Criza uceniciei in comunitatile evanghelice romanesti – 2 – Ispita luminilor rampei

2. Ispita luminilor rampei

Pe Isus îl găsim în scripturi raportându-se în mod diferit la trei grupuri de oameni:

a. mulțimile – cărora le predică, și între care face minuni;

b. ucenicii – grupul larg al celor care au decis să-l urmeze, și cărora le explică sensul și motivația slujirii sale; și

c. apostolii – cei 12 intimi ai lui, chemați să fie cu el și apoi trimiși să facă ceea ce l-au văzut pe el făcând.

Așa cum o dovedește lucrarea lui Isus, între aceste trei tipuri de lucrări n-ar trebui să existe contradicție. În realitate, cei mai mulți slujitori creștini se simt atrași, ca fluturii spre lumină, de strălucirea (adesea îndoielnică) a amvonului, mai degrabă decât de lucrarea de ucenicie, care presupune implicarea lipsită de glorie în formarea unui grup mic de oameni.

După întâlnirea mea providențială cu Navigatorii, am luat decizia radicală de a renunța la activismul meu religios, care mă făcea sa fiu la biserică nu numai la cele trei slujbe săptămânale, ci la toate celelalte, în mai toate zilele săptămânii. Am decis să fiu prezent și implicat, de atunci încolo, doar la slujba de duminică dimineața – în care conduceam uneori studiul biblic și din când în când predicam – și la întâlnirea săptămânală de tineret, de care răspundeam. Restul timpului îl consacram relațiilor cu prietenii mei necredincioși și grupului mic pe care îl uceniceam. Mulți dintre liderii bisericii se întrebau unde sunt și ce fac eu în restul timpului. Caracterul secret al întâlnirilor grupului de ucenicie (din pricina riscurilor legate de urmăririle Securității și a faptului că biserica, cu liderii ei cu tot, era infiltrată de informatori), a făcut ca mulți dintre liderii bisericii să nu afle niciodată cum stăteau cu adevărat lucrurile.

Atunci când la nunta fiului meu au venit mulți dintre cei uceniciți de mine în acei ani și au mărturisit despre impactul pe care l-a avut acest lucru în viața și slujirea lor, unul dintre liderii bisericii mi-a spus: „acum înțeleg ce făceai tu în anii aceia”. Rareori am primit o confirmare mai convingătoare a valorii uceniciei. Pentru a culege însă această roadă trebuie să fim gata să slujim în relativă obscuritate ani și ani de zile, ori, prea puțini sunt dispuși astăzi să plătească acest preț.

Primul dintre noi care s-a orientat spre slujirea pe platforma eclesială a fost Paul Negruț. La puțin timp după ordinarea lui ca pastor la Oradea, atras fiind de faima de evanghelist de rang național, el a părăsit nu numai grupul național al Navigatorilor, ci și (pentru totdeauna, din câte se pare) lucrarea de ucenicie. După 1989 au făcut-o și alții dintre noi, astfel încât ucenicia a rămas un soi de Cenușăreasă, a cărei lipsă de strălucire și glorie nu mai atrăgea pe nimeni.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

7 thoughts on “Criza uceniciei in comunitatile evanghelice romanesti – 2 – Ispita luminilor rampei”

  1. Aici mi se pare ca ar trebui sa punctati mai bine: care a fost motivatia celor care au luat-o pe cele doua raspantii, desi au fost invatati in acelasi tipar de catre Navigatori.

    Sper sa atingeti in treacat sau in profunzime si alte aspecte pe care le-am mentionat pe Facebook.

    * cum s-au ales cei care v-au fost ucenici astfel incat sa nu fie ceva artificial? sau i-ati ales dvs?
    * cum decurgea o intalnire de ucenicie?
    * credeti ca orice lider crestin ar trebui sa se concentreze mai mult pe o “mana de oameni” urmand modelui lui Isus si abia apoi pe “luminile rampei”?
    * credeti ca lipsa de ucenicie de acuma se datoreaza si generatiei noi care nu isi cauta mentori?

    Sunt sigur ca o sa mai revin.

    Like

    1. Draga Vasile,
      Ma bucur sa vad ca te intereseaza subiectul. Este insa evident ca nu sunt prea multi amatori de asemenea teme, cu circul dimprejur.
      De asemenea, eu sunt intr-o perioada foarte incarcata, care nu-mi permite sa scriu texte foarte ample. Tema si multe dintre intrebarile tale, ca si multe altele, ar merita o carte si poate ca aceastra va veni cindva.
      Voi incerca sa raspund, cit pot, la comentariile primite pe blog. Sa purcedem:

      1. directiile alese de oameni in viata sunt tainice si absolut private; unii vorbesc despre chemari personale, si se poate sa fie, desi, din afara se vede uneori ca este vorba mai degraba de cedarea la o ispita; dar este mai degraba treaba lui Dumnezeu sa evalueze asta – ce se poate spune este insa ca optiunea uceniciei este una costisitoare, si de aceea putini merg pe acest drum

      2. nu exista o reteta unic, ci mai degraba preferinte si strategii personale, in alegerea ucenicilor; ceea ce am spus adeseori este ca atunci cind alegem dupa aparente riscam sa avem esecuri dureroase; mi s-a intimplat nu odata; rugaciunea pentru calauzirea lui Dumnezeu este esentiala pentru o decizie corecta; exista si cazuri in care ucenicii sunt cei care isi aleg maestrii; si asta mi s-a intimplat, nu o data

      3. fiecare intilnire este altfel, pentru ca depinde de personalitatea ucenicului si a maestrului; unii sunt mai centrati pe rutina, altii prefera creativitatea si schimbarea; intilnirile de grup aveau un grad mai mare de rutina, din pricina faptului ca predictibilitatea imbunatateste impactul; daca studia un text – fie dintr-un ghid de studiu sau o carte, inclusiv una din Biiblie – intilnirea includea rugaciune, uneori cintare, discutii coordonate de liderul de grup sau de cel desemnat de el, dar si impartasirea unor probleme personale si mijlocirea pentru ele; uneori se adauga o masa impreuna, la inceput sau la sfirsit

      4. cred ca ucenicia este o porunca, o chemare generala, nu o optiune; si cum spuneam mai sus, intre ucenicie si lucrarea amvonala, sau cea profesorala, nu exista contradictie; ea decade pentru ca costa prea mult – timp, bani, energie sufleteasca, discomfort etc etc

      5. desigur, it takes two for a dance; cauza este dubla: pe de o parte prea putini sunt dispusi sa plateasca pretul de a fi maestri s[irituali, iar pe de alta, sunt prea [putini interesati, caci si ucenicul are de platit un pret la fel de mare

      Esti binevenit sa revii. La fel si altii. Chiar daca nu-mi fac iluzii.

      Like

  2. Frate Danut,

    Sunt tanar, in formare si imi place foarte mult acest subiect. Locuim in acelasi oras observ si eu directia bisericilor evanghelice ce au eliminat aproape total ucenicia.

    Stiu ca la ora actuala exista biserici ce au in centrul lor ucenicia, iar liderii acestor biserici nu sunt in bataia reflectoarelor. Exista in Romania o miscare continuatoare a Navigatorilor. Acum Entrust (http://entrust4.org/451.ihtml) foloseste cursurile BEE si prin fundatia BIG Impact echipeaza lucratori si incearca sa readuca in prim-planul bisericilor ucenicia.

    O carte demna de mentionat in contextul acesta e Costul uceniciei de Dietrich Bonhoeffer.

    Like

    1. Sunt de acord in principiu cu ceea ce spui. Citeva clarificari, totusi.
      Entrust nu este un continuator al Navigatorilor, ci noul nume al BEE, la nasterea caruia, este adevarat, Navigatorii au contribuit, dar acum cred ca este controlat in totalitate de Campus Crusade.
      Stiu ca este posibil sa-mi fac multi dusmani afirmind aceasta in mod deschis, dar dupa parerea mea, BIG este promotorul conceptiei mecanice despre ucenicie pe care Gelu Paul a mostenit-o de la Campus. Nu ma indoiesc de faptul ca organizatia face multe lucruri bune si ca cei implicati in BIG (am si eu citiva buni prieteni acolo) au cele mai bune intentii, dar asta nu este suficient (‘drumul spre iad este pavat cu intentii bune’) pentru a se sustrage paradigmei mecaniciste care se afla la radacina miscarii. Ca sa nu mai vorbim deeclesiologia minimalista pe care o promoveaza, pe care au mostenit-o tot de la Campus, si in care se aseamana foarte bine cu Navigatorii, cel putin asa cum i-am cunoscut eu, caci de 20 de ani nu mai am legaturi oficiale cu organizatia.
      A propos de nume, mmereu m-am intregat de ce BIG si nu MIC – dar cine ar mai finanta, mai ales in America ceva ‘mic’?; eu i-as fi spus BII ‘Biserici cu Impact Intergalactic.
      Bonhoeffer, pe de alta carte, joaca in cu totul alta categorie, in care foarte putini se califica.

      Like

  3. Multumesc pentru clarificari! Pana recent nici nu auzisem de cursuri ale BEE ori Navigatori (doar de Cursul Coloseni 2:7)… Am auzit ca in Iasi au fost si penticostali (pastori) implicati in acele cursuri si sunt mirat de lipsa rezultatelor (la momentul respectiv au fost?).

    Nu-s adeptul mecanizarii uceniciei promovata de americani (Warren), ci consider ca aveti mare dreptate, mai ales daca ma uit (de departe) la biserica Strajerul!

    Like

    1. In grupurile BEE de la Iasi au fost si baptisti (mai putini) si penticostali (citiva), dar mai ales crestini dupa Evanghelie (de la ei provenea liderul catastrofaal al grupurilor din Iasi – cauza principala pentru care nu mai exista o lucrare BEE cu barbatii in orasul nostru. Din pacate, cei de la BEE nu mi-au ascultat sfatul si au dat coordonarea lucrarii de aici pe mina unuia dintre cei mai ingusti si fundamentalisti lideri local. Iar restul este istorie.
      In ce-l priveste pe Rick Warren, desi popvestea lui pragmatista cu ‘purpose driven’ ma cam lasa rece, mecanicismul lui este joc de copii pe limga tehnologia agresiva, evanghelistica, eclesial si de ucenicie promovata de Campus Crusade.
      Si, in final, da, la Strajerul se face ucenicie temeinica, chiar daca nu in masa.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s