spinării ar fi un criteriu! Din păcate, criteriile care îmi vin în minte sunt toate abstracte şi evanescente, nicio lege nu poate să le prevadă, dar în schimb poate să depindă de ele! Nicio lege nu poate să reglementeze bunul simţ şi raţiunea. Etic, nu te poate defini un act normativ. Partidele ar trebui să trateze lucrurile cu seriozitate şi cu mai mult respect faţă de lege şi faţă de ideea ei. Pentru că, dacă îţi pasă de scopul legii, eşti atent la fiinţele care te reprezintă şi pe care le trimiţi să o aplice. Deci, nu doar principiul e fundamental, ci şi oamenii. Slavă Domnului, au fost şi figuri luminoase în Colegiu. De asta a şi rezistat instituţia. Pentru că, dacă ar fi fost doar nişte fiinţe indezirabile cu totul, am fi făcut implozie, pur şi simplu, lucrurile ar fi scăpat de sub control şi societatea ar fi renuţat la noi. Au fost şi sunt în Colegiu şi oameni onorabili, oameni dedicaţi, oameni care au răbdat foarte multe aici, pentru ca lucrurile să meargă.

Dar sunt şi oameni care acţionează în virtutea altor interese, eventual interese politice, care acţionează sub dicteul partidelor?
Sunt convinsă că există dicteul partidelor. Nu fac o deducţie când spun asta. Am trăit momente de mare presiune, nu neapărat în ultima perioadă, pentru că, de când s-a schimbat legea, presiunea a fost mult mai mică, dar când funcţionam pe vechea lege au fost momente foarte complicate şi foarte dure. Unul dintre ele e bine cunoscut public – mă refer la ruperea Colegiului în 2002, când, fiindcă nu s-a putut vota nicio procedură de verificare a ofiţerilor, instituţia a fost pe punctul să dispară. Să ne amintim de Comisia Predescu şi de lanţul uman din jurul parlamentului. Însă, exact punctul cel mai criticat şi cel mai vulnerabil din existenţa instituţiei, şi anume numirea politică a conducerii, este şi salvarea. Reprezentanţii partidelor se observă atent unii pe alţii. Când legea e bine făcută devine imposibil să mai faci trocuri, să-ţi mai iasă manevre politice cu rezultatele muncii CNSAS, fără ca asta să se afle. Legea pe care lucrăm acum e mult mai bună decât cea veche. Ordinea de zi a Colegiului e publică, tot ce se discută în şedinţe, după ce se adoptă o concluzie, devine public şi fie merge la tribunal, cu toate anexele, fie ajunge pe site sub forma adeverinţei. Asta înseamnă că oricine poate vedea ordinea de zi, documentele emise de corpul tehnic, Direcţia Juridică şi Direcţia Investigaţii. Nu poţi să faci „spălări“, pentru că totul e public sau ajunge public, mai devreme sau mai târziu. Formula asta de grup, 11 persoane numite politic, e greoaie şi aparent suspectă, pentru că la mijloc
e cuvântul „politic“, dar se întâmplă că, în parlament, îşi monitorizează reciproc activitatea şi în felul acesta lucrurile nu pot scăpa de sub control.

Citit interviul in integralitatea lui la linkul de mai sus.

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: