Marturia crestina intr-o lume multireligioasa – Recomandari de conduita – draft – 2

Principii

Creştinii sunt chemați să respecte următoarele principii în încercarea lor de a împlini așa cum se cuvine misiunea încredințată lor de Cristos, în special în contexte interreligioase.

1. Umblarea în dragostea lui Dumnezeu. Creştinii cred că Dumnezeu este sursa iubirii şi, în consecinţă, mărturisind despre el, ei sunt chemaţi să trăiască o viaţă plină de dragoste şi să-şi iubească aproapele ca pe ei înșiși (cf. Matei 22:34-40; Ioan 14:15).

2. Imitarea lui Isus Cristos. În toate aspectele vieţii, şi mai ales în cele privitoare la mărturia lor, creştinii sunt chemaţi să urmeze exemplul şi învăţăturile lui Isus Cristos, împărtăşind dragostea sa, dând slavă şi cinste lui Dumnezeu Tatăl, prin puterea Duhului Sfânt (cf. Ioan 20: 21-23).

3. Virtuţile creştine. Creştinii sunt chemaţi să aibă un comportament integru, plin de generozitate, compasiune şi umilinţă, lipsit de aroganţă, condescendenţă şi denigrare (cf. Galateni 5:22).

4. Slujirea şi justiţia. Creştinii sunt chemaţi să acţioneze în spiritul dreptăţii şi să arate o dragoste plină de sensibilitate (cf. Mica 6:8). În plus ei sunt chemaţi să slujească altora şi astfel să-l recunoască pe Cristos în surorile şi fraţii lor mai mici (cf. Matei 25:45). Slujirea în vederea asigurării educaţiei, asistenţei medicale, intervenţiei în caz de calamităţi, cât şi sprijinul dat unor cauze drepte, sunt parte integrantă a mărturisirii Evangheliei. Exploatarea sărăciei şi a nevoilor aproapelui nu îşi au locul în misiunea creştină. Creştinii trebuie să condamne în mod deschis şi să se abţină de a recurge la orice mijloace de ademenire, inclusiv prin stimulente financiare şi recompense în acțiunile lor de slujire.

5. Discernământul în slujbele de vindecare. Ca parte integrantă a mărturisirii Evangheliei, creştinii slujesc în vindecarea celor bolnavi. Ei sunt chemaţi să dea dovadă de discernământ atunci când sunt implicați în această slujire, respectând pe deplin demnitatea umană şi asigurându-se că nu este exploatată vulnerabilitatea aproapelui şi nevoia sa de vindecare.

6. Respingerea recurgerii la violenţă. Creştinii sunt chemaţi să respingă toate formele de violenţă, chiar si pe cele psihologice sau sociale, inclusiv abuzul de putere, în mărturia lor. Ei resping, de asemenea, violenţa, discriminarea nedreaptă sau represiunea exercitată de către orice autoritate religioasă sau laică, inclusiv profanarea sau distrugerea unor lăcașe de cult, a unor simboluri sau a unor texte sacre.

7. Libertatea religioasă şi de conştiinţă. Libertatea religioasă, inclusiv dreptul cuiva de a profesa, de a practica, de a propaga public şi de a-şi schimba religia, decurge din însăşi demnitatea fiinţei umane, şi se bazează pe faptul că toate fiinţele umane au fost create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Geneza 1:26). Astfel, toate fiinţele umane au drepturi şi responsabilităţi egale. Acolo unde o religie este instrumentată în scopuri politice sau în cazul în care au loc persecuţii religioase, creştinii sunt chemaţi să se angajeze în mărturisire profetică, denunţând astfel de acţiuni.

8. Respectul reciproc şi solidaritatea. Creştinii sunt chemaţi să lucreze cu toţi oamenii în spiritul respectului reciproc, promovând împreună dreptatea, pacea şi binele comun. Cooperarea interreligioasă este o dimensiune esenţială a unei astfel de angajări.

9. Respectul faţă de toţi oamenii. Creştinii recunosc că Evanghelia poate să confrunte, dar poate şi să îmbogăţească cultura. Chiar şi atunci când Evanghelia pune sub semnul întrebării anumite aspecte culturale, creştinii sunt chemaţi să-i respecte pe toţi oamenii. Creştinii sunt chemaţi de asemenea să discearnă acele elemente din propria cultură care sunt puse sub semnul întrebării de Evanghelie.

10. Renunţarea la falsa mărturie. Creştinii trebuie să vorbească cu sinceritate și respect; ei trebuie să-i asculte pe ceilalţi pentru a le descoperi şi înţelege convingerile şi practicile, și sunt încurajaţi să recunoască şi să aprecieze ceea ce au ele adevărat şi bun. Orice comentariu sau abordare critică ar trebui făcută într-un spirit de respect reciproc, asigurându-ne că nu acuzăm pe nedrept alte religii.

11. Asigurarea discernământului personal. Creştinii trebuie să recunoască faptul că schimbarea religiei este un pas decisiv, pentru care este nevoie de un timp suficient de reflectare şi de o pregătire adecvată, printr-un proces care asigură deplina libertate a individului.

12. Construirea unor relaţii interreligioase. Creştinii ar trebui să continue a construi relaţii de respect şi de încredere cu oameni de diferite religii, care să faciliteze o înţelegere reciprocă mai profundă, cât şi reconcilierea şi cooperarea pentru binele comun.

* * *

PRINCIPLES

Christians are called to adhere to the following principles as they seek to fulfil Christ’s commission in an appropriate manner, particularly within interreligious contexts.

1. Acting in God’s love. Christians believe that God is the source of all love and, accordingly, in their witness they are called to live lives of love and to love their neighbour as themselves (cf. Matthew 22:34-40; John 14:15).

2. Imitating Jesus Christ. In all aspects of life, and especially in their witness, Christians are called to follow the example and teachings of Jesus Christ, sharing his love, giving glory and honour to God the Father in the power of the Holy Spirit (cf. John 20:21-23).

3. Christian virtues. Christians are called to conduct themselves with integrity, charity, compassion and humility, and to overcome all arrogance, condescension and disparagement (cf. Galatians 5:22).

4. Acts of service and justice. Christians are called to act justly and to love tenderly (cf. Micah 6:8). They are further called to serve others and in so doing to recognize Christ in the least of their sisters and brothers (cf. Matthew 25:45). Acts of service, such as providing education, health care, relief services and acts of justice and advocacy are an integral part of witnessing to the gospel. The exploitation of situations of poverty and need has no place in Christian outreach. Christians should denounce and refrain from offering all forms of allurements, including financial incentives and rewards, in their acts of service.

5. Discernment in ministries of healing. As an integral part of their witness to the gospel, Christians exercise ministries of healing. They are called to exercise discernment as they carry out these ministries, fully respecting human dignity and ensuring that the vulnerability of people and their need for healing are not exploited.

6. Rejection of violence. Christians are called to reject all forms of violence, even psychological or social, including the abuse of power in their witness. They also reject violence, unjust discrimination or repression by any religious or secular authority, including the violation or destruction of places of worship, sacred symbols or texts.

7. Freedom of religion and belief. Religious freedom including the right to publicly profess, practice, propagate and change one’s religion flows from the very dignity of the human person which is grounded in the creation of all human beings in the image and likeness of God (cf. Genesis 1:26). Thus, all human beings have equal rights and responsibilities. Where any religion is instrumentalized for political ends, or where religious persecution occurs, Christians are called to engage in a prophetic witness denouncing such actions.

8. Mutual respect and solidarity. Christians are called to commit themselves to work with all people in mutual respect, promoting together justice, peace and the common good. Interreligious cooperation is an essential dimension of such commitment.

9. Respect for all people. Christians recognize that the gospel both challenges and enriches cultures. Even when the gospel challenges certain aspects of cultures, Christians are called to respect all people. Christians are also called to discern elements in their own cultures that are challenged by the gospel.

10. Renouncing false witness. Christians are to speak sincerely and respectfully; they are to listen in order to learn about and understand others’ beliefs and practices, and are encouraged to acknowledge and appreciate what is true and good in them. Any comment or critical approach should be made in a spirit of mutual respect, making sure not to bear false witness concerning other religions.

11. Ensuring personal discernment. Christians are to acknowledge that changing one’s religion is a decisive step that must be accompanied by sufficient time for adequate reflection and preparation, through a process ensuring full personal freedom.

12. Building interreligious relationships. Christians should continue to build relationships of respect and trust with people of different religions so as to facilitate deeper mutual understanding, reconciliation and cooperation for the common good.