Revolutia la Timisoara (Sursa imaginii, AICI)
Nu ştiu ce-i pe la voi, dar la noi este mare tulburare şi mare dezlăntuire de spirite -şi din cîte am aflat toate astea se întîmplă nu numai în Timişoara ci şi în multe alte părţi din ţară.
Bisericile se luptă cu cei de la conducerea lor, pastorii se luptă între ei, cultele se luptă între ele…eu ma lupt cu multe frămîntări pămînteşti…şi timpul trece şi puterea se scurge şi cred că Domnul este tare mîhnit de ce vede întîmplîndu-se!
Spaima rezultatelor alegerilor, inflaţia galopantă, spectrul securităţii… toate sînt atît de descurajante, angoasante. Omeneşte privind situaţia, nu am aproape nicio speranţă, dar mă rog Domnului să mă ajute să văd cu ochii credinţei, nu cu cei fireşti, ca să nu mă clatin.
Mă rog Domnului să privească la ai Lui, care stau in veghere şi mijlocire pentru ţară, la cei foarte mulţi care nu ştiu prea mult despre Dumnezeu, dar strigă “Tatăl nostru” de pe pămînt pe străzile Bucureştiului, Timişoarei; mă rog ca cei vinovaţi de ce a fost aici, la noi,să nu scape aşa… mă rog să ne izbăvească de minciună şi orbire.
Dumnezeu mi-a pus pe inimă în timpul din urmă, în mod special «Ieremia 36 :3» şi vă chem pe toţi să vestiţi aceste cuvinte: “Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gînd să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.”
Revoluţia m-a învăţat, dacă mai era nevoie (poate pentru mine), că Dumnezeu dă cui vrea împărăţia, ca omul este ca floarea ierbii, că răutatea omului impins de Diavol este fără de margini, că inima omului este nemaipomenit de rea, că pămîntul este locul de desfăşurare a luptelor între spirite, că şansa pe pămînt de a găsi o ţară a păcii, a adevărului, moralităţii şi a demnităţii, unităţii, dragostei n-o vom avea decît atunci cînd vom fi strămutaţi pe celalalt tărîm -Dumnezeu să ne ajute! Am fost îndestul de apăsaţi şi de sfîşiaţi pină cind am înţeles această lecţie dureroasă. Domnul să ne păzească de a ne lăsa pradă deznădejdii, suferintei!
Am dus-o la bunici pe fetiţa noastră Emanuela, şi pe drum, la Lugoj şi la Caransebeş am văzut clădiri avariate, arse în Revoluţie şi mi-am adus aminte de cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-am primit cind eram la capătul disperării noastre, în pragul dispariţiei noastre fizice pe 20 decembrie “Ezechiel 16:20-43 mai ales 41”…”îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei”…dacă n-aş fi primit atunci acest cuvint de încurajare, nu ştiu cum am fi putut suporta toate cîte au fost, traumatizarea noastră psihică (a timişorenilor) a fost foarte, foarte mare.
Pe 17 decembrie, înainte cu un ceas de începerea măcelului ne-am rugat, eram la aproximativ 20 de ore de la începutul demonstraţiilor şi eram îngroziţi űnoaptea şi dimineaţa fuseseră luări de asalt ale clădirilor oficiale, sute de arestări, lupte de stradă, manevre cu blindate, maşini şi tancuri incendiate (toate astea le-am aflat mai tîrziu). Ştiam doar, auzisem strigătul prelung, repetat, turbat, contra dictatorului şi ştiam că nu va avea scrupule. Atunci, la acea rugăciune Dumnezeu ne-a dat “Luca 24:36-49”.
Pîna la Revoluţie nu-mi prea doream la modul practic venirea Domnului…am trăit suficient de bine, ca să-mi placă traiul pe pămînt, aşa că gîndul la trecerea spre altceva, deşi destul de atrăgător nu mă prea entuziasma, ca să nu spun şi mai rău. Dar cind am trecut prin groaza pe care am trăit-o noi în tot ce s-a întîmplat aici, şi mai ales după deturnarea şi mistificarea de acum, cînd am mai văzut şi ce este prin biserici, am înţeles că Domnul va veni curînd şi mai ales am început să doresc asta.
Rugaţi-vă pentru ţara noastră! Domnul să ne aibă în pază şi să-şi reverse bunătăţile Lui peste ea, peste noi toţi!
Roxana Tudorache
* * *
Nota
Dr. Roxana Tudorache este medic psihiatru si o veche si draga prietena de familie. De la ea si de la sotul ei. Prof Dr. Voicu Tudorache, am aflat pentru prima data, la telefon, despre crimele din timpul revolutiei de la Timisoara.
Persona 