Criza uceniciei in comunitatile evanghelice romanesti – 1 – Ucenicia ca tehnologie a slujirii – UPDATE

1. Ucenicia ca tehnologie a slujirii

În scriptură ucenicia este esențialmente o atitudine (purtarea crucii) și un mod de viață (urmarea lui Cristos). Atunci însă când această idee a ajuns în mâinile americanilor, ei au transformat-o rapid într-un soi de „tehnologie” a uceniciei, în scopul de a o face ușor transmisibilă în alte culturi. Ucenicia s-a transformat astfel dintr-o artă, într-un soi de „știință”, caracterizată de programe, strategii, cursuri și alte asemenea mijloace, mai mult sau mai puțin folositoare.

Îmi amintesc și acum, zâmbind oarecum, de felul în care în fiecare toamnă, Beni Fărăgău, liderul neîncoronat al echipei naționale a Navigatorilor, ne îndemna, inginerește, spre groaza mea, fundamental sceptică față de eficiența acestor „șmecherii” pentru domeniul diafan al sufletului, să ne facem planurile pe anul universitar care urma: afirmații de scop, obiective, mijloace de măsurare, activități și mijloace, erau toate aliniate ca într-un exercițiu de strategie militară. Se vedea că Navigatorii lucraseră la început mai ales între militari. Aceștia probabil se desfătau cu asemenea chestiuni puerile, care pe mine mă băgau în mormânt (la fel este și astăzi, când slujesc tot într-o organizație cu ADN american și la fel de obsedată de strategii și evaluări măsurabile).

Desigur, diverse organizații și grupuri au apelat în măsură diferite la acest instrumentar pragmatic. Navigatorii, în ciuda înclinației mecaniciste a spațiului cultural din care proveneau, erau adepții unei înțelegeri mai degrabă organice a uceniciei. Astfel, ei au cheltuit aproape doi ani, din 1975 până în 1977, întâlnindu-se lunar, aproape exclusiv cu un singur om, Beniamin Fărăgău din Cluj, înainte de a extinde aria lucrării lor în alte locuri din țară. De asemenea, atunci când, la câțiva ani după formarea echipei naționale, le-am comunicat că suntem preocupați de dependența periculoasă (în mai multe sensuri) în procesul de ucenicie, de materialele traduse și tipărite de ei, au fost foarte deschiși să renunțăm la ele și au investit ani de zile în formarea noastră pentru studierea în profunzime a scripturii. Chiar dacă hermeneutica cu care operau ei era una quasi fundamentalistă și literalistă, deprinderile de studiu biblic căpătate în acea perioadă au fost un câștig esențial pentru mulți dintre noi.

Alte grupări creștine au abordat însă mult mai mecanic și mai superficial procesul de ucenicie. Referindu-mă la o anume mișcare timișoreană inspirată de Campus Crusade, glumesc uneori puțin cam răutăcios, dar din păcate absolut adevărat, cred eu, spunând că ei se raportau la ucenicie ca la un proces în care la un capăt al țevii bagi necreștinii, iar la celălalt scoți lideri de diverse grade.

Asemenea abordări mecanice, neadaptate (sau, mai bine zis, neîntrupate) cultural, nu au nici o șansă de a supraviețui atunci când sursa de inspirație externă seacă. Și poate că este chiar mai bine așa, căci asemenea abordări tipice unui anumit tip de imperialism misionar pot crea în timp adevărați monștri.

(Am adaugat ulterior aceasta marturie din propria experienta.)

Dacă este să discutăm despre criza lucrării de ucenicie creștină la Iași, atunci aș putea spune că, în mod paradoxal, ea a început odată cu utilizarea acolo, pe scară largă, in grupurile inițiate de BEE, a unui instrument creat tocmai de Navigatori pentru formarea laicilor în biserici. Este vorba de Cursul Coloseni 2:7, numit și „Ucenicie în școala lui Isus”. Cauza n-a fost cursul în sine, ci lipsa de viziune și maturitate a celor care l-au coordonat și modul în care a fost el utilizat. Dacă până în acel moment, prin 1985, creșterea grupurilor de ucenicie, în care în 1998 erau implicați peste o sută de oameni, fusese naturală, modul oarecum mecanic (marca Campus Crusade, principala forță din spatele BEE) în care s-au multiplicat grupurile 2:7 a dus în câțiva ani, mai ales după 1989 la dispariția între evanghelicii din Iași a uceniciei ca practică creștină consistentă, mai ales în lucrarea cu bărbații.